adoptia unui copil cand ai deja unul al tau

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rucsi spune:

Alexa Ioana, eu nu discutam aspectul legal al problemei. In fond este optinea mea si numai a mea daca ii voi spune copilului. Nici o lege nu ma poate obliga sa-i spun daca eu nu vreau s-ao fac. Dar nu asta era problema. Eu ma intrebam daca este bine pentru ea si pentru noi sa stie.Poate ca in subconstient mi-e frica ca, dupa ce afla ca este infiata, sa nu ma respinga.Sincera sa fiu, nu stiu cum este mai bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liliana csaki spune:

eu cred ca e bine si normal sa stie, cred ca fiecare are dreptul de a sti cine este cu adevarat, altfel vei trai cu temerea asta toata viata. Si mai devreme sau mai tarziu tot poate sa afle. In definitiv, nu-ti poti schimba complet viata, sa te rupi de tot si sa te duci undeva unde nimeni nu stie nimic, iar gura lumii e sloboda.
Noi am mai discutat subiectul asta, poate daca dati o cautare o sa-l gasiti.
Laura are doar 6 ani si 4 luni si stie deja de aproape doi ani. Pana acum n-a fost greu cu explicatiile, le-a primit normal, o sa vedem cum va fi mai departe. Eu ii iubesc din tot sufletul, mai mult decat orice pe lumea asta si nu vreau sa-i mint, nu vreau sa le dau vreodata ocazia sa-mi zica vreodata in viata "m-ai mintit atatia ani, de ce?". O sa vina probabil si ziua in care vor vrea sa stie mai mult, s-o cunoasca pe cea care le-a dat viata, cu siguranta o sa fie un hop pe care va trebui sa-l trecem cu totii, dar nadajduiesc ca pana atunci voi sti sa-i cresc astfel incat sa poate depasi momentul.

Pozele noastre
Poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liliana csaki spune:

fetele care au deja un copil natural, nu stiu daca va va satisface raspunsul meu. Nu sunt in situatia voastra insa personal, cred ca nu poti sa iubesti intr-un fel sau in altul, il iubesti sau nu. Daca vrei sa adopti trebuie sa fi pregatita sa vezi in acel copil, copilul tau, cu bune si mai putin bune, la fel ca toti copiii. Daca-l vei privi ca pe copilul adoptat, caruia ai vrut la un moment dat sa-i faci un bine, cu siguranta vei fi dezamagita, orice traznaie poate capata alte dimensiuni in mintea ta.

Pozele noastre
Poze noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rucsi spune:

Iliana csaki, parca mi-ai citit gandurile.Multe persoane care m-au auzit ca vreau sa infiez au o avut o reactie care pe mine m-a siderat. Si anume : O, faci un bine unui copil amarat. O sa vezi ce mila o sa-ti fie de el.Eu personal nu vad lucrurile asa. Acel copil nu poate fii amarat. Atata timp cat este al meu si cat timp voi trai eu, nu poate fi amarat si nici nu va creste din mila cuiva, ci inconjurat de multa dragoste , alaturi de fratiorul lui.Mie, personal mi-e grau sa inteleg termenul de mila cand e vorba de cresterea unui copil.Copii nu cresc cu mila, ci cu multa , multa dragoste.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:

rucsi iarta'ma daca am fost seaca la faza cu legea. inteleg ce zici, si crede'ma, nici eu nu ma gandesc la altceva de cateva saptamani bune (daca ti'as povesti ce tampenii visez noaptea din cauza gandurilor te'ai ingrozi). si mie mi'e o frica patologica de ce va fi si cum va fi cand puiutul va alfa ca e adoptat. daca ne va respinge? daca va dori sa'si caute parintii biologici?
dar mi'e si mai frica de o viata fara copii (pentru ca noi nu putem sa avem copii ... "biologici").
dar daca stau bine si pun in balanta, imi dau seama ca nici daca as putea eu sa nasc un copil nu mi'ar garanta nimeni ca totul va fi perfect intotdeauna. este un risc pe care ni'l asumam. noi vom incerca sa fim cei mai buni parinti, vom incerca sa ii oferim tot ce'i mai bun, si in primul rand dragoste.
si a propos de reactia cu "facutu' de bine pentru un copil amarit"... si noi ne'am lovit de asta. e mentalitatea idioata a majoritatii oamenilor. stiu ca e greu, dar ... ignora !
exact cum ai spus si tu, ce conteaza este dragostea !
te pup, si scuze ca m'am lungit atata.
hai ca trebuie sa fug la DPC sa'mi depun dosarul !!!!
wish me luck !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patri spune:

Stiti pov cu drobul de sare? Cred ca n-am mai iesi din casa daca in fiecare dim ne-am gandi la cate accidente de circulatie vor fi, la faptul ca sunt microbi, si cate alte pericole...Eu spun ca conteaza ce simti, si daca simti destul de puternic, si daca iei decizia ca vrei neaparat sa ai acest copil (upa ce gandesti fff adanc si serios, cu simtul raspunderii), dar daca iei hotararea, lasa lucrurile sa curga fara a-ti pune tu piedic, pt ca Dumnezeu ne va ajuta sa trecem peste toate problemele! Si ganditi-va ca copilul vostru va fi crescut de voi, voi veti fi cele care vati vedea cand e momentul sa-i spuneti, de voi depinde sa fie pregatit, sa va iubeasca astfel incat sa nu fiti in pericolul de a va parasi sufleteste la primul obstacol...
Eu asa cred!

patri

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rucsi spune:

Alexa Ioana,cand ai un copil al tau, lucrurile sunt un pic mai complicate.Din cauza asta am atatea temeri. Implicatiile pe termen lung sunt mult mai mari si mai complexe, dar la tine situatia este mult mai simpla. Si ca o coincidenta si eu depun dosarul astazi. Sa avem bafta amandoua si tine-ma la curent cu ceea ce faci. Cred ca voi lua atestatul in 30 de zile. Te pup si mult, mult succes.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alexa Ioana spune:


rucsi, l'am depus !
bafta multa si tie ! si sa fie intr'un ceas bun !!!
tu cum de poti lua atestatul in 30 de zile ? ca noua ne'o zis 60 !!!
oricum, is tare curioasa daca o sa'l primim inainte de sarbatori ! asta ar fi cel mai fain cadou !

te'am pupat !!!!!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mimsi spune:

Eu nu vad nici o diferenta intre a avea un al doilea copil nascut de tine si a-l avea adoptat. Problema este DE CE iti doresti un al doilea copil? Ca asa simti? Ca jucarie vie al celui dintai? Poate ca sunt un pic cam dura cu chestia asta, dar sunt cupluri care au al doilea copil numai pt ca primul isi doreste un frate. Eu am un respect deosebit pentru mama mea, care la momentul in care eu o bazaiam la cap ca vreau "o fratioara sau un surior" a facut asa incat al doilea copil nu a aparut pentru ca ea a simtit ca nu ne-ar putea iubi egal. Chiar daca am suferit ca sunt singura la parinti, in timp ce alti copii nu, crescand am realizat ca decizia ei a fost una corecta. In ceea ce priveste discriminarea...esti asa de sigura ca nu ai face discriminare si intre copiii nascuti de tine? Si stii unde cred ca mai gresesti, TINAC, fara suparare? "Imi doresc foarte mult o surioara pentru baiatelul meu si as iubi-o ca si cum ar fi a noastra"
1- cum am mai zis, ar fi o jucarie a celui dintai
2- nu privesti acest copil ca fiind al tau, ci ca si cum ar fi al tau

Sper ca nu te-am suparat prea tare, dar asta e ceea ce am gandit din momentul in care am vazut postarea ta, dar abia acum am avut ragazul de a scrie.



Mimsi si Alexia(10.09.2005) http://community.webshots.com/user/AlexiaMaria2005

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns urziceanu spune:

Mimsi te admir !Ai spus tot ce as fi vrut sa spun si eu.






















corina urziceanu

Mergi la inceput