Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 8
Carmenbr spune:
Julia, ma repet, nu am nimic cu tine, eu doar am raspuns unui mesaj, care din fericire sau nefericire a fost al tau. Nu ai mentionat nimi cca mama fetitei ti-ar fi spus ceva despre problemele fetitei, ba dimpotriva ai spus ca mama era prea autoritara cu ea, nu ai mentionat ca fetita avea un diagnostic, nimic. Doar ai spus ca observand comportamentul ei si facand tu o paralela cu ce ai mai vazut, ti-ai explicat faptul ca fetita avea probleme de comportament. De unde vroiai eu (sau toti ceilalti care citesc aici) sa stim detaliile astea? Cand scriem ceva, se ia de buna ce scriem. Si trebuie sa ne asumam si pareri pozitive dar si negative. Un sfat, daca nu vrei ca data viitoare sa se mai inteleaga gresit, spune tot ce crezi ca ar trebui sa stie cei care participa la subiect.
Si sincer, eu una asta inteleg prin copil, curios, cu nazbatii specifice, etc. Deci tu mananci in fata copilului si lui nu-i dai, miroase a prajituri si ti se pare iurea sa intrebe ce prajituri faci si ti se pare ca vorbeste neintrebat. Hai ca m-am plictisit eu sa tot repet chestiile care pe mine m-au facut sa iti scriu. Pace, ca n-am nimic cu tine, doar ca incercati sa va aduceti aminte ca sunt copii in primul rand inainte sa ii judecati si sa aveti alte asteptari de la ei. Fetita se simtea bine, relaxata in prezenta ta, de aia isi permitea sa te intrebe, sa vorbeasca neintrebata.
JuliaSM spune:
Carmen, ideea pe care am scris-o in postarea initiala este ca se prea poate ca aparenta grija excesiva a tatalui sa nu se justifice printr-un abuz, ci cauza sa fie alta, dand si un exemplu trait de mine. Nu am intentionat sa detaliez, sa creez povesti si sa le justific, ci sa ofer si alta versiune posibila pentru situatia Emiliei.
Oricum, pe forum fiecare intelege ce vrea si cum vrea, iar cine doreste discutii se leaga si de spatiu dintre ultimul caracter scris si punct, nu doar de mesajul cuvintelor.
Nu ma simt lezata personal, sunt doar uimita de felul in care se rastalmacesc cuvintele, desi credeam ca sunt rodata la capitolul asta.
Tin totusi sa subliniez ca fetita pe care am cunoscut-o eu avea tulburari de comportament si nu era doar relaxata si vorbeareata, asa cum incerci sa ma convingi tu.
Pace, da, buna idee.
Alexia27 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blackgirl0 Ii vine o fetita de 5 ani la control (bilant anual). O dezbraca, vede niste echimoze pe coapse. O trimite de urgenta la ginecolog cu suspiciune viol, ii spune mamei ca sigur tatal fetei este pedofil. Bineinteles ca nu a fost vb de absolut nimic de asa ceva, fata se lovise la joaca, insa rusinata nu a spus nimic. Cred ca numai bunul simt al mamei a facut sa nu o reclame sau sa o dea in judecata pe colega mea, chit ca merita. Acum tuta lucreaza in sistem privat, Dumnezeu sa-i pazeasca pe cei care platesc bani buni ca sa ii consulte ea. |
fix asa s-ar fi intamplat si aici. orice medic ar fi vazut echimoze si lui ca profesionist i s-ar fi parut suspecte, ar fi anuntat serviciile sociale. Chiar si numai pentru ca e obligat sa anunte. daca nu o face si se dovedeste ca el a consultat fetita, isi poate pierde dreptul de practica. La fel si psihologii, asistentii sociali, asistentele medicale, politistii, profesorii, invatatorii. Sunt obligati de lege sa anunte orice suspiciune de abuz, de orice fel ar fi fost ea.
in cazul asta, fetita se lovise la joaca si i-a fost rusine sa spuna. dar daca era intr-adevar victima unui abuz? Crezi ca ar fi spus cuiva?
In cazul discutat aici, daca profesorul copilului are anumite banuieli, e obligatia lui morala (nu stiu daca si legala in (Romania)sa anunte.
Si apropo de anunt anonim. Se dau date de identificare, dar se pastreaza confidentialitatea lor, nu se comunica cine a facut reclamatia. Doar in cazul in care se ajunge la proces, atunci se cheama ca martor.
marius spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Alexia27
fix asa s-ar fi intamplat si aici. orice medic ar fi vazut echimoze si lui ca profesionist i s-ar fi parut suspecte, ar fi anuntat serviciile sociale. Chiar si numai pentru ca e obligat sa anunte. daca nu o face si se dovedeste ca el a consultat fetita, isi poate pierde dreptul de practica. La fel si psihologii, asistentii sociali, asistentele medicale, politistii, profesorii, invatatorii. Sunt obligati de lege sa anunte orice suspiciune de abuz, de orice fel ar fi fost ea. in cazul asta, fetita se lovise la joaca si i-a fost rusine sa spuna. dar daca era intr-adevar victima unui abuz? Crezi ca ar fi spus cuiva? In cazul discutat aici, daca profesorul copilului are anumite banuieli, e obligatia lui morala (nu stiu daca si legala in (Romania)sa anunte. Si apropo de anunt anonim. Se dau date de identificare, dar se pastreaza confidentialitatea lor, nu se comunica cine a facut reclamatia. Doar in cazul in care se ajunge la proces, atunci se cheama ca martor. |
Iar eu in calitate de parinte sau tutore si in urma anchetei sociale sau a carei anchete doresti prin care se demonstreaza ca in fapt copilul are vanataile de la joaca (a cazut cu bicicleta, skate-ul, roll-ele etc) deci nu a fost caz de abuz, presupun ca am tot dreptul sa dau in judecata pe cel care m-a reclamat nefondat si sa solicit daune morale, sa cer despagubiri dupa bunul meu plac si bineinteles sa si castig procesul, pentru ca in fapt orice actiune presupune si responsabilitatea cel putin juridica, corect? Adica ai dreptul sa presupui ca am abuzat un copil, dar daca se demonstreaza ca ai gresit am dreptul sa te pun sa platesti pentru actiunea ta. Si nu putin.
Pe scurt pot sa deschid si sa castig un proces pentru daune morale. Corect?
eumada spune:
Corect Marius.Foarte corect.Ba chiar nu numai daune morale.Poate fi considerat si abuz in serviciu.
bird70 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui marius
Iar eu in calitate de parinte sau tutore si in urma anchetei sociale sau a carei anchete doresti prin care se demonstreaza ca in fapt copilul are vanataile de la joaca (a cazut cu bicicleta, skate-ul, roll-ele etc) deci nu a fost caz de abuz, presupun ca am tot dreptul sa dau in judecata pe cel care m-a reclamat nefondat si sa solicit daune morale, sa cer despagubiri dupa bunul meu plac si bineinteles sa si castig procesul, pentru ca in fapt orice actiune presupune si responsabilitatea cel putin juridica, corect? Adica ai dreptul sa presupui ca am abuzat un copil, dar daca se demonstreaza ca ai gresit am dreptul sa te pun sa platesti pentru actiunea ta. Si nu putin. Pe scurt pot sa deschid si sa castig un proces pentru daune morale. Corect? |
Nu, Marius, nu e asa. Cel putin aici nu este asa. Exista anumite profesii care au OBLIGATIA sa raporteze suspiciuni de abuz sau neglijenta la protectia copilului. Exista o intreaga procedura. De exemplu eu sunt obligata sa raportez suspiciunile, daca am dubii ma duc si discut cu sefa mea sau cu reprezentatul protectiei copilului din spital. Indiferent de parerea lor eu trebuie sa raportez suspiciunea. Nu este o alegere este o OBLIGATIVITATE si nu pot fi trasa la raspundere penal sau in alt fel pentru ca am raportat suspiciunea. Daca suspiciunea se dovedeste nefondata, totul bine si frumos. Ideea este ca binele copilului primeaza peste orgoliul ranit al unor parinti gasiti nevinovati. Pentru un caz nefondat, se gasesc 5 cazuri reale. Daca ar exista riscul sa raspunzi pentru ca ai raportat nefondat, nimeni nu ar mai raporta suspiciunile si o gramada de copii ar ramane intr-un mediu abuziv.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
marius spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
Nu, Marius, nu e asa. Cel putin aici nu este asa. Exista anumite profesii care au OBLIGATIA sa raporteze suspiciuni de abuz sau neglijenta la protectia copilului. Exista o intreaga procedura. De exemplu eu sunt obligata sa raportez suspiciunile, daca am dubii ma duc si discut cu sefa mea sau cu reprezentatul protectiei copilului din spital. Indiferent de parerea lor eu trebuie sa raportez suspiciunea. Nu este o alegere este o OBLIGATIVITATE si nu pot fi trasa la raspundere penal sau in alt fel pentru ca am raportat suspiciunea. Daca suspiciunea se dovedeste nefondata, totul bine si frumos. Ideea este ca binele copilului primeaza peste orgoliul ranit al unor parinti gasiti nevinovati. Pentru un caz nefondat, se gasesc 5 cazuri reale. Daca ar exista riscul sa raspunzi pentru ca ai raportat nefondat, nimeni nu ar mai raporta suspiciunile si o gramada de copii ar ramane intr-un mediu abuziv. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper |
Bun hai sa o luam altfel. Eu Marius am un anumit statut oficial, am o anumita imagine, sunt actor, cantaret, om de afaceri etc. Deci sunt o persoana publica. Am un copil. Acesta a jucat fotbal si ca la fotbal se mai lovesc si copiii intre ei si are vanatai la picioare.
Tu medic raportezi suspiciunea. La mine se deschide ancheta. Ziarul X afla de ancheta si lanseaza imagini si stirea ca eu imi abuzez baiatul.
Se demonstreaza ca nu este asa ce a fost si este vorba de vanatai rezultate de la sport/joaca.
Eu nu sunt acuzat. Insa in urma actiunii tale nefondate decat pe o simpla suspiciune, eu am imaginea publica comnpromisa fara nici un temei si am pierderi financiare de exemplu. Am pierdut 5 contracte de publicitate care imi aduceau fiecare 100.000 dolari.
In consecinta nu iti contest dreptul de a ma reclama dar in egala masura pentru ca a fost si s-a dovedit nefondat iti deschid tie proces prin care solicit pe drept (si precis castig) despagubiri materiale in cuantum de 500.000 dolari reprezentand cele 5 contracte pierdute ca efect al suspiciunii de abuz si in plus 5.000.000 dolari despagubiri morale pentru ca mi-ai distrus imaginea publica si probabil voi avea cel putin 10 contracte pierdute din acelasi motiv.
Este corect da?
Adica ai dreptul sa actionezi, dar daca gresesti ai si obligatia de a plati.
Alexia27 spune:
Mi-a luat-o Bird inainte cu raspunsul. Voi puneti accentul pe confortul parintelui care primeaza in fata sigurantei copilului. Nu cumva sa deranjam parintele...de cele mai multe ori tocmai parintele e cel care nenoroceste copilul, si nu o face pe strada sa vada toata lumea. Repet: nu se fac sesizari pe baza de dovezi, ci de suspiciuni. Si nu se apuca nimeni sa faca pe detectivul, tocmai pentru a evita situatii de genul celei scrise de Xio, si pentru a evita ca in caz de proces sa scape vreun nenorocit pe baza de chichite. Tu (categorie profesionala mandatata sau cetatean oarecare) faci sesizarea si lasi ancheta in seama celor care sunt acreditati sa faca asta si care dau cu subsemnatul la proces (daca se ajunge acolo).
bird70 spune:
Marius,
am crezut ca esti avocat dar ce spui acum nu e logic.
Nu eu ti-am distrus imaginea publica ci cei care au incalcat confidentialitatea si au lasat informatiile sa ajunga in presa. Eu sunt obligata sa raportez daca am suspiciuni de abuz dar sunt obligata sa pastrez confidentialitatea informatiilor. Tu poti sa ma dai in judecata daca eu am incalcat confidentialitatea si sa ceri daune, plus ca imi pierd jobul si licenta indiferent daca tu ai suferit sau nu daune. Dar nu poti sa ma dai in judecata ca am raportat suspiciunea de abuz. Faptul ca tu poti sa pierzi bani si ai posibilitatea sa strivesti legal pe cineva nu inseamna ca poti inchide gura autoritatilor. Raportul la protectia copilului nu depinde de starea materiala a parintelui si interesul copilului primeaza.
| Citat: |
| Adica ai dreptul sa actionezi, dar daca gresesti ai si obligatia de a plati. |
Eu nu raportez un abuz ci o suspiciune. Exista echipe de la protectia copilului care au menirea sa ancheteze aceste suspiciuni. Ei sunt cei care stabilesc daca suspiciunea este sau nu fondata. Eu NU pot gresi, eu nu dau un verdict, eu doar raportez ceea ce observ si ceea ce mi se pare dubios. Eu raportez ca copilul are vanatai pe pulpe de exemplu, nu raportez abuz sexual. Tu nu poti sa ma dai in judecata ca am raportat vanatatile din moment ce ele exista. Protectia copilului are psihologi, medici specializati in forensic, etc care STABILESC daca exista sau nu abuz.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
Alexia27 spune:
Marius, tu poti sa deschizi ce actiune vrei, nu se intampla nimic, si a explicat Bird de ce. Cel mult poti sa dai in judecata ziarul care a facut publica stirea aiurea.
Si nu orice vanataie se raporteaza, dupa cum nici orice cucui sau orice taietura. Dar nu sunt nici medic nici asistenta medicala sa stiu ce anume trezeste suspiciuni unui cadru medical.
Eu am obligatia sa particip in fiecare an la cursuri de actualizare de "child safe environments" pentru a afla ce se schimba in legislatie, date statistice etc; si o data la 3 ani trebuie sa refac tot cursul de la zero. Acolo se pune accent foarte mare tocmai pe ce tot repet eu aici: nu trebuie dovezi, daca ai suspiciune pui mana pe telefon. Si ca cineva care a vazut si lucrat atat cu victime (copii si femei) si cu abuzatori (molestatori condamnati), pot sa spun ca mi se rupe de vreun parinte ofuscat ca a trebuit sa raspunda la niste intrebari legate de siguranta copilului sau. Ignorarea poate avea consecinte mult prea sinistre ca sa ne-o permitem ca indivizi si ca societate.