Cat si cum vorbim la mobil in transportul public?

Rufus spune:

Nu prea vorbesc in autobuz la telefon (doar urgente).
Dar nu ma enerveaza cand altii o fac, ba chiar imi place sa trag cu urechea. Cum spuneai, Elena, invat de toate.
Da, sunt stupizi oamenii astia...dar nu ma deranjeaza.
Poate pentru faptul ca nu merg chiar foarte mult cu transportul in comun?

Rufus, Tora si iadele

carmencat spune:

Mi-ai smuls un zambet!
Nu mai merg demult cu transportul in comun pe modelul de l-ai descris: "in goana masinii proprii" pe drumul dintre job si resedinta (nu e in Corbeanca, dar usor in afara Bucurestiului e) si constat ca imi lipseste. Cel mai tare si mai tare imi lipseste cititul in transportul in comun. Da, acum gandindu-ma bine, chiar sufar din cauza asta.
De vorbitul la mobil al vecinilor de tramvai/autobuz/metrou nu imi mai aduc aminte.
In orice caz, eu personal nu as vorbi in public decat strictul necesar cu da si nu daca este posibil.
Conversatiile alea lungi cu prietenele sunt de uz personal, in bucatarie la o cafea sau un pahar cu apa rece in curte, functie de anotimp. La servici numai daca prind momentul sa fiu singura singurica cumva, in incaperea in care se mananca/fumeaza si daca mai intra cineva deja ma limitez la da, nu, hai pa ca te sun eu mai incolo.

violetan spune:

Mie, in plus fata de faptul ca nu vreau sa ii deranjez pe cei din jurul meu, mi-ar fi si jena sa am conversatii la telefon, indiferent de cat de (im)personale ar fi. Observ, totusi, ca lumea a devenit mult mai deschisa decat inainte cand eram toti in era secretomaniei si ascunzisurilor. Imi amintesc in '89 cand incepuse tamtam-ul, a intrat tata pe usa si a inceput sa tipe fericit:"A cazut Ceausescuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!" La care mama, inspaimantata:"Shhhht!"
Acum e totul pe tapet. Nici nu mai diferentiezi povestile de viata (eventual impartasite la mobil, public) de telenovele.
Ma aflam acum ceva vreme intr-un salon de coafura, unde o coafeza ii povestea cu lux de amanunte clientei sale cat de "mizerabil e, tu, porcul ala de-a lasat-o pe saraca fata gravida si nu numai ca a parasit-o, da' a si plecat cu tot din casa, iar ma-sa aluia, alta jigodie, o tot sicaneaza pe-asta, desi e bunica viitorului copil, nu? Cum pot fi, tu, oamenii asa de rai? Nici nu mai stii ce sa crezi blablablabla". A urmat o poveste lunga si plina de intamplari neasteptate. Urmaream fara sa vreau firul povestirii si deja ma incrancenase si pe mine. M-am pototlit la finalul coafurii, cand clienta a intrebat:"Pai si ce face tu fata aia acum?" Ne-a lamurit coafeza naucitor:"Pai diseara e urmatorul episod, da' am vazut in reclama ca o sa se rezolve"
O fi si asta o chestie!

andacos spune:

Violeta,chiar m-ai facut sa rid.

Nu-mi place sa vorbesc la telefon,nu-mi place mobilul in general,al meu sta in dormitor pe post de desteptator.

edit sa spun ca pe mine ma frapeaza viteza cu care tinerii scriu sms-uri si mesaje pe FB!

Dana

Cricor spune:

Eu am o problema mult mai grava cu cei ce vorbesc la telefon la nesfarsit ...imi vine sa le iau telefoanele si sa le spun ca isi coc creierii. Eu chiar am grija asta a radiatiilor..telefoanele emit cel mai mult cand suna si cand se vorbeste la ele (normal)..iar cand sunt in aglomeratie, mi-e imposibil sa ma departez de vorbitorii pasionati la mobil.

Altfel, da...marturisc ca ma amuza sa aud ce vorbesc altii... te minunezi ce vieti complicate au unii.

ddana spune:

Vorbesc in public cand e obligatoriu si neaparat. Nu ma deranjeaza cand altii o fac.
O intamplare care nu a avut neaparat public... adica a avut, dar nu l-am vazut eu...
Era o noapte de iulie calduroasa, cam pe vremea cand misuna gandacii aia neagri cu aripi bolunzi de iubire si invadeaza casele de atatia hormoni. Eu am o teama patologica de insecte, de oricare ar fi ele (odata, cand a intrat un fluture mare de noapte in camera, am aruncat un lighean deasupra lui si am chemat un vecin saritor sa il arunce afara pe nefericit). Si vad sub pat un gandacel din acela venit de-afara . Evident, as prefera sa vad un tigru in locul lui, dar n-am ce face, sotul era la datorie, lucra noaptea pe vremea aceea intr-o anumita ramura militara.
Iau eu telefonul meu semi-stricat si incerc sa ii spun tragedia: "Vino acasa! Sunt gandaci!". El nu aude, sonorul telefonului e defect. "Sunt gan-daci!!!" "Ce?" "SUNT GANDACI!" (oare am zis ca era 1 noaptea?) "Cum? Cand cantati? De ce sa cantam?" "SUNT GAN-DACI!!" urlu exasperata, sigur m-au auzit toti vecinii, dar sotul meu era in continuare convins ca il intreb cand canta. El si cu tot batalionul.
Deznodamantul: brigada x de interventie in frunte cu sotul meu s-au prezentat la balcon gata sa intoneze orice vroia muschiu' meu. Si gandacul, cred ca a murit de ras, ca nu l-am mai vazut.
A, si mi-am schimbat telefonul.

CorinaDani spune:

exact. de aceea chiar voiam sa-i spun danei (andacos) sa nu tina mobilul in imediata vecinatate a capului, daca tot foloseste mobilul pe post de desteptator.

Mickyyy spune:

Pe mine ma amuza astia care isi povestesc viata-n gura mare, fara nicio jena ca sunt ascultati. Zi de zi cu metroul aud de toate
Ce ma uimeste pe mine e insa ce citeste lumea in metrou, in medie din 10 oameni care au ceva de citit in mana, 5 citesc sfaturi biblice, alti 3 citesc cum sa reusesti in viata, si doar 2 citesc proza efectiva.
Unde intorc capul, dau fie de-o rugaciune, fie de-un sfat despre cum sa iti schimbi viata!

coracora spune:

Eu am ajuns la concluzia ca in Romania trebuie sa fie tare ieftine abonamentele cu tzshpe minute incluse. In nici o alta tara vizitata de mine n-am vazut atata lume cu telefonul lipit de ureche..! Culmea e ca, in majoritatea cazurilor in care am si surprins o parte din conversatie, era vorba de niste banalitati absolute care m-au convins pe loc ca telefonatul e perceput drept o modalitate de-a pierde vremea iar tarifele reduse incurajeaza aceasta practica.
Nu mai spun de cei care telefoneaza in timp ce conduc..!!! Alora le-as lua imediat si pe vecie permisul (de mi-ar sta mie in putere).

Vorbitul tare si fara masura in mijloacele de transport in comun ma deranjeaza si pe mine. Saptamana trecuta eram in tren si citeam o carte. Urca o adolescenta cam la 17-18 ani si se-apuca sa sune si sa se converseze in gura mare despre niste tampenii... N-a interesat-o ca eu plus inca vreo 3 alti calatori citeam...

Selene_Bunny spune:

Cu Delfin 5, ai telefoane la 1 leu!

Unde 5 e numarul de euroi, iar Delfin, denumirea abonamentului.

Nu, nu fac reclama.