Religia si arta (3)
Raspunsuri - Pagina 2
conchita spune:
quote:
Originally posted by Ira
Exact, sunt perfect de acord, dar raspund la aceasta afirmatie strict scoasa din context, nu stiu unde ai citit asta.
Ira, te intreb pe tine pentru ca tu esti in tema, fiind direct implicata in problema si, deci, calificata sa te exprimi despre experienta creatorului. spre deosebire de mioriticul nea ghita care, daca se pricepe la miuta, crede ca se pricepe si la politica, apoi implicit la arta , tu stii despre ce e vorba in propozitie, n-ai nevoie de desene. intrebarea mea este: daca tie nu ti s-a intamplat INCA asemenea experienta, poti sa afirmi cu mana pe inima ca si altora le e imposibil sa li se intample? daca tu esti dedicata trup si suflet artei deocamdata (desi eu te stiu dedicata temporar unor lucruri mai mundane acum), poti sa afirmi cu cc constiinta impacata ca cei care au trecut de faza asta nu au fost artisti adevarati la vremea la care au creat? tu intelegi foarte bine sensul expresiei "arta consuma" si mai cunosti si destule exemple de artisti (daca nu majoritatea) care au avut momente de varf in care au creat perfectiunea si dupa aia au esuat in manierism sau non-valoare. unii au avut bunul simt sa renunte, altii au innebunit de neputinta, altii s-au apropiat de Dumnezeu - astia din urma nemaiputand fi masurati cu masura artistului, pentru ca nu au mai ramas artisti, simplu. apoi, daca tot am ajuns la consens ca inspiratia creatoare are sursa divina, e foarte posibil ca Dumnezeu sa-si retraga darul la un moment dat, adica de ce nu? poate sa iti dea altul mai pretios (ca exista) sau nici unul (ca nu te-ai purtat bine cu primul, no). te intreb serios pe ce iti motivezi afirmatia si, te rog, ai incredere ca iti voi intelege raspunsul oricare ai fi, ca doar vorbim aceeasi limba.
conchita spune:
n-am nici cel mai mic interes sa aflu despre ce simt altii aplecati confortabil asupra muncii lor, daca se concentreaza cumva, daca sunt posedati sau nu. ca poate munca aia e de propaganda pro-mita sau "munca" ccc cu forcepsul la executarea avorturilor in serie. si, cum aici ne pronuntam legat de arta, eventual dovedind bunul simt dedus din experienta personala in domeniu, sincer n-as avea tupeul sa ma pronunt si legat de "munca" lu nea ghita. ca poate e ghita de la scularie, iar arta la faza asta chiar ramane neutra. plus ca ar fi total off topic.
oricum, topicul nu se simte prea bine, murise de prima oara. acu a fost reinviat din cruzime, ca sa mai fie sinucis inca o data. probabil ca s-a scumpit si diazepamul, odata cu benzina. sau invers. whatever.
Sabina spune:
Ah!!!
dar eu vorbeam de arta deja existenta!!!! nu de ce se intampla cu artistu care ramane fara dar, sau i se da unu mai pretios etc etc etc.
Uite, a existat un pianist, Horowitz, genial tipu.10 ani n-a pus mana pe pian.A simtit ca nu mai poate.Se intampla.Rossini(care nu e chiar geniu) a scris pana pe la 30 de ani, dupa care a trait din banii pe opere:)))Si-a dat seama tipu ca ce-a facut ii ajunge ca sa fie mic burghez:))
deci sa nu amestecam borcanele.Si eu nu cred ca scrie vreunu ca sa se mantuiasca....asta ar fi in opinia mea chiar stupid:)
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Sabina spune:
Gandac...de ce ti-ai sters semnatura ? Aia cu frumusetea?? te-ai temut ca ne smintesti?
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
conchita spune:
quote:
Originally posted by Sabina
Ah!!!
dar eu vorbeam de arta deja existenta!!!! nu de ce se intampla cu artistu care ramane fara dar, sau i se da unu mai pretios etc etc etc.
Uite, a existat un pianist, Horowitz, genial tipu.10 ani n-a pus mana pe pian.A simtit ca nu mai poate.Se intampla.Rossini(care nu e chiar geniu) a scris pana pe la 30 de ani, dupa care a trait din banii pe opere:)))Si-a dat seama tipu ca ce-a facut ii ajunge ca sa fie mic burghez:))
deci sa nu amestecam borcanele.Si eu nu cred ca scrie vreunu ca sa se mantuiasca....asta ar fi in opinia mea chiar stupid:)
pai la faza asta suntem de acord. nici eu nu cred ca scrie vreunul cu scopul constient si espre sa se mantuiasca. de-aia si zic ca Dumnezeu e in culise in actul creatiei, atunci cand vorbim de creatori geniali, dar ne-religiosi. cand vorbim de creatori religiosi, nu mai mai bag, ca nu cunosc, nu stiu ce se intampla. doar pot sa presupun ca produsul creatiei lor e mai intai religios (si il masuram cu masura propusa de Myrrha, adica a mesajului/continutului), si mai apoi arta-arta - in cazul asta avem dreptul si chiar e indicat sa separam lucrurile.
eu doar ii raspunsesem myrrhei punctual la o chestie, ca ea ma creadea fan arta-pentru-arta, a trebuit sa ma explic. :-)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Iraquote:
Originally posted by cataghe
Mie una mi-e tare greu sa inteleg cum devine chestia asta cu artistul care se apropie de sfintenie si renunta sa mai creeze. Pentru ca artistul autentic traieste prin si pentru arta sa, ea face parte din viata lui si nu poate fi altfel.
Exact, sunt perfect de acord, dar raspund la aceasta afirmatie strict scoasa din context, nu stiu unde ai citit asta.
Ira, n-am citit-o nicaieri ca atare, dar e singura concluzie pe care pot sa o trag avand in vedere vietile unor artisti autentici, consacrati. Presupun ca pictura, muzica sau orice alta arta presupune un efort intelectual, iar orice efort intelectual cere concentrare. Ceea ce voiam sa spun e ca nu stiu cat loc are Dumnezeu secunda de secunda in timpul acestei concentrari - desi poate ca la unii are loc o data la un minut sau la 5 sau la o ora - insa asta se aplica la toate activitatile care cer efort intelectual.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
gandacelu spune:
myrrha, despre viata pr. rafail am citit intr-o carte atat de minunata incat, pentru ca nu era a mea si nu se mai gasea pe piata, am inceput s-o... copiez!
pana cand a aflat posesorul si mi-a facut-o cadou!
acum cartea se gaseste pe piata si o recomand tutror care si-o pot lua (vezi daca nu se comanda si pe net) - Celalalt Noica
in ea povesteste cu mult farmec cum a ajuns la ortodoxie, dupa cautari diverse
bineintels ca tatal dinu, stim cu totii ce parere avea despre Dumnezeu:) o viziune heideggeriana (ceea ce nu e chiar rau:) - cu toate astea, nu il privea pe fiul calugarit cu dispret, dimpotriva (probabil stia ce resurse se afla in el:))
pe de alta parte, e subinteleasa rugaciunea fiului pentru tata, si povestea mortii lui noica este impresionanta: fiul afla ca, pe patul mortii, tatal s-a spovedit si s-a impartasit:)
din cate stiu, mama lui era anglicana, dar mai multe nu stiu, eu stiam ca rafail a fost botezat ortodox, dar am inteles de curand, din alta discutie, ca nu, a fost crescut in credinta anglicana
trecem peste asta, neimportnat!:) cert e ca la tinerete, pe la 17 ani, tanarul (oare ce nume avea in lume rafail?) incepe sa-si puna primele intrebari... au loc primele rataciri... incepe sa frecventeze nu stiu ce cercuri protestante, numai ca simte ca Dumnezeu e mai mult decat il prezentau acei protestanti (asa a simtit parintele! nu dati!:)
si atunci, ce face?
se roaga ca Domnul sa-i arate calea adevarului
si Domnul ii descopera ortodoxia (nu mai stiu amanunte, parca avea un prieten ortodox pe care el il cam lua peste picior: da' de ce faceti asa? de ce invers? si acesta i-a vorbit despre impartasanie... si in ziua de azi Parintele vorbeste intr-un mod deosebit despre impartasanie, este pentru deasa impartasire!)
de atunci, Pr. Rafail sfatuieste pe toti care se afla in incercari sa se conecteze la "satelitul Doamne": sa se roage imediat, pentru ca vor afla raspuns
nu stiu daca atarna cu ceva in discutie, dar si eu m-am rugat intr-un moment in care cautam raspunsuri si am primit raspuns:)
apoi tanarul noica s-a calugarit la manastirea ortodoxa din essex, unde era staret Pr. Sofronie, ucenicul athonit al Sf. Siluan...
dupa revolutie, Pr. Rafail s-a intors in tara, si acum este retras in Ardeal, in munti, din catre am inteles nu prea primeste vizitatori
nu stiu daca am observat doar eu, dar ati vazut, in conferinte, ce voce are Parintele? cata blandete, cata liniste?...
Sabina, mi-am scos semnatura din cauza posibilelor perturbatii de pe traseul comunicarii: mi-a fost teama ca unii puteau intelege o alta frumusete, eu referindu-ma la una anume
o sa incerc sa scriu mai putin zilele astea, nu m-am suparat, dar incerc sa folosesc timpul mai cu folos:)
mami de ileana si ioachim
gandacelu spune:
ce mi-a mai placut la Pr. Rafail (eu fiind un fan al familiei noica de muuuuuuulta vreme:) este ca incearca aprofundeze (cu umorul de rigoare) filosofia tatalui sau: de exemplu, l-am vazut folosind conceptul de "devenire intru fiinta" in alt sens:))
am gasit fragmente din "celalat noica" pe net (www.nistea.com este un adevarat tezaur) si va pun ceva care mie, pe atunci, mi-a placut mult, despre viata duhovniceasca vazuta in pararel cu gestatia unui prunc in pantecele maicii sale:
La puțină vreme după întoarcerea mea la Ortodoxie, mi-a venit și chemarea călugăriei, pe care am simțit-o ca fiind răspunsul la întrebările ce mi le puneam din copilărie și, cu timpul, am înțeles că moartea deține sensul vieții și văd acum că existența noastră aici, pe pământ, nu este decât al doilea stagiu al trecerii noastre dintre neființă întru ceea ce ne cheamă Dumnezeu, ființa lui Dumnezeu, adică veșnicia.
Primul stagiu a fost viața noastră în pântecele maicii noastre. A fost o gestație << mecanică>>, unde s-a format sistemul acesta, trupul acesta, potrivit pentru a putea trăi în existența pământească, pe care ne-o dă Dumnezeu. În existența aceasta, se petrece a doua gestația; am murit ca să ne năștem aici, am murit pentru viața noastră precedentă, în pântecele maicii, și acum începe, de când ni se conturează personalitatea, dialogul nostru cu Dumnezeu. De acum, Dumnezeu nu mai face nimic în viața noastră, decât dacă Îl lăsăm, dacă zicem <<Amin>> cuvântul Lui, dacă avem încredere în El, ne arată ce poate și ce vrea să facă cu noi ș, prin acest dialog între sufletul nostru și Dumnezeu, Părintele ceresc continuă creația omului, de data asta nu fără voia omului. Nimic nu face fără voia noastră (este foarte importantă noțiunea aceasta a libertății omului); Dumnezeu face apel la libertatea noastră și ne învață în viața aceasta că și ea este o <<gestație>> pentru viața ce va să fie, adică viața veșnică. În pântecele maicii noastre ni se formau mădularele, de care n-aveam nevoie acolo. Ce căutau acolo mâini și picioare; ce aveam de făcut cu nasul, cu ochii și cu gura? Acestea erau însă pentru viața ce avea să fie după aceea.
Mulți dintre intelectualii noștri se smintesc și nu cred în rugăciune, nu cred în duhovnicie și pare normal așa; cu intelectul rămas în limitele vieții acesteia, nu se poate vedea o rațiune a lucrurilor duhovnicești, fiindcă ele sunt mădularele vieții ce va fi. Spre deosebire însă de starea dinainte de naștere, Dumnezeu nu ne formează mădularele acestea decât prin voia noastră liberă, care voie se exprimă prin credința pe care ne încurajează Dumnezeu să o avem și o cultivă în noi. Zic că Dumnezeu în noi mai mult decât o cultivăm noi. Deci, răspunzând prin liberul nostru arbitru lui Dumnezeu, Îi dăm putința să continue în noi creația Sa; Dumnezeu ne învață în viața aceasta să începem noi înșine să tăiem ombilicul dintre noi și pântecele creației acesteia. Și aici începe, în starea căzută a omului, durerea și tragismul vieții duhovnicești, care trebuie văzute în perspectiva vieții veșnice. Și, precum pruncul, în pântecele maicii sale, nu știe nimic, ci lasă firea să facă ce știe ea cu el, așa și noi, în pântecele vieții acesteia, să ne încredințăm întru totul Domnului.
Și chiar să colaborăm, prin rugăciune și prin participarea la Tainele Bisericii, care sunt energiile vieții ce va să fie. Începând de la Botez, despre care Sfântul Pavel zice că este deja o moarte în Hristos ne pogorâm în moarte, în apa botezului, și ieșim din ea înnoiți întru viața cea nouă, în Hristos; prin eforturile ascetice ale vieții noastre, învățăm, puțin câte puțin, să ne îndreptăm, să ne detașăm, în măsura în care ne este cu putință, de elementele vieții acesteia și să gustăm ceva din viața cea veșnică, adică al treilea stadiu vom muri până la urmă și trupește, vom muri definitiv vieții asteia, ca să ne putem naște definitiv în cea care va să fie
mai multe www.nistea.com/rafail_cuvinte.htm" target="_blank">aici
mami de ileana si ioachim
mariuta spune:
quote:
Originally posted by conchita
sincer n-as avea tupeul sa ma pronunt si legat de "munca" lu nea ghita. ca poate e ghita de la scularie, iar arta la faza asta chiar ramane neutra. plus ca ar fi total off topic
Si totusi te pronunti. :) De unde stii tu ca pentru nea Ghita munca lui nu are o frumusete ascunsa, ca nu se simte inspirat?
La fel, in alte "domenii"; eu cred ca Newton ca si altii a fost inspirat in descoperirile sale, ca traia emotii estetice adevarate, produse doar de ceva ce nu numim in mod conventional arta. Nu stiu si nici nu m-as pronunta vreodata daca actul creatiei in orice domeniu e inspirat "de sus" sau nu. Ramane pentru mine o taina.
Feynman, in minunatul sau curs de fizica moderna, se plangea ca el vede frumusetea marii si a stelelor, precum si universul dintr-un pahar cu vin in mod total diferit de al poetilor, un mod in general considerat "neestetic". Cine face aceasta separare, cine da aceste definitii se intreba el, si tot el raspundea ca numai mintea limitata a oamenilor produce separari si definitii (intre arta, stiinta, cunoastere, etc.) pentru ca in natura aceste separari nu exista, de fapt.
myrrha spune:
Sabina, bun venit inapoi. Ti-am ramas datoare cu raspunsul despre compozitori romani contemporani, si mi-e rusine sa spun ca nu am ascultat decit Tiberiu Olah, Aurel Stroe si inca citiva pe care nu mi-i amintesc la citeva concerte la Sala Radio.
O sa incerc sa recuperez cind ma intorc in tara.
Gandacelu, am ascultat o singura conferinta cu parintele Rafail, cea cu Eshatologia (conferinta cu filokalia nu voia sa se descarce, cred ca o descarcau prea multi deodata ). Mi-a placut mult, si am retinut citeva lucruri deosebite: rugaciunea cit mai deasa, de care spui si tu (de ce Adam nu s-a rugat inainte sa accepte rodul interzis?), smerenia ca forma de "constiinta a realitatii". Apropo de arta, vorbeste putin despre kitch - din ce spune Parintele si din ce am dedus eu, nu e deloc impotriva artei, ci doar impotriva kitchului (forma fara fond), care poarta in sine "uriciunea pustiirii." Insa - si asta mi-a placut muuult - un credincios poate da valoare, semnificatie, adincime chiar si kitchului (si atunci acesta nu mai e rau).
Conchita, multumesc de lamuriri. Eu am impresia despre mine ca sint asa, pe un fel de fringhie , merg, merg tot timpul, anumite lucruri se schimba si trebuie sa ma apuc sa reactualizez restul din urma, sa redevina coerente toate. Asa ca ceea ce spun acum e opinia mea de azi, din punctul asta al evolutiei mele .
Cred ca orice creator face efortul sa spuna un adevar (dar nu, nu se gindeste la Dumnezeu cind creeaza). Adevarul acela e Dumnezeu. Daca nu spune un adevar, ci o minciuna, receptorul poate sesiza minciuna - si atunci intelege un adevar, iar opera de arta devine buna; sau se poate lasa mistificat - si atunci opera de arta e rea. Dar dupa cum vezi, opera de arta ramine ambivalenta, indiferent de intentia autorului. Poti citi Nietzsche si sa intelegi puterea lui Dumnezeu si subrezenia Omului. Sau te poti poticni in primul nivel de lectura, cel evident. Un discurs lacrimogen, kitchos si fara substanta care vorbeste direct despre Dumnezeu te poate goli de Dumnezeu. Daca nu il judeci si ii intelegi constructia fragila. Mesajul puternic si adevarat nu poate veni decit de la Dumnezeu (asta, repet, nu inseamna deloc o opera de arta cu tema religioasa). Inseamna ca apreciez arta militanta?
Acu', ca sa termin si sa mi-o pun iar in cap pe mizantroapa vinatoare de elitisme , ca sa te descurci printre diversele niveluri de intelegere a artei si ca sa te deprinzi sa cauti mesajul cel mai adinc, ai nevoie de o educatie buna si solida. Poate omul acela simplu ideal care nu intra in contact cu arta cu mesaj minim si gaunos (gen manele sau grafitti la toaleta publica) nu are nevoie de educatie. Dar restul au, pentru binele lor. Ca sa poata aprecia cu adevarat arta simpla.