a adopta un copil mai mare

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

eu vreau un bb mic din egoism si pentru ca nu vreau sa sar etapele:
vreau sa il vad cind gingureste prima data, cind zimbeste prima data, sa ma bucur ca a reusit sa stea 5 secunde in fundulet, etc.

asta e singurul motiv.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina_g spune:

Elise, o pentru tine.Sunt de acord cu tot ce ai spus.
Fericirea de a auzi primele vocalize, primul zimbet, primul pas, primul dinte, primele cuvinte, primul pupic, etc sunt de neinlocuit. Ca mamica pot spune ca imi creste inima de fericire la fiecare gest indiferent cat de neinsemnat ar parea.
Daca ai adopta un copil mai mare, cu siguranta nu ai avea parte de asta. E adevarat ca fiecare etapa are bucuriile ei insa cu cat il iei mai mic cu atat mai bine. In plus, sunt fete care au luat copii mai mari si s-au trezit ca, copilul nu stie sa manince.
Daca il luam cat mai mic, il invatam tot ce tb sa stie.
pupici tuturor



Irina si Mihai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudia_a spune:

Pacat ca egoismul isi face locul pe acest forum! Iubirea inseamna sa dai totul neconditionat si din tot sufletul!
Hmmmm... egoism?!....
Pacat...

www.babiesonline.com/babies/i/ioana%5Fnasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Noi si Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

exact. egoism.

adopt un copil pentru ca imi doresc eu, pentru ca si eu am nevoie de el in aceeasi masura in care bb are nevoie de mama, nu pentru ca fac un bine omenirii.

Daca fac si o fapta buna, cu atit mai bine.
Dar nu asta e motivatia principala.

Daca tu consideri ca o faci doar din caritate, de ce nu infiezi copiii din canale, de 12-16 ani, in loc sa cauti un bb mic?

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudia_a spune:

Imi pare rau ca te-am suparat dragutza Elise!
Imi cer scuze ca te-am deranjat... de ce oare? te simti cumva cu musculitza pe caciula.... sau poate trambitzezi doar ca adopti un copil!
Nimic nu este mai frumos sa fii parinte... un copil nu conteaza daca este sau nu adoptat... e un copil care are nevoie de iubire!
Iti doresc succes in procesul de adoptie pe care am inteles ca l-ai inceput ("...adopt un copil pentru ca imi doresc eu")?! Oricum tot Dumnezeu te va indruma in alegerea pe care o vei face... fara voia lui nimic nu este posibil!

www.babiesonline.com/babies/i/ioana%5Fnasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Noi si Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

tocmai ca n-am de ce sa "trimbitzez" - am sustinut ca adopt PENTRU MINE.

Nu pentru nobletea scopului.
Nu ca as fi martira.
Ci, din contra.
Pentru ca vreau sa fiu fericita.

Banuiesc ca te-a lovit cuvintul "egoism" - dar asta e adevarul, si n-am de ce sa-l ascund.

Daca vroiam sa devin Maica Tereza deveneam misionara.
Eu doar vreau sa am copii ca sa ma simt implinita ca femeie.

Daca tu o faci pentru nemurirea sufletului.... fiecare cu justificarile lui.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simona dragusin spune:

Mai fetelor eu sint de acord cu amindoua dar nu inteleg 'indirjirea'voastra.

Bineinteles ca fiecare avem motivele noastre pt a adopta. Si o facem si pentru noi si pt copii.
Si oricum motivatia nu ne face mame mai bune pe unele si pe altele nu .Cred ca e pacat sa va pierdeti energia cu acest subiect.
Noi ar trebui sa fim unite si sa nu ne 'dezbine' o parere care poate nu-ipe placul nostru.
Ar trebui sa ne canalizam fortele pe pb cu care ne confruntam.
Care-i motivatia fiecaruia...o priveste personal...din punctul meu de vedere SCOPUL e nobil oricum !!!
Haide-ti sa ne intilnim si sa incercam sa facem ceva pt noi(o sa va dea detalii Rodica)
Si ca sa respect totusi subiectul topicului pot sa va spun ca eu m-am hot sa iau si un bb mai mare pt ca vreau un copil!Si chiar daca va avea pb de adaptare,o sa o iubesc asa de mult ca o sa o fac sa uite f f repede prin ce a trecut.Si partile in care nu am fost linga es am sa mi le imaginez doar.pur si simplu am sa inchid ochii si am sa 'vad' toate zimbetele,primele gingureli...tot.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

simona dragusin

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aiuras spune:

O sa va spun si eu ce experienta am avut. Noi am adus-o pe fetita noastra acasa la 1 an si jumatate. Statuse 2 luni in spital, pana la un an in centru si apoi la maternala. Noroc cu maternala ca invatase sa mearga...
Nu o luase nimeni in brate pana cum, nu a mangaiase nimeni...
Iar ea are atata dragoste si veselie de oferit!
Ceea ce vreau sa spun este ca tocmai sistemul de ingrijire al copiilor pana la adoptie nu indeamna la a adopta copii mai mari.

Da inteleg si este legitima dorinta de a avea copilul tau acasa de la varsta cat mai frageda dar cred si ca se poate ca sa iti intalnesti copilul atunci cand el nu mai este chiar bebelus. Si sincer cred ca este si ceva mai dificila munca de recuperare. Si atunci de ce sa te legi la cap?

Nu este corect ca DPC sa arunce vina si responsabilitatea pe parintii adoptatori. Ar trebui sa isi rezolve pb de legislatie si ar trebui poate sa reprezinte altfel pe copii mai mari, comunicand si partile bune ale unei astfel de adoptii.

In alta ordine de idei cred ca parintele roman adoptator are urmatoarele cerinte: copil mic, cat mai mic, sa nu fie tigan, cat mai sanatos.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

aiuras - parerea mea, poqate preconceputa, este ca e normal sa pornesti la drum cu niste asteptari (cit mai mic, nu tigan, cit mai sanatos) dar de fapt nu stii niciodata care e sa fie al tau... probabil e o predestinare in toate.

si cind nasti iti imaginezi probabil ca o sa ai o fetita blonda cu okii albastri, si poate sa fie de fapt baiat brunet cu okii caprui...

cam asa cred ca e si cu adoptia.

eu mi-l doresc mic.
dar poate o sa am acel feeling tocmai fata de un copil mai mare...

Elise

Mergi la inceput