Ortodoxie din Postul Mare in Postul Mare(11)

gandacelu spune:

draga scarmanus, imi pare rau, m-a impresionat foarte tare mesajul tau... imi dau seama ca socul a fost nu atat ca a murit, ci cum a murit, si felul in care l-ati gasit...

poate e o coincidenta, dar chiar aseara am vrut sa deschid un topic despre moarte... voiam sa intreb lumea, daca se mai gandeste cineva la moarte... fara a fi un subiect apocaliptic, dar toti vom muri, si, mai mult, nu stim cand se va intampla asta... oricand se poate intampla

de 2 saptamanai sunt oarecum bolnava si nu e ceva usor (nici grav), am o problema cu coloana, care mi se pare dezastruoasa din cauza ca nu ma mai pot ocupa de casa si de copii... ei bine, am inceput sa ma gandesc la moarte (nu ca as fi pe moarte...;)

am inceput sa ma gandesc cat de mult m-am schimbat din adolescenta, cand imi placea foarte mult sa ma gandesc la tot felul de subiecte, si sa meditez... am citit de curand o carte de psihologie care arata ce mare diferenta este intre creierul unui om care citeste, si mai are timp de meditatie, si alt om care se uita la tv, sau lucreaza cu pc-ul (internetul inclusiv)... pur si spimplu, al doilea are creierul oarecum "spalat", nu mai apar anumite conexiuni neuronale... si asta din cauza ca a intrat intr-un ritm extrem de alert, in care cauta permanent ceva nou, fara a avea timp sa mai mediteze la ce i se intampla, unde merge si de unde vine...
toata civilizatia in care traim este orientata spre divertisment, este facuta in asa fel incat sa uitam ca vom muri, sa uitam ca altii sufera (si faptul ca vedem cine stie ce la tv nu ne produce o adevarata compatimire, ci doar niste lacrimi de coafeze)
pe zi ce trece devenim mai superficiali si mai departe de viata adevarata, pe care ajungem sa o simtim din ce in ce mai departe... din ce in ce mai virtual...
scuze ca scriu dezordonat, dar m-a impresionat mesajul tau si am inteles exact prin ce treci... desi un pisoi nu e acelasi lucru ca un copil, dar am citit chiar ieri ca sfintii plang pentru toate fapturile, ca si ele sunt creatia lui Dumnezeu, si durerea lor e o durere pentru toti si toate... Sf. Dimitrie, pe care il vom serba saptamana viitoare, a umblat descult cativa ani ca sa se pedepseasca ca a calcat, din greseala, pe un cuib de pasari ascuns in iarba...

poate ca intr-adevar Dumnezeu a vrut sa-ti arate ceva... nu stiu... nu orice lucru care ni se intampla e de la Dumnezeu... dar, de cele mai multe ori, Dumnezeu il poate intoarce intr-un sens bun...

de ce ti s-a intamplat? eu nu stiu... tu ar trebui sa afli... poate sa iti iei un ragaz si sa te gandesti la ce e mai important in viata ta... ca, asa cum a murit pisu mic, vom muri cu totii... si ca trebuie sa ne schimbam, sa facem binele acum, cat mai putem...

poate e momentul sa faci un copil?
sa iti oferi inima si sufletul cuiva care se poate hrani si creste din aceasta iubire...

...

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

Sabina spune:

of, gandacel, tare e usor sa vorbesti despre moarte cand n-ai avut-o aproape

De cand mi-am vazut in decurs de o luna socrul si bunicutza mea draga murind....nu prea mai vreau sa vorbesc despre ea.Ma simt de parca as fi murit si eu odata cu ei.pt ca de fapt, asta e natura tristetii...mori si tu un pic odata cu cei dragi...

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

bagoiu spune:

Mirunda, bine ai venit pe acest topic! Da, a aparut prima carte. Cumparata?! In Franta inca nu De la noi, daca vrei.Pozeele cu copilasii ar mai trebui reactualizate, tu i-ai vazut doar de curand. MUltumim pt pupici. Te mai astept aici si ... am inteles ca veniti si de Craciun in Ro?
Adriana, poate ca ai dreptate referitor la carte.Ne-am gandit mult pt ce varsta sa scriem, mai ales ca acest gen de carti lipsesc de pe piata. Am zis ca totusi e bine sa-i obisnuim cu acest limbaj si cu aceste realitati. Am pornit si de la experienta mea cu Gabriel, - desi n-am scris-o eu, poate la urmatoarele - caruia ii citesc din carti pt oameni mari si unde nu intelege ma intreaba si ii explic. De ex, Gabriel ma intreba ce este un ighemon si cred ca pana la urma a inteles. O sa tinem cont de aceasta parere, multumim. Evident ca povestea cu leul ii atrage cel mai mult. Cat despre sfarsitul tragic, nu cred ca e asa de tragic. Doar vorbeam mai deunazi ca pt copilasi a muri = a se duce la Doamne-Doamne. Si trebuie sa-i obisnuim pe copii si cu aceasta realitate. Deci, sa nu scriem povestiri si cu sfintii mucenici?!
Si uite cum s-au adunat azi toate subiectele in jurul mortii! Sabina,din contra ,eu cred ca e mai usor sa vorbesti despre moarte atunci cand treci pa langa ea.Cand aveam 11 ani a murit tata. Din momentul acela am stiut ca nimic altceva mai rau nu mi se mai poate intampla, si ca kk chiar daca mi s-a intamplat cel mai mare rau, lumea nu s-a sfarsit, noi (familia) n-am fost distrusi. Deci, daca nici moartea nu ne-a daramat, atunci inseamna ca exista nadejdea si limanul, ca viata noastra nu se sfarseste aici.
Si apoi spun Sf Parinti ca gandul la moarte e mantuitorsi nu fuga de ea.
Si legat tot de asta, Gabriel a fost duminica cu taica-sau la biserica de la Spitalul Municipal. Mi-a povestit ca era acolo intr-o camera un om care a murit. "Dar, mami, nu era batran, cred ca i-a venit vremea sa moara."

gandacelu spune:

irina, superideea! vrem si noi cartea!

sa stii ca ma ofer voluntar daca aveti nevoie de ajutor la redactare!

---

mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)

scarmanus spune:

Scumpele mele,

Trag nadejde ca timpul e vraciul multor rani, nadajduiesc sa pot trece si peste asta. Mi-au facut atat de bine caldura vorbelor voastre, desi iar , ca si ieri seara, si ca si alaltairi. Sotul meu este la fel de descumpanit ca mine, in viata mea nu l-am vazut plangand asa cum a plans sambata...
Incerc din raspunteri sa fac putina ordine in mine, sa iau mai mare aminte la semne, insa nu le stiu citi. Iata o moarte care m-a debusolat complet. Cum zicea si Gandacelu, nu faptul ca a murit m-a transformat intr-un desert, ci cum a murit si de ce-ul ala care-mi macina creierii acuma. Energiile mele sunt multe si nesecate cand vine vorba de animale, nu stiu nici eu de unde am atatea si nici nu stiu cum sa le canalizez altfel (adica da, de aia am doua mate, erau tot in halul in care era si Mitzu cand le-am luat). Sincer va spun, parca m-am pulverizat in mii de bucatele de sambata. Ocupata sunt, am doua servicii, copii nu am fiindca mai am multe de rezolvat in casnicie. Incerc din rasputeri sa dau un sens durerii, insa nu vad lumina pe moment.
Va multumesc ca ma ascultati si ca-mi sunteti alaturi.

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

daro26 spune:

Multumesc pentru incurajarile voastre, Joanna, Amuleta, Conchita! Intr-adevar, spovedania e medicamentul cel mai bun, Doamne ajuta sa-l pot "aplica" din toata inima.

Gandacel , ai pus punctul pe i in ce priveste superficilitatea in care suntem tarati daca ne lasam in valurile lumii si nu suntem ca si pestii care innoata impotriva curentului. De fapt asta ma supara in ultimul timp, ca ma vad preferand comoditatea, sa pierd vremea, sa ma ocup de multe alte lucruri decat de cele esentiale. Spuneai tu odata ca daca nu-L punem primul plan pe Dumnezeu nu facem nimic...
Dar poate asta se intampla pentru ca, vorba amuletei nu ma iubesc pe mine asa cum ar trebui...
Despre gandul la moarte, ce sa zic, daca l-am avea - nu spre deznadejde ci spre inteleptire - am putea invinge comoditatea si superficialitatea, dar "n-avem timp", nu vrem sa gasim timp pentru el...

Scarmanus, fetele ti-au scris niste cuvinte extraordinare,
nu stiu ce ce-ati spune in plus...

daro26 spune:

Erata: "nu stiu ce-ati spune" = "nu stiu ce asspune" . Scuze!

Sabina spune:

IrinaB, da asa e, ai dreptate.Insa asta dupa un timp.Cand esti inca sub influetna evenimentului...judecata e un pic intunecata.Oricum, Dumnezeu lucreaza fara ca noi sa ne dam seama.Orice moarte a cuiva apropiat trebuie sa fie prilej de ridicare pentru noi.
Imi pare rau ca ti-ai pierdut tatal asa de timpuriu...


fetele...care ati citit diverse omilii:), maine ii duce cu gradi la circ.eu o las, nu vad nimic rau in asta, dimpotriva!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

bagoiu spune:

Gandacel, pune-te pe scris si trimite-mi, o poveste cu sfinti care v-au placut voua, scrisa asa ca pt copiii nostri. Repede, sa o dam la desenat.
La voi la biserica nu a ajuns?!

Adriana, cum ti se pare pretul? Ca noi am tot calculat si calculat, si mai ieftina de atat nu am putut

adriana spune:

Irina scuze, nici nu mai tin minte cat a costat.
Dar oricum, nu cred ca io sunt un barometru bun la chestii din astea, arunc banii cand vad carti, de nici nu-i vad cand zboara
Dar e un segment bun pe care ati intrat, nu prea exista carti pentru copii si lumea o sa ia, caci nu are din alta parte de unde. Cerere va fi, mi-e mila de oamenii saraci .. (gluma, hihi)

Gandacelu, eu am gasit-o la Libr. Sophia.. era bine ascunsa sub raft cred ca daca se pune anca sa scrie o poveste, o sa iasa super.. da' sa fie cu final fericit te rooog

Adriana, mamica lui Codrin si aOlgutei