de ce etichetam pers asa usor?

De cateva zile incerc sa impartasesc cu voi o experienta care pe mine m-a cam lasat masca.
De vreo 2 sapt baietelul meu de 10 ani a facut o alergie urata la ceva(inca nu am aflat la ce).Pt siguranta ne-am prezentat la UPU unde s-a decis internarea pt observatie timp de 72 ore.Am ajuns sus in salon la ped 1 in Cluj.Era seara si becurile in salon stinse asa ca am incercat asa pe intuneric sa ne gasim pat si pe cat posibil in liniste sa ne*cazam* .Era un salon mare de 7 paturi.Intr-un pat in coltul salonului un copil gemea incet in timp ce mama lui ii canta si incerca sa il calmeze.Ne asezam pe pat si baietelul meu adoarme(era pt prima data in spital).Mamica cealalta se ridica cu copilasul in brate si incepe sa se plimbe cantandu-i.El a planstoata noaptea si ea toata noaptea cu el in brate prin salon.Ii canta il linistea si NICIODATA nu si-a pierdut rabdarea .Era un baiat de 4 ani (am aflat mai tarziu).
A sosit dimineata si odata cu ea marea mea dezamagire pe umanitate .Era o tigancusa de vreo 28 ani.Copilul s-a nascut cu handicap motor.Ea ne spunea ca fiind de etnie roma cand a trebuit sa nasca nu i-au facut cezariana la timp si a fost afectat creierul copilului.Si tot din cauza etniei era tratata ceva de genul*cine te a pus sa il faci* sau *asa va trebuie voua*de catre asistente si infirmiere.
Cat am stat eu acolo nu l-a lasat pe copil din brate(3 zile).Pana si la dus mergea cu el(si sa stiti ca facea zilnic).Nu a plecat capul si nu a cerut nimic .Era doar o mama ca noi toate ingrijorata pt copilul ei.
Eu am ramas cu imaginea ei in minte pt ca desi era desconsiderata pt ednia ei era o mama devotata si dedicata copilului ei trup si suflet.Nu multe ar fi avut acea rabdare de care a dat ea dovada ,nu am auzit nici macar o plangere de la ea ca e greu , isi ducea greul cu o demnitate demna de admiratie.
Poate ca am cam lungit-o dar cred ca mult prea usor societatea nostra eticheteaza persoanele .Pune asa o eticheta invizibila pe fruntea cuiva si nu se mai poate scapa de ea .Suntem mame indiferent de unde provenim sau de statutul social ,suferim la fel si ne bucuram la fel pt si cu copii nostrii

oanap85 spune:

pentru ca atat stiu unii sa faca
spunea cineva ca nu exista oameni rai,parca aici pe site, ba exista si nu traiesc decat sa afca rau altora,,cam asa si cu cei care pun etichete..se plictisesc si nu au nimic altceva de facut bun in viata lor ..

histamina spune:

ita,eu in spital.strumf 36 d eore cu 40 d egrade. lesinam d esomn.
in reanimare,da, niste paciente f albe au dat drumul la TV,ca era film.
cand a vazut femeia de langa mine ca ma albesc toata a venit si mi-a zis: dormi fa doamna,ca stau eu cu el.si am facut cu schimbul amandoua la impachetari.

era o tiganca din ghetou.
ma rog mereu pt ea.................

alta internare, o pacienta f alba mi-a zis:pleaca din salon ca baiatul tau vb prea mult si a urlat de a ridicat sectia in picioare.strumf spunea povesti.ce era sa ii fac?

CorinaDani spune:

daca imi permiti, nu toate mamele sunt capabile sa se bucure sau sa sufere pentru si cu copiii lor...