Am o problema !!! Cum sa o rezolv ???

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns cscarlat2004 spune:

Buna cldya. Sunt noua pe acest forum, chiar daca l-am vizitat de mai multe ori fara sa ma inscriu. Am vazut ca aveai probleme cu Razvan. S-au mai rezolvat intre timp?
Cati ani avea cand l-ai dat la scoala?
Te intreb asta, pentru ca am si eu un baietel, Radu, care a implinit 6 ani in decembrie 2005 si nu stiu daca sa-l dau in aceasta toamna la scoala.
In caz ca nu s-a rezolvat inca problema cu Razvan, eu cred ca ar fi bine sa consulti si un psiholog. Cateva sfaturi nu strica niciodata. Pana la urma arta de a fi parinte se invata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simonna spune:

Cldya...
Nu fi asa de dura cu tine. Si nici cu micutul. Stiu teribil de bine ca "shotiile", mai ales cele de al scoala, pot sa te aduca intr-un hal de nervi de sa-ti iei lumea in cap! Mai ales cind tu stii ca, de fapt, copilul tau e un copil tare bun si ca este desconsiderat din cauza acestor prostioare.
Stii, Atomix al meu (e clasa I-a)nu e nici el usa de biserica. Mai ales acasa. M-am temut groaznic de scoala, am si avut citeva incidente, pina cind am rugat-o pe invatatoare sa-i dea de lucru. Nu-l lasati cu ochii in tavan, ca-si gaseste el de facut altele. Asa ca, acum fiu-meu, cind toti copiii isi vad de treaba si el a terminat acea treaba da cu maturica in fundul clasei. Sau se duce sa spele buretele. Sterge tabla. Duce condicuta cu absentii. Ajuta alti copii sa-si faca treaba... Si-i place la nebunie, se simte important tare!
Mai incearca sa vorbesti cu invatatoarea, nu exista sa nu existe o metoda de a-l face sa scrie cind toti copiii scriu, sau sa citeasca atunci cind ii vine rindul.
Stii, aici, la sfirsitul fiecarei zile de scoala primesc o recompensa. Un autocolant care semnifica "bun", "nu grozav" sau "rau". La nu-s cite autocolante au dreptul la un "privilegiu". Nu mare scofala, sa fie primii in rind la iesit in curte, sa nu iasa daca n-au chef (ca e obligatoriu), sau sa ceara ei ceva special, ca de exemplu sa fuga pe hol! (asta a cerut fiu-meu) ca si asta e interzis.
Sau, daca le iese ceva la care au muncit mult, oricit de banal, ii lauda pina la loc comanda, le sugereaza ca sint capabili sa faca ceva si mai si data viitoare, se simt micutii ca niste zmei!
Dar disciplina e disciplina, fuge pe hol, e taxat, nexam autocolante sau nu are voie sa joace hockey cu ceilalti copii in pauza sau, mai rau, e dus la directiune sau, si mai rau, cheama parintele sa-l ia acasa.
Dau exemplele acestea pentru a sublinia ca trebuie sa existe o posibilitate de a-l disciplina sau de a-l motiva sa intre, partial macar, in rind cu ceilalti copii.
Iar acasa... Draga mea, vorbeste-i, vorbeste-i, vorbeste-i. Explica-i tot, implica-l in intimplari, sentimente, trairi. La noi numai asa a mers. (plus mita si santaj, la rigoare, dar asta-i alta metoda si trateaza cazuri particulare, nu o atitudine generala a copilului).
Eu i-am explicat cit mai pe intelesul lui mersul vietii, cum ca "ai carte - ai parte" si ii mai explic o data de cite ori e nevoie.
Ba am mers si mai departe: Stii ca i-am facut lui fiu-meu dupa ce mi-am racit gura primul trimestru cu importanta de a citi SI ce primim de la scoala nu numai ce i se nazare lui? L-am luat de o aripa si l-am dus la Walmart, un supermagazin relativ ieftin, unde e un du-te vino teribil, la toate raioanele, inclusiv la toaleta. Si l-am informat ca uite, asta o sa faca toata viata daca nu isi scoate prostiile din cap. I-am cumparat o cirpa, i-am pus-o in mina si l-am tirit aproape cu forta intr-o cabina si-am zis: baga mina si sterge! El ca nu, eu ca da, plinsete, e invatat saracul sa nu atinga nimic in wc-urile publice.. mama ce s-a isterizat ca el nu spala!
Nici n-a spalat, ca nici eu nu sint nebuna! (Eram pregatita sa fac fata si versiunii, spal, na, spal!) Dar dupa experienta cu pricina citeste si de la coada la cap daca trebuie, ba inca face si teme suplimentare, pe care nu le-ar fi facut nici sa-l pici cu ceara. Nu spun ca le face cu voie buna in fiecare zi , sau ca sare in sus de bucurie in fiecare dimineata ca e de mers la scoala, uneori trebuie sa-i amintesc de Walmart... Dar explicind, vorbind, recompensind... incetisor, zi dupa zi... se vede!
Ai grija de tine!
Cu drag,
Simonna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ana68 spune:

Cldya,nici eu nu vad motiv de dus copilul la psiholog...S-ar putea sa il sperii ducandu-l acolo...Asa cum ti-au scris si restul este o perioada,iar baiatului tau ii trebuie timp sa se adapteze la ritmul scolii....
Si al meu copil a fost asa,caci la gradinita era seful tuturor prostiilor facute,inclusiv la cotonogeli...In clasa I doamna lui invatatoare a avut jumate din clasa asa cum spui tu despre baiatul tau.Imi amintesc de prima sedinta cu parintii,cand doamna invatatoare,amuzata,ne povestea cum decurg orele,cum copiii inca neobisnuiti cu programul de scoala,unii vorbeau,altii se jucau,unii ieseau pur si simplu in timpul orei din clasa afara,pe coridor,ca se plictiseau si vroiau joaca,cum doamna ii punea la coltul de rusine si atunci incepea circul cu strambaturi si chiote,cum priveau distrati pe geam si habar nu aveau despre ce vorbea doamna nefiind atenti....Era un cosmar.Pentru fi-miu mereu existau reclamatii de la parinti,pentru ca batea la gramada,baieti si fetite,nu conta...
Acum sunt in a III-a,iar lucrurile sunt schimbate la 180 de grade.De fapt schimbarea s-a produs din inceputul clasei a II-a,au mai crescut,s-au obisnuit cu scoala,temele sunt mai multe si mai grele,mai multe materii....
Sunt convinsa ca ai avut cu baiatul tau discutii si ca ai incercat sa-i explici....Rabdare multa si perseverenta!Bine ca e sanatos si plin de viata,ca e un copil vesel.Spor la invatat si sa fiti sanatosi!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Va multumesc mamicutzelor !!!
Eu am lipsit o vreme de pe forum, dar am citit acum cu bucurie mesajele lasate de voi. Sunt pline de incurajari si deja ma simt mai bine ... am sa revin curand sa scriu mai mult si bineinteles noutatile :)
Va pup !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Buna !
Si mai intai scuze pentru intarzierea raspunsului.
Eu am dat baietelul la scoala la 7 ani si 5 luni,el fiind nascut din aprilie '88. Varsta lui este numai potrivita pentru a incepe scoala. Pentru fiul tau te decizi tu cum e cel mai bine :)
Intrebi daca problemele noastre s-au rezolvat. Ce sa spun ? Sunt zile cand ne intelegem foarte bine si sunt zile cand e razvratit. Incerc sa pun accepnt pe zilele cand se comporta bine si e ascultator... il laud, ii dau buline rosii ( multe dintre voi m-ati sfatuit chestia cu bulinutele), iar in zilele celelalte ( stiti voi ) incerc sa nu-i dau apa la moara ... ii fac observatii scurte si la obiect ..in plus buline maro ( cand aduna 5 maro primeste 1 neagra ..inca n-a primit neagra :))... cand am initiat "jocul" acesta era o zi rea pt noi si a facut si mai urat cand a primit bulina maro, dar i-a trecut ...n-are incotro pt ca eu sunt ferma cu el tocmai ca inteleaga cine e seful ( exact cum spunea o mamica de aici )...
Oricum satisfactia de parinte este fantastica cand vezi ca obtii rezultate pozitive in relatia cu copilul ...
Va doresc si voua multa bafta !


quote:
Originally posted by cscarlat2004

Buna cldya. Sunt noua pe acest forum, chiar daca l-am vizitat de mai multe ori fara sa ma inscriu. Am vazut ca aveai probleme cu Razvan. S-au mai rezolvat intre timp?
Cati ani avea cand l-ai dat la scoala?
Te intreb asta, pentru ca am si eu un baietel, Radu, care a implinit 6 ani in decembrie 2005 si nu stiu daca sa-l dau in aceasta toamna la scoala.
In caz ca nu s-a rezolvat inca problema cu Razvan, eu cred ca ar fi bine sa consulti si un psiholog. Cateva sfaturi nu strica niciodata. Pana la urma arta de a fi parinte se invata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

Scuze !!! Am gresit anul ... nu e '88 ci '89
E ora tarzie in noapte si eu sunt batuta in cap

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:


fantastic ! nu pot sa cred ce batuta in cap sunt !!!

nu '89 ci '98 !!!

loooooool

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns annitha_cl spune:

Buna Cldya,
Eu sunt mamica vitrega a unui baietel de sase ani si opt luni si citind ceea ce ai scris imi amintesc de mine acum cateva luni cand plangeam in pumni de nervi, frustrare, dezamagire si disperare (cam toate la un loc). Cu Razvan nu trebuie sa ajungi la psiholog si nici macar tu (chiar daca si eu cochetam cu aceasta idee la un moment dat). Tu spui ca esti despartita de sotul tau dar inca locuiti impreuna... iar eu iti spun, inainte de toate, ca imi pare nespus de rau de situatie dar in acelasi timp gandeste-te ca poate acesta este unul din motivele pentru care copilul tau se poarta asa...
Imi amintesc ca atunci cand Andrei (este baietelul sotului meu din prima casatorie) a venit sa locuiasca cu noi am intampinat foarte multe probleme cu el ( se comporta ca si cum era un salbatic si parca ar fi fost crescut de animale nu de oameni - injura ca la usa cortului, zbiera, musca pana iti dadea sangele, batea cu pumnii si picioarele pe oricine...-) pana cand intr-o zi mi-am pierdut firea si am intrat in el bine de tot (i-am dat si cateva la fund) i-am explicat ca ii vreau binele si ca nu vreau sa iasa un vagabond si am scris anumite reguli (regulile le-am conceput eu dar i-am lasat si lui dreptul la opinie de exl: trebuie sa scrii in fiecare zi cate 5 randuri, el a spus doua eu am spus patru si duminica liber daca nu in fiecare zi cate doua randuri si duminica o pagina si a ales prima varianta)pe care le respectam cu strictete iar promisiunile se respecta (orice ii promit ma tin de cuvant) ca si pedepsele (nu sarim peste pedepse in sensul ca daca azi face o prostie (pleaca de acasa fara sa ma anunte si ii interzic ca o saptamana sa mai iasa afara - stam la curte iar aceasta pedeapsa presupune sa stea doar in casa - si a doua zi face o fapta buna pedeapsa nu i se anuleaza, ci doar se mai indulceste in ultimele doua zile) stiu ca par dura dar relatia dintre mine si Andrei e perfecta acum si a ajuns la performanta de a imi spune mama (nu i-am cerut acest lucru niciodata). Copilul meu nu mai injura si nici nu mai este un salbatic dar mai face sotii ca orice copil de varsta lui ( sotii pentru care nu sete pedepsit ci poate doar uneori dojenit - nu certat-).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CristinaT spune:

quote:
Originally posted by cldya


fantastic ! nu pot sa cred ce batuta in cap sunt !!!

nu '89 ci '98 !!!

loooooool



n-am mai ras atat de mult!!!!!
Scuza-ma nu am intrat doar sa rad, eu de fapt citesc cu mare atentie subiectul tau pentru ca si noi la toamna vom fi bobocei!

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cldya spune:

fetelor ...
Felicitari Annitha !!! Banuiesc ca pentru succesul cu baietelul ai avut si participarea tatalui... Altfel sansele erau foarte reduse ...poate chiar nule :(
Cristina draga, poti sa razi cat vrei chiar si eu am ras acum cand am recitit
Sa stiti ca am fost pe la psiholog cu copilul. Si vorbindu-i doamnei doctor despre comportamentul lui, imi venea sa-i spun ca mai bine m-ar consulta pe mine ca simt ca eu am probleme si din cauza mea, a dezechilibrului familial este el asa ... E clar care-i buba !!! Ma simteam aiurea si ma intrebam defapt ce caut acolo cu bietul copil ??? Nu e vina lui ca parintii nu-i asigura confortul familial de care are nevoie pentru buna educatie
Intr-un final, raspunsul d-nei doctor a fost ca trebuie sa faca copilul un consult neuropsihiatric pentru a elimina o cauza neurologica si abia apoi va putea face o evaluare psihologica Mi-e imi suna tare aiurea, lucru pe care il l-am spus si dansei ...
Intre timp copilasul meu face si bune (mai multe) si rele (adica sotii)... Acum vine de la scoala si imi spune "mami ! am fost foarte cuminte azi la scoala !" iar eu ma bucur enorm ... A facut progrese la citit, dar nu numai ca citeste mai bine, dar si ca citeste de unul singur fara sa ii spun eu sa faca asta ... Citeste orice si de oriunde ... lucru care iarasi este o bulinutza rosie pentru el ... As putea enumera inca multe fapte bune facute de el, dar nu este cazul ...Ideea e ca incet, incet copilul creste si se schimba, face progrese ...
Va doresc tuturor, mamici si tatici, sa fiti (cu)minti alaturi de copilasii vostri ! Va pup !

Mergi la inceput