Viata dupa divort?

country girl spune:

Draga Sofia, desi nu ti-am promis, iata ca revin. Intru din ce in ce mai rar pe forum, chiar mi-am propus sa iau o pauza de la acest forum timp de cateva luni. Ma gandesc sa intru intr-un fel de vacanta anticipata, schimbandu-mi incet-incet obiceiurile zilnice, aducand ceva nou in viata mea si mai multa relaxare. Asta sper sa ma ajute sa vad putin altfel viata mea.
Stiu cat de greu trebuie sa-ti fie sa iei aceasta hotarare, pentru ca stiu cat de greu imi este mie in acest moment sa nu iau aceeasi decizie. :-(
Desi simtim ca aspiratiile noastre au luat traiectorii paralele si interactionam din ce in ce mai putin, ne amagim ca e o situatie trecatoare, ca suntem doar obositi si inca stresati de adaptarea la alta societate, alta relatie de familie etc etc
Dar nu e asa! Daca din comoditate sau spaima pentru viitor am inceta sa ne amagim singuri, am realiza ca de fapt numai si numai Ilinca ne mai leaga. Ceea ce e trist si atat de dureros pentru noi; dar nu pot face altfel acum. Nu cand o vad pe Ilinca cum se lumineaza la fatza cand il vede pe taica-sau; nu cand stiu cum tanjeste dupa el daca nu-l vede doua zile...
Ca sa citez pe cineva mai cunoscut: am intrat si noi in capcana celor care nu stiu daca s-au casatorit pentru ca au vazut in celalat un partener inteligent cu care vor evolua sau pur si simplu au intrat in acea zona de siguranta pe care o ofera aceasta formula sociala

Mam' a lu' Ilinca (10 septembrie 2005)

sofia_misicu spune:

Ina, tocmai am citit mesajele de la sept-oct si te inteleg perfect. Poate de aceea am incredere ca tu o sa reusesti. Esti calculata, stii sa identifici usor cauzele diverselor efecte si sa pui piciorul in prag. Sper ca in octombrie sa aud vesti bune. Eu m-am casatorit...pentru ca il iubeam si era cel mai natural lucru din lume. Cu toate acestea am avut intotdeauna o pasarica in cap care imi spunea ca e ceva ne in regula. Pe parcursul anului ce a trecut pasarica asta si-a intensificat trilul pana cand nu mai puteam sa aud nimic altceva. E nasol dar eu chiar am fost pusa in situatia de a nu mai avea ce alege. Sper sa nu se ajunga la voi niciodata acolo.

Vacanta linistita!

Nukasi Mama la Nuka

iileana spune:

Sofia, minunate povestile tale. Regret aspectul autobiografic, adica imi pare teribil de rau pentru cei implicati, cei care le-au trait, dar povestile in sine sint fantastice de-a dreptul.

Sfaturi nu ma pricep sa dau. Nu pot spune decit ce cred despre cum am reactionat eu la un moment dat.
De aia in primul post m-am temut ca, poate, te grabesti. Pentru ca eu, la vremea mea ( :-))) n-am dat curs intentiei de a-mi lua cimpii, pe care am avut-o si de doua ori pe saptamina undeva, prin primul an de viata al BB-ului, iar timpul a demonstrat ca foarte bine-am facut. Sigur, probabil ca motivele/contextul erau diferite.

Despre plecat la mare la soare si distrat asa, in ciuda ex-ului/ex-ei....aaa, asta m-a tentat si pe mine, long time ago, intr-o alta viata, asa ca despre asta-mi dau cu parerea: sint "pustisme", lasa un gust amar, nu te risipi in copilarii din astea. E regretabil ca "el" o face, aveam o parere mai buna despre el-cu-trenuletele-lui.
Asta e...

cu drag.

---

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details

alan26 spune:

I-mi pare rau pentru ce ti se intampla. Eu am citit foarte mult despre voi cand erati insarcinate, insa nu pot sa-mi explic de ce nu am v-am scris pana acum. Aveam acelasi DNP si mereu ma uitam ce scrii tu ca sa ma orientez putin. Am avut o sarcina cu probleme mari si tot timpul in mare tensiune ca o voi pierde cred ca nu aveam curajul sa va spun ca s-a terminat si am pierdut-o de aceea nu am scris. Am nascut o fetita si apoi au inceput problemele mele de sanatate, apoi a trebuit sa plec din Bucuresti pentru ca nu puteam avea grija de fetita. In tot acest timp am stat departe de sotul meu. Ca sa nu mai lungesc mult, acum as vrea sa-ti spun ca inteleg cat de repede se ivesc neintelegerile in relatii chiar mai lungi ca timp. Cred ca ar fi bine totusi sa mai ai o discutie cu sotul tau daca-l mai prinzi fireste, poate reusiti sa treceti peste acest episod. Dupa nasterea copilului cred ca marea majoritate a fetelor au avut probleme cu sotii. Cred ca daca mai exista putin respect intre voi va puteti salva, eu personal nu cred ca pesista mult timp dragostea aceea de inceput. Esti fara sa stii o persoana apropiata sufletului meu. Am stat aproape 7 luni numai in pat si am citit tot ce a-ti scris. Si acum continui sa citesc ce scrieti. I-ti doresc tot binele din lume.

sofia_misicu spune:

Alan, te asteptam cu mare drag in gasca. Nici nu iti inchipui cat de mult te ajuta.

La mine e inchis capitolul cu paratu' (cum ii zic mai nou). Eu nu cer mult de la oameni, am o limita de toleranta destul de mare insa odata trecuta aceea limita nu mai e cale de intoarcere.

Iileana, sunt de accord cu tine. Ce face el sunt pustisme. Din pacate il cunosc indeajuns de bine sa stiu ca asta e stadiul la care s-a oprit. Nu am reusit eu sa il schimb, nici copilul si nici nu am de gand sa imi irosesc cele mai frumoase momente din viata cu un pusti de clasa a 9 a.

Mama m-a invatat ca numai oamenii prosti se plictisesc. Asa ca de la 11 ani, cand simt adierea plictisului in aer instantaneu gasesc o metoda sa o alung. Nu am nevoie de nimeni ca sa ma simt implinita. Mai ales daca o am pe Nuca. Compromisul e bun dar cu masura.
Si sunt fericita ca am posibilitatea si traiesc intr-o tara in care pot sa divortez.

Nukasi Mama la Nuka

Sabina spune:

Draga mea....am citit mai demulr dar am fost plecata.

Nu pot decat sa-ti spun ca iti tin pumnii si ma gandesc la voi....va imbratisez pe amandoua.

iar povestile..ah povestile.........:)

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

amipreda spune:

Draga Sofia,

M-a impresionat foarte mult povestea ta si drama prin care treci. Din cate mi-am putut da seama, esti o femeie foarte puternica si sper din tot sufletul sa treci cat mai bine peste greutatile vietii, mai bine decat mine. Eu ti-as dori sa nu te desparti, dar daca nu mai este nici o sansa de impacare, inseamna ca asa trebuie sa se intample.
In cazul meu, dupa divort viata mea nu a mai avut nici gust, nici culoare, nici miros. La propriu, nu doar la figurat. Singura mea bucurie este fetita mea, pentru ea traiesc, dar tot singura ma simt. Durerea este chiar mai mare atunci cand ma uit la ea si cand ma gandesc ca merita sa fie iubita de tatal ei. Ma doare sufletul cand vad pe strada vreun copil cu mama si cu tatal lui, si nu ma pot opri sa nu ma intreb: "De ce, Doamne, de ce nu ne iubeste <<tati>>? Cu ce am gresit? Cu ce a gresit copilul nostru sa creasca fara tata?".
In plus, oamenii se uita la tine de parca ai fi facut un copil din flori.
Iti doresc din tot sufletul sa fii fericita, oricare ar fi hotararea ta. Multi multi pupici superbei Irinuka!

Amalia & Maria

sofia_misicu spune:

Amalia te inteleg, insa situatia in care te afli trebuie sa te faca si mai hotarata. Greseala nu e a ta, nu tu si copilul trebuie sa suportati consecintele. Trebuie sa mergi cu fruntea sus, sa iubesti de doua ori mai mult, sa te rupi in doua si sa faci in asa fel incat copilul sa nu simta nici o clipa lipsa unei a treia persoane. Iti garantez ca se poate. Dupa ce vei face acest lucru, tu vei fi cea care va privi de sus. Ai facut ceea ce barbatul tau nu ar fi fost in stare sa faca niciodata. El a pierdut cel mai frumos lucru din lume. TU nu trebuie sa versi nici o lacrima, sa nu te compari cu nimeni. Trebuie sa iti privesti copilul si sa iti spui mereu ce noroc a avut sa te aibe pe tine si tu pe el. Nu gandi ca ai pierdut ceva. Daca el nu isi manifesta in nici un fel interesul fata de voi, inseamna ca ai scapat de un chin, o viata alaturi de cineva care nu stie sa aprecieze desavarsirea: propriul copil.


Sabina


Nukasi Mama la Nuka

chiquitita spune:

Imi pare rau de ce ti se intampla dar in acelasi timp te admir pentru ca esti asa puternica. Ti-am vazut pozele si pareati o familie perfecta (cu trenuletele lui cu tot). Ai un stil superb de a povesti si cu siguranta , cu trasaturile tale exotice o sa apara un print sa rupa vraja.

Antoanela23 spune:

Draga Sofia,

Esti extraordinara, ce mai...
De mult vreau sa-ti scriu, sfaturi nu ma pricep sa-ti dau pe tema asta, ci vroiam numai sa te incurajez.
Dar in ultimul tau mesaj ai rezumat asa de bine ce planuiam sa-ti spun ca nu as putea face altceva decat "copy-paste".
Ma bucur ca esti puternica si increzatoare, nu ai nici un motiv sa fii altfel.
Sunt sigura ca "Paratul" isi va musca degetele peste cativa ani ca te-a lasat sa pleci si nu a stiut cum sa va pastreze pe tine si pe minunea de copil care e Nuka.
Vei gasi pe cineva care sa te merite si cu care sa ai familia perfecta la care visezi.

Te imbratisez si ma gandesc cu drag la voi doua fete frumoase,



Anto siVictor (8 octombrie 2005)