Ceasca de punch - 2

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 21

Inceputul discutiei

Pag. 20 | Pag. 22

michelle-usa spune:

am zi de curatenie si de dat prajituri la vecini...dar astept sa treaca furtuna.

michelle

michelle-usa spune:

e pt prima data cand pun poze cu dulciurile...

platoruile care le am pt vecini si care sunt mai reusite...nu m-am gindit sa le pozez pana sa le impachetez...si chiar ca nu le ai dsfac.

asa ca pun o poza doar cu un platou mai... asa...si asa...facut pt noi.

michelle

kariguld spune:

michelle, da adresa incoa. dupace il colind pe Rufus si primesc sorici, aterizez si la tine ptr prajituri.

mado, plaje de-alea ca in filme sunt costisitoare sa ajungi la ele.

am avut o vacanta frumoasa si reusita, chiar daca la inceput nu mi-a placut peisajul cenusiu. in schimb casele sunt albe in totalitate inclusiv acoperisul. insa cum sunt amatoare de liniste mi-a placut, mai ales ca am descoperit frumusetile insulei.

in alta ordine de idei, ce face omul dupa sfarsitul lumii? merge la cumparaturi. lasam deoparte nebunia din oras pe fiecare centimetru patrat erau oameni.... asa ceva.... copilu a vrut cercei in ambele urechi. fara sa-mi spuna de acasa, asa ca mi-am pus nervii la pastrare si am onorat dorinta copilului.

drum bun celor ce pleaca in voaiaj.

eumada spune:

Kari,nu ti-a fost frica ca aia vulcanica...daca erupe iar vulcanul?

Michelle ,da` de ce ma pedepsesti?

viviana spune:

Asa.. valizele sunt la usa. Canistrele cu vin in portbagaj.

Dar pana sa va urez toate cele caci plec spre internetless am sa va povestesc cum am petrecut sfarsitul lumii.

Ieri a fost ziua fino-nepoticii. A implinit 3 ani. Mare petrecere mare, rude, mai un socru, mai o soacra, prieteni si copii. Vreo 6.
Uitasem ce se intampla la chestiile astea. O chiraiala, o paruiala, o alergatura...

Nepotica a primit si un carucior. Un banal carucior cu o papusica de 5 cm in el. A fost atractia serii. S-au certat pe el, au tras de el, l-au plans, l-au scuipat de credeam ca nu o sa supravietuiasca serii.

Au varsat suc in mai multe locuri in casa si pe mai multe jucarii. Pana sa ajung io sa inchid portiunea l-au lipiciosit prin toata casa.

Acuma urmeaza partea interesanta a serii. Copiii astia in alergatura lor se impiedicau de covor. Asa ca mama sarbatoritei a scos covorul si l-a dus la soru-mea in dormitor.

Ceva mai tarziu soru-mea a trecut pe acolo, s-a impiedicat de covor, a cazut si si-a rupt mana.
Acum noua ne e necaz ca nu am facut poze cu hidosenia. Doamne cum ii arata mana! Incheietura contorsionata! Am fi luat la likeuri!
Cum toti erau cu vinu-n nas am plecat cu soru-mea la spital.
Am stat acolo vreo 3 ore si ceva.
Am dat instructiuni sa sufle-n lumanari fara noi.

1 ortoped si 2 tehniciei au tinut, tras si rasucit sarmanul brat care trosnea si paraia din incheietura, ca la sfarsit sa se aleaga cu un superghips de la deshte pan' la umar.

Am inapoiat-o pe soru-mea acasa pe la 1 noaptea. Deci trecuse 21.
Io m-am inapoiat pe mine pe la 2 noaptea.
Ai mei motaiau, ghiftuiti cu tort. A trebuit sa le povestesc cu amanunte aventurile mele.

In planul secund al zilei de ieri s-a petrecut o alta chestie.
Fii-mea m-a mintit. Am stiut/banuit ca minte. I-am oferit o portita sa-mi spuna adevarul. N-a folosit-o. Insa aseara tarziu mi-a povestit minciuna - nu se putea abtine sa pastreze pentru ea.

Momentan nu vreau sa am nicio reactie pana nu... La naiba habar nu am ce sa-i spun sau cum sa reactionez pe mai departe.

Craciun fericit!
Sa aveti parte numai de bucurii.

kariguld spune:

viviana, ce pataine pe voi. sunt convinsa ca vei gasi calea cea mai buna sa rezolvi cu copila, doar esti o mama inteleapta. calatorie buna si distractie maxima.

mada, nu mi-a fost frica, ca vulcanul e monitorizat si in caz ca vrea sa vina afara insula poate fi evacuata suta la suta. au planuri de evacuare pregatite.
poze cu vulcanul. de fapt cu un put al vulcanului care emana atata caldura incat deasupra lui este un gratar unde se face friptura. pe muntele cu vulcanul este un restaurant.

edit, vad ca pozele nu sunt in ordinea in care le-am incarcat. poza unde e gratarul metalic si cea cu focul sunt facute live. celelalte din spatele geamului din autocar. plimbarea pe langa vulcani se face numai cu autocarul, nu e permis sa cobori afara.

michelle-usa spune:

eu aveam in plan sa fac si citeva feluri de prajitura cu foi pe dosul tavi...dar culmea ca m-am pomenit saptamana asta, ca pe aici nu am gasit amoniac cu care se fac foile.
chiar nu exista?

ma bucu8r ca v-au placut. de fapt dupa ce am facut poza am re-decorat prajiturica in care decoratiunea se cam topise.

cu prajiturile, e prima data cand mi-am luat inima in dintzi sa le fac cadou la vecini. sotul mai ridea si de mine,zicand ca poate le dau la pisici...dar sincer nu cred, doar ma tachineaza, ca au mai mincat cand au venit in vizita si chiar pareau multumiti.

dar am invatat cate ceva si data viitoare o sa aplic:

-decoratiunile de pe cheesecake se topesc si se lipesc de celofan daca nu le tzin in congelator
-pe frisca nu se pun decoratiuni ca se topesc, se amesteca cu frisca...dupa cateva ore
-cheesecakul a iesit mai bun cu smantina
-decoratiunile cu zahar colorat pe "bombe" se cam topeste...

michelle

Rufus spune:

Deci maine plecam (ma intalnesc cu Viviana pe drum? Nuuu...ca noi o luam spre Sibiu prin Valcea, pe Valea Oltului...). Masina e incarcata 80%, dar am o problema: bateria face nazuri. Le-am anuntat pe fete ca s-ar putea sa impinga la mastodont...se uitau la mine crucis. Numai la asta nu m-am gandit...de vina e gerul asta nasol. Si, evident, probabil ca i-a venit si ei sfarsitul. Si sfarsiturile astea vin cand vor ele, nu cand ai tu timp de ele.
Azi fata mea cea mare a implinit 19 ani. Am dat-o pe spate cu un tort cu ciocolata belgiana. Partea proasta este ca m-am naravit la torturile astea, nu mai gust altceva. Si cand te gandesti ca e o cofetarie anonima din Dristor...Doamne, ce mare e fata asta...cand naiba a crescut atata? Era mica, incapea intr-o copaie si acum nu-i ajunge patul. Prea repede trece timpul asta.
Mie mi-ar place sa merg acolo unde a fost kari. Imi inspira multa liniste, calm...natura asta nemodificata ma atrage din ce in ce mai mult. E clar, eu n-o sa mor in oras, daca o sa am sansa sa apuc batranetea.
Gata, ma culc. Va doresc Craciun fericit, sa va tihneasca totul. Sa ne reauzim cu bine!

Rufus, Tora si iadele