relationarea cu familia partenerului

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns izabela88 spune:

erica,esti draguta
dar asta inseamna ca mama(ah,ce soacra are si sta cu ea in casa de 16 ani)si multe alte femei,ar trebui sa primeasca o stea pe "walk of fame" la hollywood

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erica.p spune:

Citat:
citat din mesajul lui izabela88

erica,esti draguta
dar asta inseamna ca mama(ah,ce soacra are si sta cu ea in casa de 16 ani)si multe alte femei,ar trebui sa primeasca o stea pe "walk of fame" la hollywood



pai si nu este asa?sa convietuiesti cu niste straini in casa,ani de zile,sau chiar pe perioade mai scurte nu e un lucru de lauda? chiar este.eu,acum,imi dau seama ce inseamna,ce mare avutie este sa ai timpul tau,spatiul tau,programul tau,placerile si libertatile tale.....este foarte important!e viata ta pana la urma!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

erica, doar referitor la respect o sa raspund.

Ma inteleg, in general, foarte bine cu soacra mea, m-a primit si m-a tinut la ea ca pe o printesa, cu toate ca nu suntem casatoriti nici macar la Primarie. Si acum ne ajuta mult, inclusiv financiar.

Insa, atunci cand incepi sa sapi, descoperi o femeie extrem de tributara modului in care a fost crescuta. Ea si-a divinizat parintii si a fost copilul de sacrificiu, copilul care nu a avut viata proprie pana la 32 de ani, cand i-a murit si tatal, parca. Ea a avut grija de fratii mai mici, de mama bolnava, apoi de tatal bolnav. Pentru ea, notiunea de respect e ceva suprem si are o conceptie pe care eu o consider deformata referitoare la acest respect.

Eu merg pe ideea "ma respecti, te respect", "respectul se castiga ori prin iubire, ori prin teama", ea considera ca un copil ii este dator parintelui cu respect in orice circumstanta, chiar daca parintele ar fi sa-i crape capul copilului, pentru ca "ceea ce respecti nu este persoana, ci institutia (de parinte)".

Na, cu asta nu sunt de acord si nici nu stau la discutii pe tema asta.

Cu mici exceptii, nu am decat cuvinte de lauda la adresa ei, e o femeie extraordinara. Alta mi-ar fi scos ochii pentru multe, ea mi-a iertat multe. Ca sunt colerica din fire si imi uit lungul nasului, uneori.

Stam usa in usa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J.D. spune:

Eu am impresia ca mama prietenului tau este exemplu clar de mama care a facut copilul ca sa ii dea o cana de apa la batranete. ;)
respectul impus prin teama este egal cu 0. nu este respect adevarat este doar frica.
un om care vrea sa fie respectat, respecta la randul lui. daca te respecta nu-ti impune anumite chestii doar pentru esti la ei in casa sau pentru ca stiu ei mai bine. my 2 pennies.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erica.p spune:

Citat:
citat din mesajul lui Selene_Bunny

erica, doar referitor la respect o sa raspund.

Ma inteleg, in general, foarte bine cu soacra mea, m-a primit si m-a tinut la ea ca pe o printesa, cu toate ca nu suntem casatoriti nici macar la Primarie. Si acum ne ajuta mult, inclusiv financiar.

Insa, atunci cand incepi sa sapi, descoperi o femeie extrem de tributara modului in care a fost crescuta. Ea si-a divinizat parintii si a fost copilul de sacrificiu, copilul care nu a avut viata proprie pana la 32 de ani, cand i-a murit si tatal, parca. Ea a avut grija de fratii mai mici, de mama bolnava, apoi de tatal bolnav. Pentru ea, notiunea de respect e ceva suprem si are o conceptie pe care eu o consider deformata referitoare la acest respect.

Eu merg pe ideea "ma respecti, te respect", "respectul se castiga ori prin iubire, ori prin teama", ea considera ca un copil ii este dator parintelui cu respect in orice circumstanta, chiar daca parintele ar fi sa-i crape capul copilului, pentru ca "ceea ce respecti nu este persoana, ci institutia (de parinte)".

Na, cu asta nu sunt de acord si nici nu stau la discutii pe tema asta.

Cu mici exceptii, nu am decat cuvinte de lauda la adresa ei, e o femeie extraordinara. Alta mi-ar fi scos ochii pentru multe, ea mi-a iertat multe. Ca sunt colerica din fire si imi uit lungul nasului, uneori.

Stam usa in usa.



Din putin se face mult - ajutor umanitar!

Lucrusoare de vanzare...


In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.







selene,eu chiar nu inteleg notiunea aceasta de "respect",nu am facut misto.pur si simplu,este ceva ce nu pot pricepe,pot sa citesc in DEX de 1000 de ori,nu inteleg.imi iubesc parintii,si atat.fiindca eu exist acum si sunt fericita li se datoreaza si lor.insa,da,mama prietenului meu si-a crescut fiul in aceasta idee,de respect fata de parinti.respectul in mintea mea il pot echivala cu lipsa iubirii.tolstoi a spus undeva asta.sau dostoievski?
respectul nu aproprie,ci pune o distanta.....niste canoane,niste formalitati.....
iti multumesc pt raspunsul tau!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erica.p spune:

Citat:
citat din mesajul lui J.D.

Eu am impresia ca mama prietenului tau este exemplu clar de mama care a facut copilul ca sa ii dea o cana de apa la batranete. ;)
respectul impus prin teama este egal cu 0. nu este respect adevarat este doar frica.
un om care vrea sa fie respectat, respecta la randul lui. daca te respecta nu-ti impune anumite chestii doar pentru esti la ei in casa sau pentru ca stiu ei mai bine. my 2 pennies.

Finn Constantine 15.10.2009 si Euan Tudor 04.05.2012


ea nu isi dorea copii,ii era indiferent daca face sau nu.a facut copilul,pt sotul ei,el vroia mult un copil.si odata cu venirea copilului relatia ei cu sotul s-a deteriorat (asa mi-a marturisit mie).sunt ferm convinsa ca isi iubeste fiul.e de necontestat acest lucru.insa,si mama din "pozitia copilului" isi iubea fiul.....si fiul a decis sa "fuga" de ea....si de mama si de iubirea ei....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erica.p spune:

Citat:
citat din mesajul lui ioachim

Erica -

am citit si eu subiectul si cred ca ar trebui sa nu dai atata importanta, adica mi se par lucruri pana la urma minore. Stiu ca tie acum ti se par mari, dar incearca sa te gandesti la ele mai detasat, din perspectiva.

Asta nu inseamna ca nu e legitim sa te deranjeze putin sau ca trebuie sa accepti ce spun ei.

Dar nu e mai simplu pt. toata lumea daca atunci cand mergeti la ei si te indeamna la nu stiu ce fel de mancare, pur si simplu spui NU, de 2-3 ori? Dar fara sa te agiti emotional? II refuzi frumos, elegant, si daca se supara, treaba lor.

Dar tu nu te mai agiti emotional, faci cum crezi tu, si nici nu creezi conflicte cu niste oameni despre care spui ca in ansamblu sunt ok? Adica nu te jignesc, nu au ceva impotriva ta, etc? Doar mentalitati diferite.

Asa, fiecare isi vede de treaba lui


nu sunt probleme grave,ai dreptate,asa am si scris in primele postari,ca nu e vb de relatii tensionate/agresive/etc.ei sunt oameni civilizati,si acest tip de civilitate ii impiedica sa fie grosolani,sa ma jigneasca.atitudinile lor sunt mai degraba sacaitoare......
iti multumesc pt raspunsul tau!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Katya spune:

Citat:
citat din mesajul lui erica.p

[de ori,nu inteleg.imi iubesc parintii,si atat.fiindca eu exist acum si sunt fericita li se datoreaza si lor.insa,da,mama prietenului meu si-a crescut fiul in aceasta idee,de respect fata de parinti.respectul in mintea mea il pot echivala cu lipsa iubirii.tolstoi a spus undeva asta.sau dostoievski?
respectul nu aproprie,ci pune o distanta.....niste canoane,niste formalitati.....
iti multumesc pt raspunsul tau!




Mai cu citeva pagini in urma parca ziceai ca nu e de datorat nimic parintilor, ca si cum n-ai datora nisipului pt ca exista, iata ca in privinta parintilor tai esti totusi ingaduitoare. Mie-mi faci impresia ca te agati de niste clisee, ca si cu citatele astea cu Dostoievski, ai mai scris si de familii disfunctionale in urma unui film vazut(chiar sa ma uit la titlu sa-l vad si eu) si de unde reiesea ca mama se centreaza pe fiu si nu stiu ce-i face, ce te determina sa crezi ca si prietenul tau vine dintr-o familie disfunctionala si ca mama lui ar fi nu stiu cum? Mie sincera sa fiu(nu-s nici mama de baiat si nici mare iubitoare de soacra) parintii lui nu-mi par invazivi, atita vreme cit nu vin ei la voi(ca sa stii ca ar putea, s-ar urca-n tren si iacata-i), nu va suna, ca zici ca suna iubitul tau, mai mult, o mama dominanta si autoritara cum zici tu n-ar fi asa grabita sa accepte o nora, ar zice tocmai, sa mai astepte fiul, ca nu-i fata potrivita, ori ei uite ca te trateaza ca si pe o nora, vor legalizarea relatiei si chiar daca tie-ti pare nimic, sa stii ca e f mult pt cine casatoria inseamna ceva, deci pt oamenii aia tu esti importanta. Mie-mi pari f egoista, atita te zgircesti la saptamina aia in care mergeti la oamenii astia, e normal ca oamenii sa vrea sa-si vada fiul, ai sa vezi cind o sa ai si tu copii. Ce-i asa de greu sa faci mai multa dragoste inainte de a pleca in saptamina aia, astfel incit sa nu mori de dor zilele alea, nu-i rau mare nici daca maninci niste salam un pic acolo,sau nu minca, dar faci un capat d etara pt citeva zile, astea-s nimicuri, de fapt ti s-a zis deja si stii si tu. Nu mi-a placut cum zici de dispret, oamenii astia nu-s mai rau decit altii, generatii diferite etc.

Si in pr mesaj oricum zici ca prietenul tau ii iubeste neconditionat, pe urma ca fuge de ei, eu una pina nu stiu si varianta lui, sint rezervata cu ce scrii tu, ai dreptate ca ai ceva pb de relationare, m-am infiorat citind ca nu vrei sa cunosti pe sotia fratelui tau, sincer, nu stiu daca nu vei tu o sotie dominanta si autoritara .

Am scris prea mult, scuza-ma, mai bine ma duc sa-mi string copiii in brate, ca uite, dupa tine peste citiva ani, gata, ar tb sa nu ma mai vada nici o data pe an, ca poate-s invaziva, mult succes prietenului in pr rind, sa fie fericit, tu de asemenea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erica.p spune:

Citat:
citat din mesajul lui Katya

Citat:
citat din mesajul lui erica.p

[de ori,nu inteleg.imi iubesc parintii,si atat.fiindca eu exist acum si sunt fericita li se datoreaza si lor.insa,da,mama prietenului meu si-a crescut fiul in aceasta idee,de respect fata de parinti.respectul in mintea mea il pot echivala cu lipsa iubirii.tolstoi a spus undeva asta.sau dostoievski?
respectul nu aproprie,ci pune o distanta.....niste canoane,niste formalitati.....
iti multumesc pt raspunsul tau!




Mai cu citeva pagini in urma parca ziceai ca nu e de datorat nimic parintilor, ca si cum n-ai datora nisipului pt ca exista, iata ca in privinta parintilor tai esti totusi ingaduitoare. Mie-mi faci impresia ca te agati de niste clisee, ca si cu citatele astea cu Dostoievski, ai mai scris si de familii disfunctionale in urma unui film vazut(chiar sa ma uit la titlu sa-l vad si eu) si de unde reiesea ca mama se centreaza pe fiu si nu stiu ce-i face, ce te determina sa crezi ca si prietenul tau vine dintr-o familie disfunctionala si ca mama lui ar fi nu stiu cum? Mie sincera sa fiu(nu-s nici mama de baiat si nici mare iubitoare de soacra) parintii lui nu-mi par invazivi, atita vreme cit nu vin ei la voi(ca sa stii ca ar putea, s-ar urca-n tren si iacata-i), nu va suna, ca zici ca suna iubitul tau, mai mult, o mama dominanta si autoritara cum zici tu n-ar fi asa grabita sa accepte o nora, ar zice tocmai, sa mai astepte fiul, ca nu-i fata potrivita, ori ei uite ca te trateaza ca si pe o nora, vor legalizarea relatiei si chiar daca tie-ti pare nimic, sa stii ca e f mult pt cine casatoria inseamna ceva, deci pt oamenii aia tu esti importanta. Mie-mi pari f egoista, atita te zgircesti la saptamina aia in care mergeti la oamenii astia, e normal ca oamenii sa vrea sa-si vada fiul, ai sa vezi cind o sa ai si tu copii. Ce-i asa de greu sa faci mai multa dragoste inainte de a pleca in saptamina aia, astfel incit sa nu mori de dor zilele alea, nu-i rau mare nici daca maninci niste salam un pic acolo,sau nu minca, dar faci un capat d etara pt citeva zile, astea-s nimicuri, de fapt ti s-a zis deja si stii si tu. Nu mi-a placut cum zici de dispret, oamenii astia nu-s mai rau decit altii, generatii diferite etc.

Si in pr mesaj oricum zici ca prietenul tau ii iubeste neconditionat, pe urma ca fuge de ei, eu una pina nu stiu si varianta lui, sint rezervata cu ce scrii tu, ai dreptate ca ai ceva pb de relationare, m-am infiorat citind ca nu vrei sa cunosti pe sotia fratelui tau, sincer, nu stiu daca nu vei tu o sotie dominanta si autoritara .

Am scris prea mult, scuza-ma, mai bine ma duc sa-mi string copiii in brate, ca uite, dupa tine peste citiva ani, gata, ar tb sa nu ma mai vada nici o data pe an, ca poate-s invaziva, mult succes prietenului in pr rind, sa fie fericit, tu de asemenea!

http://pentru-raisa.blogspot.com


este posibil ca scrisul,exprimarea in scris sa distorsioneze ceea ce vrei sa transmiti.si este posibil ca tu sa fi inteles altceva sau eu sa nu fi explicat suficient de bine.prietenul meu isi iubeste parintii,ei il iubesc de asemenea,el le poate fi dator parintilor lui,dar nu eu.nu m-au ingrijit pe mine parintii lui,sau nu l-au ingrijit pt mine,ca sa-l intalnesc eu peste 30 de ani si sa fiu fericita cu el.EU NU II IUBESC.si nici nu am nimic in comun cu ei.sa mearga singur in vizita la parintii lui,si sa stea si 2 saptamani,sau o luna.valorile lor nu sunt si valorile mele.pt mine casatoria si biserica ortodoxa nu reprezinta valori,imaginea sociala nu e o valoarea.bun.astea sunt valorile mamei lui.sa le tina pt sine.nu sa le proiecteze asupra mea.ceea ce e bun/frumos pt unul ,poate sa fie exact reversul pt altul.binele/frumusetea/fericirea sunt valori relative si personale.daca eu i-as zice mamei lui,ca e mare pacat ca s-a casatorit asa de tarziu si a facut un singur copil,mare pacat,ce viata trista trebuie sa fi avut din cauza asta???mama lui ar fi indreptatita sa se simta agresata.poate,chiar ranita....cum sa apreciez eu ca ei vor sa ma marit cu fiul lor,cand eu nu dau doi bani pe actele alea?nu reprezinta nimic pt mine.fac o paranteza,am o amica,ai carei socri s-au opus cu mare forta la casatoria ei;ea isi dorea mult casatoria,si in cele din urma,a si facut-o,chiar fara suportul lor; pt ea avea o valoare -nunta in sine;pt socrii la fel;doar ca nu o placeau pe ea,si isi doreau altfel de nora;in cazul meu,valoarea pe care o dau eu nuntii este zero;mi-ar fi total indiferent,daca parintii lui s-ar opune unui presupuse casatorii;asa ca nu nici nu pot aprecia faptul ca ei o incurajeaza,casatoria asta,si-o doresc.ba din contra,ma agaseaza astepatarile astea....fiindca noi decidem pt viata noastra,nu ei.ei au decis la timpul lor,cand au fost de varsta noastra.
nu este firesc sa-ti proiectezi dorintele proprii asupra copiilor,sa stabilesti pt ei itinerarii conforme cu valorile tale.copiii tai(nu ma refer la tine,personal) pot avea alte dorinte si alte valori.mama lui,dupa mintea mea,ar fi trebuit sa il intrebe daca e fericit si daca o casatorie l-ar implini mai mult.....
daca ai fi citit cu atentie,ai fi vazut ca 90% din ceea ce stiu despre parintii lui,stiu chiar de la el,el mi-a povestit despre parintii lui,in acest mod si a creat aceasta imagine in mintea mea.el a ales sa plece de acasa intr-un oras asa de departe,fiindca mama lui il "sufoca" cu ceea ce dorea ea,dorintele ei le proiecta asupra lui,sa faca asa,sa fie asa,etc,etc.pt ca esti parinte,iti poti imagina cum este sa ii zici copilului tau:uite,X are realizarile astea,tu de ce nu ai?tu de ce nu esti ca X?
el visa sa plece sa traiasca in triburi,si mama lui visa pt el sa -si ia masina,casa,sa se casatoreasca si sa aiba copii.
astea sunt lucruri pe care el mi le-a relatat,daca nu sunt adevarate,bun,atunci nenorocul meu,ca il cred pe el si nu pe mama lui,pe care daca o intrebi iti zice ca fiul ei a facut numai ce a dorit si nu a ascultat-o niciodata.
si da,pt mine timpul meu este aur.este pur si simplu,viata mea,nu am alta si nici nu voi avea.concediile doresc sa mi le petrec in tihna,liniste,armonie,etc.spre exemplu,parintii lui cand erau tineri plecau in concedii,la munte si la mare,nu stateau cu parintii unuia dintre ei....ca sa vezi.....
oamenii sunt diferiti,si e bine ca suntem asa.
prietenul meu nu doreste sa mearga acasa la el,nu doreste sa isi sune parintii,eu il "oblig",imi dau seama ca este dureros pt parintii lui sa nu ii sune.
fratele meu si fosta lui partenera locuiau in alt oras.nu am cunoscut-o pt ca nu a adus-o niciodata aici.nu i s-a cerut asta.si nici el nu a facut asta.daca ar fi adus-o si ar fi dorit sa o intalnim,cu siguranta nu as fi refuzat.tind sa cred ca tu ai citit cu neatentie.de asemenea,e deplasat sa faci presupuneri despre mine,despre cum sunt si ce fac,si per ansamblu postarea ta imi pare semi-agresiva si ma eticheteaza intr-un mod gratuit.nu ma cunosti,nu te cunosc.nu esti in masura sa ma judeci si sa apreciezi cat de grave sau minore sunt "problemele" mele.cliseele imi sunt total necunoscute,sabloanele de asemenea.am rugamintea,daca e posibil,sa scrii intr-o maniera mai toleranta si mai prietenoasa.cum au scris toate celelalte persoane,exprimandu-ti punctul de vedere,noamal,dar fara sa ma "ataci" personal.astfel incat postarea ta sa fie constructiva si sa aduca ceva bun,nu sa determine la mine o reactie de aparare.iti multumesc.
tema subiectului este aceasta,ca sa nu mai existe confuzii : cum ati legat relatii cu familia partenerului,desi nu erati pe aceiasi lungime de unda cu ei?este vorba de o nepotrivire personala intre mine si ei.nu injuraturi,nu batai,nu ura,nu jigniri.este ca atunci cand in colectivitatea unde lucrati,sunt colegi pe care nu ii indragiti prea mult,cu care efectiv nu aveti nimic in comun,si ca un facut,colegii astia va cauta compania si sunt prietenosi cu voi.cam stupid exemplul,dar nu imi vine altceva in minte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

erica,reciteste mesajul Katyei(de vreo 100 de ori sa-l intzelegi mai bine)ca in el e esentza subiectului tau!(niic macar de faptul ca trebuie sa-i iubesti pe ei,parintzii prietenului tau)

Marius tzi-adat iar sfat FOARTE bun!

Vreo 9 pagini d elamentari cam inutile,cu acuze asa voalate...pentru nimic in definitiv!

De la mine ca si de la Marius,fii diplomata,nu trebuie sa-tzi incalci principiile complet,insa nici s anu uitzi ca "vorba dulce mult aduce"!

PS:Katya sa stii ca exact asa ma apuca si pe mine citind unele subiecte pe forum,o groaza cumplita ,o frica imensa ca cineva ar putea scrie ca dragostea mea pentru copilul meu e egosita,interesata,ma rog niste caracterizari si neadevaruri in definitv,pentru ca dragostea de mama...e dragoste de mama indiferent ca ai 1,5 sau 70 de ani!

Dana

Mergi la inceput