anxietate scoalara

LauraNicole spune:

Mgabi, cu rabdare, multa multa rabdare vei reusi sa depasesti acest moment. Baiatul tau are nevoie de sprijinul vostru si invatat sa aiba incredere nu numai in voi dar si in el. Chiar daca nu arata, sufera stiind ca ceea ce face nu e perfect. Dar vei reusi. Sunt sigura.

nelia spune:

Spui in mesaj ca ai incercat toate variantele posibile... ai putea enumera care sint acestea? Asa am vedea mai bine ce anume ati mai putea incerca. Anxietatea este de obicei efectul si nu cauza in sine. Faptul ca merge la psiholog e un lucru bun, dar eu as vrea sa stiu pentru ce face terapie... Caci daca face pentru a invata doar sa lupte cu anxietatea, nu e suficient. Trebuie sa ajungeti la cauzele acesteia, care sint acolo, in viata de zi cu zi a copilului si a voastra.

mariavi67 spune:

Eu stiu ca sunteti toate bine intentionate dar cred ca exagerati un pic cu cautatul cauzelor in viata de familie. Eu nu zic ca nu conteaza dar nu e intodeauna si nu numai cauza anxietatii scolare. Anxietatea este si mostenire de familie in multe cazuri.

Eu am doi copii si amandoi au avut "blocaje" din astea in diferite momente din viata lor de scolari care n-aveau fix nici o legatura cu viata de familie. Nu suntem familia perfecta probabil dar e vorba care zice ca nu exista familie usor disfunctionala.

Ce am facut eu in momentele extreme in care chiar am simtit ca nu pot merge la scoala, a fost sa ii tin acasa pur si simplu si sa ii duc la terapie. Am considerat ca e o problema ca oricare alta. Daca si-ar fii rupt un picior nu i-as fii fortat sa mearga la scoala ci i-as fii dus la doctor. Si in Ro exista scutiri de la scoala pe motive medicale.

mgabi spune:

Buna

Daca cineva a avut curioazitatea ca eu mai postat subiecte asemanatoare cu actuala suferinta a fost pentru a putea face o analiza "psihologica " a situatie si a putea intelege indeaproape cauza suferintei actuale.
Cat de complicati suntem si sfatuitori pentru necazurile altora, dar vai sa ni se intample si noua.
Trecand peste rautati sunt si oameni cu bune intentii si le multumesc din suflet. Rabdare am avut si voi avea pana ce vom iesi din suferinta care ne apasa.
Va si sanatate copiilor vostrii

mianna spune:

asa-i. acum defilezi fara.

Chuny spune:

Gabi, daca de atâtia ani exista aceste probleme si daca ati reusit sa ajungeti în acelasi punct cu ambii copii, eu cred ca voi nu ati cautat unde trebuie. Ori în punctul în care va aflati nu poti sa-ti mai permiti doar raspunsuri confortabile, va trebui sa te lovesti si de lucruri pe care ai prefera sa nu le auzi.

Ai scris în primul mesaj ca sunteti disperati. Deci e timpul sa luati masuri si sa nu mai închideti ochii. Nu e suficient sa tratezi doar efectul, fara sa te uiti la cauza. Daca spui ca merge la psiholog, atunci acel psiholog ar fi trebuit sa vada de mult de unde pleaca aceste probleme si sa va trimita eventual la psihiatru. Sper ca nu crezi ca cineva si-ar putea permite sa te sfatuiasca fiind rau intentionat aici, eu am mai zis ca mi se pare groaznic sa ai un copil sanatos care sa ajunga în halul asta. dar mai sa ai 2 copii sanatosi care ajung în acelasi hal. Et traiesc cu un copil bolnavior, dar asa e de când s-a nascut. Insa nu-mi imaginez câta durere e sa iti vezi copilul sanatos ajuns pe culmile disperarii.

Din restul topicelor pe care le-ai descris, am înteles ca atmosfera e oribil de încarcata acasa. Va certati de ani de zile, voi cu bunicii, bunicii cu voi, bunicii cu copiii etc. Practic sunteti dependenti toti de toxicitatea celorlalti, iar copiii platesc. Am mai zis ca e posibil sa aveti copii cu o predispozitie genetica la anxietate, dar si in acest caz mediul poate face diferenta. Nu e nevoie sa fii "psiholog" ca sa vezi ca nu e ok ca intr-o casa sa existe certuri si violenta verbala de ani de zile. Insa voi treziti-va pâna nu va fi prea târziu

filofteia spune:

Prietenul cel mai bun este cel care iti spune adevarul, nu cel care te minte frumos.

Mie personal mi s-a intamplat ca o colega sa ma trimita la doctor. Prima data nu am luat-o in serios si m-a deranjat remarca ei. A doua oara am ascultat-o caci pana la urma nu aveam nimic de pierdut si a avut dreptate. S-a dovedit ca problemele sunt destul de grave. Adevarul doare de cele mai multe ori.

Eu am vrut doar sa trag un semnal de alarma.
Poate ca tratezi fiecare problema separat, cand de fapt este una singura.

Sanatate multa tuturor!

Alizee spune:

Gabi, eu am internat-o (ambulatoriu) pe fetita mea la Nicolae Obregia. Acolo i s-au facut tot felul de analize si de teste. I-au iesit normale, din fericire. Au neurologie, psihiatrie, psiholog.
Din ce povestesti, poate ca problema copiilor tai nu este de competenta unui psiholog. Cere o trimitere de la medicul de familie pt internare la Nicolae Obregia. Nu aveti nimic de pierdut.
Sanatate.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Ramonika spune:

perfect de acord.
problemele psihice trebuie tratate la fel ca orice alte probleme medicale (fizice). dintotdeauna m-a enervat faptul ca uneori daca aveam o raceala banala puteam lua scutire sa lipsesc de la scoala (desi teoretic as fi putut merge), insa daca un baiat iti frangea inima (de exemplu) nu aveai dreptul la scutire...

ideea e sa nu-l trimiti fortat la scoala, ca faci mai rau. la urma urmei chiar daca pierde un an de scoala (sau il amana), nu e asa tragic. poate recupera ulterior, important e sa treaca peste acest hop. succes

My_Lady0091 spune:

Mgabi, activeaza-ti PM, te rog. Sau trimite-mi tu, un PM, cu nr. tau de tel.