Mariana Marin
Mariana Marin | Autor: aida_o
Dragelor,
Poate o sa par cazuta de pe Luna, dar eu abia azi am aflat ca marea poeta Mariana Marin nu mai este in viata inca din data de 3 aprilie 2003. Admit ca am descoperit-o abia in 1999, cind obisnuiam sa merg cu regularitate la "Terasa Scriitorilor", in curtea Muzeului Literaturii Romane. Mi se parea a fi un loc boem al capitalei, ma simteam foarte bine acolo, si ma incinta prezenta, acolo, a multor oameni de cultura din Romania. Acolo l-am cunoscut, fugitiv, si pe poetul Traian Cosovei.
In vara lui 1999, asa cum obisnuiam seara si in week-end-uri, imi pierdeam veacul pe terasa respectiva, cu inca doua prietene. La un moment dat, un chelner care ne stia deja, m-a intrebat daca nu ma intereseaza o carte a poetei Mariana Marin. Cartea se numeste "Mutilarea artistului la tinerete". Sigur, am raspuns ca da, pentru ca, de felul meu, nu refuz nici o noua ocazie de a cunoaste scrierile unui poet, cu atit mai mult a unei poete (sau poetese). Odata ce mi-am dat acordul de a cumpara cartea, la citeva minute a aparut linga noi, si s-a asezat la masa noastra, incet, chiar Mariana Marin. Mi-am dat seama ca e ea, pentru ca m-a intrebat cum ma cheama si a inceput sa scrie ceva pe carte. Apoi mi-a dat-o, mi-a multumit, si mi-a aruncat o privire care, sincer, m-a emotionat. Asa... un amestec de bunatate si durere era in ochii ei, chiar si admiratie, probabil pentru ca ii cumparasem cartea. Si a plecat la o masa alaturata, unde statea impreuna cu mai multi prieteni. Imediat cum a plecat, am citit dedicatia de la ea:
<<Aidei, fata cu ochi albastri, cu multa dragoste, ii doresc sa nu ajunga niciodata ca mine.>>. In momentul acela, putin intrigata, am inceput sa rasfoiesc cartea, sa citesc citeva dintre poeziile ei. Am simtit imediat ca femeia aceea firava sufera foarte mult, iar durerea pe care i-am citit-o in privire nu era doar o impresie a mea... Si mi-a ramas in suflet, iremediabil.
Am tot sperat ca ma insel, ca nu se va duce dintre noi asa de tinara. Intre timp am mai lipsit din tara, apoi am emigrat de tot, iar azi incepusem sa fac bilantul femeilor dragi pe care le-am pierdut pina acum. Pierderea recenta a soacrei mele inca ma apasa, pentru ca mi-a fost mai mult prietena, si abia apoi soacra. Si, cum ma gindeam eu, mi-a aparut in minte chipul Marianei Marin. Chipul acela de la Terasa Scriitorilor. Apoi am inceput sa caut, pe Google, informatii despre ea. Si am gasit... Mariana Marin (1956–2003)...
www.wordswithoutborders.org/bio.php?author=Mariana Marin" target="_blank">http://www.wordswithoutborders.org/bio.php?author=Mariana Marin
Articolul "Moartea unui mare poet" de Florin Halalau
www.agonia.ro/index.php/article/41038" target="_blank">http://www.agonia.ro/index.php/article/41038
Ziua, 3 aprilie 2003 (www.ziua.ro/archive/2003/04/03/docs/9652.html" target="_blank"> br / http://www.ziua.ro/archive/2003/04/03/docs/9652.html)
<<A murit poeta Mariana Marin
Muzeul Literaturii Romane (MLR) anunta cu adanca durere incetarea din viata a celei care a fost marea poeta Mariana Marin. Spirit vesnic nelinistit, om de o verticalitate morala rara, ce nu a cunoscut niciodata crutarea de sine, Madi - poeta, jurnalista, eseista - una dintre cele mai pregnante voci ale generatiei '80, a trait pana in ultima clipa sfidand trista conditie a artistului din lumea in care traim. Ultimul ei volum de versuri "Mutilarea artistului la tinerete", aparut la Editura MLR in 1999 si onorat cu toate premiile literare, este o capodopera a trairii poetice, prin asumarea tragica a unui destin damnat. Dumnezeu s-o odihneasca!>>
Iata si citeva dintre scrierile ei:
Poem de dragoste
Mă privesc uneori în oglindă
Pentru ca să mai fie cineva în această casă
ce o urăsc de atîta vreme
încît nu mai pot trăi fără ea.
Constiinta de sine este în cele din urmă
o stare extrem de comfortabilă - un somn greu.
Ea nu poate semăna decît amintirilor
despre lichidul meu amniotic
pe care le numeam mai demult într-o artă poetică
sau mortii,
ce a spart oglinda
pe care de atîta vreme scriu acest poem
Încît el nu mai poate trăi fără mine...
Elegie
Doamne,
de m-as putea odihni într-un sanatoriu de munte,
printre pastile roz si albastre,
un sanatoriu cu miros puternic de brad
si covoare moi,
cu doamne cochete si nevrozate
de conflicte plăcute, mici, conjugale.
De-as avea si eu o traumă ca pojarul,
o răpăială de ploaie de vară,
o nevroză ca o mătase,
după care esti si mai iubită:
o nevroză ca un abur de musetel,
după care esti si mai buimacă,
celestă,
după care fluxul feminitătii tale asaltează lumea,
o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute.
De m-as putea odihni în oricare scenariu al vietii,
în cotloane diverse si simple, cinstite,
unde să nu existe decît un pat în care să dorm
si un lighean în care să vomit
tot ce dîndu-mi ai luat, Doamne,
să tot vomit.
Poem de dragoste
Îti mai aduci aminte
cînd te jucai de-a Apocalipsa cu mine?
Cînd îmi numărai zilele
Si-asa putine
pe bile care nu aduceau niciodată norocul?
Acum de ce te mai vaiti?
Mica avere de iluzii
îmi zace praf printre muze pestrite,
mîncătoare de lebede moarte.
Numără, tu, acum, capetele Fiarei.
Apocalipsă dimineata, la prînz si la cină.
Apocalipsă dimineata, la prînz si la cină.
Apocalipsă dimineata, la prînz si la cină.
Zgîieste-te dacă poti pentru mine
la tine-n oglindă.
Elegie
Pe geamuri ploaia.
înăuntru felul în care
Ti-a fost posedată constiinta.
Cauti antidotul.
Te ridici cu oarecare greutate din fotoliu
Si te asezi la masa de scris.
Ce bine că fosnetul creionului pe hîrtie
nu pote fi ascultat,
-dai să gîndesti,
dar în secunda următoare
nu mai esti asa sigură.
Apesi prin urmare mai energic cu creionul.
Aici, în spatiul mărunt dintre pagina albă
Si răsuflarea ta întunecată,
în teritoriul cenusiului
unde viata e limpede - frază latină.
Aici, unde au căzut si s-au ridicat
Atîtea imperii,
unde instantele se nasc odată cu acuzatii,
aici este patria ta.
Adică locul în care gîndetti.
Limpede.
Coerent.
Intens.
Pe geamuri ploaia
înăuntru singurul fel
în care îti poate fi posedată constiinta.
Poem de dragoste
Simteam primejdia
asa cum un animal liber
adulmecă haita
iar cîrtita
orbeste
în bătaia luminii.
Simteam primejdia.
Stiam că nu are nici un sens,
că am rămas singură
lîngă rucsacul meu jerpelit
De pe cîmpul de luptă.
Stiam că voi fi prinsă
si ei vor învinge
îmi vor smulge inima
si mi-o vor mînca cu poftă.
Stiam însă că tu îmi vei pune alta în loc.
Iată de ce voi învăta limba patriei tale.
Elegie
Vei vedea si tu într-o zi
cum viata si moartea
din tine se înfruptă.
Am să-ti apar într-un vis
pe care dimineata în tine îl sapă.
Vei vede, o, vei vedea
alergînd după tine
năluca sînilor mici si a coasei,
umbra îmbrătisată cu huma.
Voi mai fi atunci
nu voi mai fi
într-o parte a lumii?
Vei vedea, vei orbi,
amintindu-ti o zi, si-ncă o zi
cum stau spînzurată cu coatele-mi grele
de-o stea.
Jos - spectrul lumii si cîinii.
Poeme din volumul "Mutilarea artistului la tinerete" de Mariana Marin
Editura Muzeul literaturii române, Bucuresti 1999
Volum premiat cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 2000
______________________
USA---CANADA1---CANADA2---CANADA3
Raspunsuri
tinatache spune:
din ce cauza a murit?
Cristina
Andrada spune:
Nu stiam de ea, dar acum o sa citesc mai multe...
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
angelp spune:
am murit de surare
pe danitin.....c/o asteptat finalu de la Noiembrie ultimul Bal .......si i l/a dat cu taraita(moarte lenta si sigura)
Asa ne amageste si pe noi....na caputam....si/apoi mai scrie dejaba finalu ca n/are cui....