Ce ati face daca ...

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MirelaV spune:

nu e mama cine te face si te lasa. mama e cine te creste, cine iti ofera dragoste, cine te face sa te simti copil iubit si dorit..

MirelaV
pupicei pe burticei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns m34 spune:

Taty, spune-i copilului cat de mic, obisnuieste-l treptat cu ideea, de la cativa anisori, atat cat poate el sa inteleaga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lucia_cs spune:

Eu as dori sa o cunosc. Nu pentru a-mi parasi parintii care m-au crescut, ci pentru a-mi cunoaste mama biologica.





---------------------
Scuze pt "glow-ul" urat, dar nu mi-am inchipuit ca o sa iasa atat de pronuntat si nu am idee de posibilitatea de a reveni la vechea "imagine".


Lucia sotia lui Csaba.

www.cisst.org/ftp/Lucia/" target="_blank">Poze Bunny

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns energy spune:

nu ma intereseaza deloc niste potentziali parintzi biologici....sa fie la ei acolo!!! nici nu sunt curioasa sa-i cunosc. pana acum unde-au fost??? mama e cea care te creste cu dragoste, nu cea care nu te-a vrut si te-a azvarlit ca pe un pui de soarece!

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
nechezol

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

POt sa raspund la acest subiect din perspectiva sotului meu.... pe care "mama" naturala l-a nascut ca decretel, pentru ca n-a avut incotro.
Dupa un mare show, in care a pretins ca acest copil "ii distruge viata", s-a stabilit ca BBul abia iesit din maternitate sa ramina in grija bunicilor... iar "mama" lui sa isi vada de tineretea ei (avea 20 si "n" de ani).

Inutil sa spun ca niciodata - nici macar acum - n-a interesat-o copilul propriu. Sotul meu considera ca mama i-a fost bunica care l-a crescut.

NU cred ca poti sa te consideri mama doar pentru ca ai nascut un copil: cred ca rolul de mama abia de atunci incepe, de fapt...

Elisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bogdan65 spune:

Problema pe care mi-o pun eu nu se refera la parintii biologici ci la frati/surori. Eu stiu ca fata mea mai avea 3 sau 4 frati care stateau cu parintii si ca ar mai avea un frate care a fost adoptat.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ponicid spune:

Eu zic ca daca as afla ca parintii mei biologici sunt altii decat parintii mei, nu m-ar interesa sa-i cunosc vreodata. Eu nici macar nu mi-am dorit sa aflu cine sunt parintii biologici ai copilului meu. Dar stiti cum este. Pana nu treci tu insuti printr-o experienta asemanatoare chiar nu poti sa-ti dai seama ce-ai face daca...
Numai Dumnezeu stie de ce o femeie isi abandoneaza copilul. Cu siguranta ca pentru unele dintre ele asta este o adevarata drama.
Oricum daca copilul meu va dori sa-si cunoasca parintii biologici, mi se va strange sufletul dar il voi ajuta s-o faca.

Daniela, mamica de Ana-Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Irene_ spune:

Dragele mele, la intrebarea "ce as face daca as afla ca sunt adoptata" as vrea sa va raspund nu ipotetic ci din propria experienta. Eu chiar sunt adoptata si stiu asta de pe la 12 ani.Desi am aflat intru-un mod brutal care m-a marcat destul de tare pana la urma am trecut peste asta.Am aflat nu de la parintii mei ci de la o sora vitrega de a mamei care a vrut sa se razbune ....sau nu stiu ce a vrut sa faca. Oricum semne de intrebare existau pentru ca de exemplu fizic nu seman cu parintii mei, eu sunt mulatra iar ei blonzi !!!Am avut foarte multe sentimente contradictorii si eram foarte sensibila la orice mustrare facuta de mama sau de tata...ca de daca eram copilul lor, nu imi spuneau asta...plus ca am indurat micile rautati ale copiilor.Nu stiu in ce fel m-a influentat asta, daca am devenit un om mai bun sau mai rau decat daca as fi fost crescut de parintii naturali dar oricum nu am discutat acest aspect niciodata cu parintii mei adoptivi...sau adevarati!!! nici macar acum la varsta asta ( 27 ani).Ceea ce va pot spune este ca imi iubesc parintii infinit de mult si nu concep ca as putea sa simt macar compasiune pentru ceea ce s-ar numi mama biologica DAR as vrea sa stiu cine este.Nu pentru a incerca vreo apropiere, nici nu ma intereseaza circumstantele "despartirii" noastre dar ma intereseza zestrea mea genetica.In octombrie ma casatoresc si intemeierea unei familii m-a facut sa ma gandesc serios la mai multe lucruri....ar putea exista boli in "familie" pe care as putea sa le transmit copiilor mei?As fi eu predispusa la anumite boli?Sunt lucruri care pentru mine au o mare importanta si nu prea stiu cum sa le rezolv.
Oricum sper ca nu v-am plictisit si poate experienta mea va va ajuta in luarea vreunei decizii in cazul unei adoptii....sau in alra situatie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clauditzadennis spune:

Ca si irene, va raspund si eu din perspectiva copilului adoptat! Eu am aflat la 14 ani de prin "vecini" sa zic asa ca sunt adoptata. Am suferit cumplit! Totul in jurul meu s-a daramat...am trecut foarte greu peste soc! Va sfatuiesc sa le spuneti adevarul copiilor vostri cat mai devreme, imediat ce sunt cat de cat capabili sa inteleaga...Cel mai tare m-a durut faptul ca am 4 surori minunate, de care am fost "despartita" 14 ani.Cat despre parintii biologici...da, i-am cunoscut si la intrebarea "de ce?" am primit un raspuns care m-a terminat definitiv la vremea respectiva! Acum am trecut peste toate si mi-am gasit si eu locul meu in lumea asta!
Inca ceva, desi am tot respectul din lume pentru ea, mama mea adoptiva nu mi-a oferit niciodata caldura sufleteasca de care are nevoie un copil...nu stiu exact de ce, probabil fiindca are o fire mai complicata, introvertita...caldura si dragostea de care vorbesc le-am gasit la soacra mea, care a devenit pentru mine mama pe care n-am avut-o 21 de ani! De aceea,dupa parerea mea adoptia ar trebui sa aiba loc numai din nevoia de a iubi infinit un copil!

Mergi la inceput