La ce varsta incepem povestea vietii?

Stiu ca s-a discutat mult pe tema asta, dar as dori sa va intreb la ce varsta credeti ca e indicat sa incepem sa ii spunem despre faptul ca e adoptat/a?
Razvan are acum 1an si 3 luni si se apropie varsta la care va merge in comunitate.Noi am vrea sa il protejam de oamenii "binevoitori" care vor sa ii spuna adevarul.De parca asta ar fi un secret!
Nu prea stiu cum o sa procedez avand in vedere faptul ca si eu uneori uit ca nu l-am nascut eu.


http://community.webshots.com/user/ubi19

aiuras spune:

Eu am citit ca cel mai bine este atunci cand incepe el sa intrebe de unde vin copii! Cred ca spre 4 ani.
Dar am o intrebare la care nu gasesc raspuns.
La gradi se spune despre adoptie. Adica stiu ca nu este obligatoriu sa comunici dar poti sa spui sau nu. Dar...
Dupa ce copilul afla de la parinti ca este adoptat si ca nu este nimic rau ci foarte normal ii spunem ca sa nu spuna la nimeni la gradi, scoala, parc...!!!
Asta este problema mea!

Rozi spune:

Pai nu-i spui sa nu mai spuna la nimeni! Nu trebuie sa dai mare importanta acestui fapt in fata copilului, adica ii zici dar nu ca pe un mare secret, nu-i atragi atentia, ii spui doar cant te intreaba el si atunci nici el nu va dischide discutia pe tema asta la gradi, parc etc. Altfel o sa i se pare ca e o chestie nemapoimenita si va spune tututor, mai abitir daca ii interzici!

valiburu spune:

Cel mai bine este sa lasi lucrurile sa curga de la sine. Cel putin asa ne-a spus psihologul, sa incepem discutiile de cand incepe el sa puna intrebari despre burtica mamicilor, unde a stat, cum s-a nascut. Si nu este bine sa fie mintit. Noi chiar am avut un curs pe tema asta si a fost f interesant!

cius22 spune:

Pentru toate intrebarile legate de ce le spunem sau nu copiilor adoptati ,va recomand cartile lui Francois Dolto,o somitate in materie de psihanaliza a copilului...pe mine m-a ajutat enorm,ca am si eu o fetita de 14 ani (pe care am luat-o cand avea 3 ani si 7 luni-dar atunci nu vorbea de loc-nu stia decat mama si nenea...atat!!!)...acum totul e ok...stie adevarul...a avut o periada in care si-a manifestat mai intens curiozitatea...ba chiar anul trecut ne-am si intalnit cu mama naturala...Am avut enorma bucurie sa traiesc o experienta pe care nu mi-o imaginam...Bunicii ei au sunat la noi acasa si au invitat-o in vacanta de Craciun la ei...la tara;au incantat-o cu gospodaria lor plina de animale(mai ales cai-pe care ea ii iubeste in mod special....)Mie mi s-a strans inima...dar am hotarat ca ce va vrea ea este mai important...ce credeti ca a facut?...I-a spus bunicului la telefon ca ea doreste sa-si petreaca Craciunul cu MAMA,si ca din pacate trebuie sa-l refuze(va dati seama ce am simtit eu atunci?am plans de bucurie...)Din pacate,de atunci...nici bunicii,nici mama naturala nu au mai manifestat vreun interes in privinta ei(ce-o fi in sufletelul ei,numai ea stie)...

Va doresc multa putere tuturor,si DRAGOSTE FARA LIMITE!

cius22