Copil f. cuminte = fara personalitate????

Intrebarea mea este pentru mamicile cu copiii cuminti. Baietelul meu este foarte cuminte - de mic a fost asa: nu am avut nici o problema cu sarcina, cand a fost mic a dormit toata noaptea de la 2 luni, a mancat foarte bine, nu a avut colici, ce mai un copil super. Acum, la 2 ani si 3 luni este la fel: nu se cearta cu nimeni, daca ii ia cineva jucaria el isi cauta alta si daca nu gaseste atunci incepe sa planga la mine rugandu-ma sa il ajut - nici nu se pune problema sa incerce el sa isi ia jucaria inapoi, iubeste bebelusii - ii mangaie, vrea sa ii ia in brate. Despre jocuri - se joaca si cu masinutele dar cel mai mult prefera cartile: ar "citi" toata ziua, singur sau cu mine. Ma asculta tot timpul - efectiv nu am nici o problema cu el. Nu am fost niciodata in situatia cand eu sa ii spun sa nu faca ceva si el sa riposteze. Nu riposteaza niciodata!!! Intrebarea este: oare nu este/va deveni o "mamaliga" de copil, un blegut de care toti copii vor rade, etc, etc? Sunt mamici care au avut copii tot asa cuminti dar care s-au integrat foarte bine in societate nefiind ultimii bleguti?? Oare as putea eu sa schimb ceva?? Oare am facut eu ceva gresit ??
Multumesc pentru incurajari (in speranta ca voi primi si incurajari si nu doar ca este o cauza pierduta).

corinadana spune:

Bucura teeeeeeeeeeeeeeee!!!!
Daca e cuminte nu inseamna sa devina o mamaliga! De unde ai scos o?

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Antoaneta1 spune:

Si fi-miu e un pic asa, nu chiar cuminte de tot, dar aproape, dar nu e lipsit de personalitate deloc. Seamana cu ta'su zic eu si te asigur ca tac'su e matza blanda care zgarie rau , nu trebie sa fie neaparat agresiv fizic. Asa si fi-miu, daca il supara unii le intoarce fundu', cine il place bine, cine nu, pa! Deci au personalitatea lor si tu trebuie sa fii alaturi de el.

Andrada spune:

Ma gindesc ca poate ar prinde bine sa il faci sa-si exprime nevoile mai bine (daca le are si nu le poate exprima). Un copil cred ca trebuie invatat sa zica "NU" atunci cind are probleme sa zica (nici nu-mi vine sa cred ca scriu asta...cu cite "NU"-uri m-am luptat).
Daca se apuca sa se joace cu alta jucarie pentru ca era plictisit de prima care i s-a luat, e OK zic eu, dar daca ii e greu sa se "opuna" unui act frustrant eu zic ca trebuie cumva ajutat sa se exprime mai bine. Eventual chiar intrebindu-l citeodata ce il supara, mai tirziu cum vede el rezolvarea...etc
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

silvana_salajan spune:

Fix asa e si al meu coipl! Are 5 ani si nu s-ar certa cu vreun copil doamne fereste! Intr-o seara eu si tatal lui il sfatuiam cum sa-i puna la punct(a se citi bate ) pe cei care il necajesc la gradi, iar dupa cateva zile cand l-am intrebat daca si-a rezolvat problemele ce mi-a zis? Ca s-a facut prieten cu cei care il bateau pana atunci si ca nu mai are probleme. Na, ca o fi mai destept copchilu' ca ma-sa si tat'su.Asta e, eu zic ca suntem binecuvantati cu astfel de copii cuminti. Insa trebuie sa le oferim mai multa libertate.

Nicoleta spune:

Copiii cuminti nu sunt "mamaligi". Or mai fi cate unii, dar eu am vazut un baietel cuminte de tot cand era mic si acum (4 ani si jumatate) a inceput sa isi ceara si el drepturile, ba choar destul de agresiv.
Eu cred ca problemele se pot rezolva si pasnic. Pate copiii vostri au asit deja aceasta cale. Si inca ceva, orice copil vine la parinte sa il ajute sa rezolve ceva, asta nu inseamna ca nu se va descurca si singur mai tarziu.
Nicoleta

Ramona J spune:

Si al meu copil e cuminte, poate nu chiar asa. Dar daca se vede incoltit reactioneaza totusi. S-a intimplat de foarte putine ori, dar atunci le-a uimit si pe educatoare.
Nu vreau sa fie agresiv, dar cum spui si tu, parca m-am simtit usurata ca am vazut ca isi poarta de grija.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

didita spune:

Pentru parinti e super asa un copil, dar nu sunt sigura ca pt el mai tarziu va fii super.

Parerea mea este ca ai dreptate sa-ti pui intrebarea si ca nu e deloc deplasata.

Tatal meu a fost un copil cuminte asa cum spui tu. parintii nu au avut niciodata grija lui. Nu se batea cu copii, nus e certa cu nimeni pe nimic, isi gasea de lucru singur. Este o persoana f inteligenta. A mers la scoala fara nici o problema (desi era de la tara si parintii nu-l puteau ajuta cu nimic) a facut km zilnic ca sa invete si atreminat intotdeauna primul. A fost sef de promotie si datotita lui si fratele mai mic a mers la facultate (ca doar trebuia sa-l ajunga pe frati'su din urma). Pana aici totul e mai mult decat perfect.

Partea negativa acum. Este un om care face orice pt a evita conflictele. Idealul lui in viata este de a nu se certa cu nimeni, deci ii lasa pe toti sa-l joace pe degete, de la sef pana la instalatorul de la bloc. Nu a stiut nicodata sa-si aprere interesul si nu m-a ajutat niciodata. Adica facea tot ce tinea de el fara sa supere pe altii (putea sa care kg de calculatoare ca sa prezint eu un tablou excel la facultate, dar daca m-a batut un coleg la scoala a trebuit sa vina mama sa vorbeasca cu profesoara, ca doar n-o sa se duca el sa se bata cu mitocanii!) Asteapta intotdeauna ca ceilalti sa-i recunoasca meritele si nu face decat sa se planga acasa de toate frustrarile. Nu este un batant si in viata nu a reusit mare lucru (traieste onorabil, dar nu au casa, nici masina, nici concedii pe nu stiu unde)

Sincer mi nu mi-ar place sa am un copil ca el, desi pt mine ar fii mult mai comod (mai ales ca am trei copii).

pisimuky spune:

Roxi, nu-ti mai fa probleme din nimica, parearea mea..Eu am fost un astfel de copil, super cuminte, nu aveau treaba ai mei cu mine. Chestia e ca era teribil de deranjant o data devenita adolescenta, sa mi se tot reproseze ( fiindca nu mai eram cuminte in viziunea lor ) "vai, am crezut ca tu esti cea mai cuminte" (dintre surori (. Si din "bleaga" care am fost m-am facut o indrazneata ( incat si acum se mai mira parintii si surorile mele )si am razbatut singura in viata, fara ajutorul lor, mi-am cumparat un apartament, am facut o facultate pe banii mei si pe munca mea, s.a.m.d Deci, nici o legatura intre a fi foarte cuminte atunci cand esti copil si reusita in viata de mai tarziu.

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea

Good things last forever.

marius spune:

Aceasta este personalitatea lui, asa se manifesta asa este daruit de la natura. Opinia mea este ca nu sunt motive de ingrijorare. Posibil ca in timp sa-si pastreze aceasta tiplogie, posibil sa si-o ajusteze. Acum este totusi mic insa mai incolo de la 4-5 ani consider ca poate sa fie antrenat in activitati provocatoare( a NU se citi distructive), care sa-l incite la actiune, sa-si asume decizii si un grad progresiv de risc . Totul se poate lega de activitati creative, jocuri. Astfel se poate recontura modalitatea de gandire, de actiune, de asumare de decizii si grade de risc decizional. Totul se construieste cu rabdare si cu particularitate fara a forta nota. Dar in nici un caz nu este vorba de lipsa de personalitate... asta este cu totul si cu totul altceva.
Parerea mea desigur.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006

Ramonika spune:

are dreptate marius. asa e el de la natura, chiar daca ai sti acuma sigur ca o sa devina "o mamaliga" cand va fi mare, nu stiu daca ai putea face mare lucru pentru a-l schimba.

---

Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor