Podurile din Madison County ...(2)
Raspunsuri - Pagina 5
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ramiris Mie in Unfaithful protagonista mi s-a parut mai mult sedusa decat intrata intr-o indragosteala, nu-l am foarte proaspat in minte dar asta mi-a ramas. Si o pregnanta imagine de aventura in care prima partea de pasiune fizica. Si ovcorz... Olivier Martinez....frumos raaaaauuuuuu. Desi eu nu l-as fi inselat pe Richard Gere... cred. |
Da, da, da - cu actorii astia nici nu mai stii pe care sa-l inseli
.Mda, ce sa spun, filmul ala este tot despre o aventura ... eu am vazut o aventura aparuta din plictiseala si monotonia unei relatii calme. se poate intampla in viata reala - categoric DA, este protagonista de acuzat ? Hmmmm ... voi ce ziceti ?
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s Mersi. Acum stiu de ce nu am ramas cu nimic de pe urma filmului asta, desi stiu sigur ca l-am vazut. Pdmc l-am vazut de doua ori...o data in tinerete si a doua oara de vreo 3-4 ani. Am citit si cartea, intre cele doua vizionari si am ramas cu aceeasi impresie. |
Ca dragostea invinge toate barierele sociale si se scurge pe peretii bucatariei rurale ... din motive desigur obiective si scuzabile (neaparat nefericirea in casnicie)
P.S. Nu ma pot abtzine sa te tachinez
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Ca dragostea invinge toate barierele sociale si se scurge pe peretii bucatariei rurale ... din motive desigur obiective si scuzabile (neaparat nefericirea in casnicie) P.S. Nu ma pot abtzine sa te tachinez |
Absolut! Eu nu pot fi de acord ca exista mai multe iubiri intr-o viata, nicidecum paralele. Dar sunt de acord cu nefericirea in casnicie si iubirea cea mare care vine pe acest fond (nu obligatoriu, dar asa a fost in filmul in discutie) .
floarea de colt spune:
mi-a sarit in ochi acest titlu de subiect...pentru ca filmul e unul din preferatele mele...si bineinteles ca nu pot sa nu scriu cateva randuri...desi risc sa-mi sara buflea in cap...dar ...ma risc..
n-am avut rabdare sa citesc 25 de pagini...scuze fetele...
eu voi scrie strict parerea mea...
viata nu-i doar alb si negru...oricat de mult am vrea sa ne ghidam dupa nistre principii stricte nu ne iese chiar intotdeauna...
francesca s-a bucurat de putina fericire...cazuta din cer si intr-un moment in care viata ei era calma...nu neaparat era nefericita...cred ca era o femeie implinita familial , insa , avea poate in suflet un dor...un gol...ceva..ce trebuia implinit..si de existenta caruia nici ea nu stia ...pana in momentul in care il cunoaste pe robert...
am inteles-o in totalitate , si , adulterul , si ceea ce a trait atunci cand ea era in masina si el pleca in fata ei , cand strangea cu putere manerul masinii , dorind sa poata deschide portiera si sa alerge prin ploaie la el , am inteles-o si dece n-a facut-o...
viata nu-i o continua feerie , si nici nu cred in fericirea aia totala , care tine de la tinerete pana la batranete , intr-o relatie...
in fond a ramas alaturi familiei , sotului , si a avut pt tot restul vietii amintirea lui si a iubirii lor(exact ceea ce trebuia sa umple golul)...poate nu-i cinstit pentru ceilalti , dar ...
cumva a avut grija ca ai ei sa nu afle si sa nu fie afectati de aceasta poveste...
Antoanela23 spune:
Ma uit la film acum, pentru a treia oara , imi place mult si cand am vazut ca e in program nu am rezistat. Si mereu ma intreb ce cauta Clint Eastwood in filmul acesta, Meryl Streep este superba, minunata si pe rol, dar el....nu prea. Parerea mea 
. Stiu ca nu despre asta e vorba aici, dar nu m-am putut abtine 
. Ador subiectul acesta. O seara buna.
buflea spune:
Pai Clint eastwood este regizorul si nu stiu daca nu cumva este si producatorul ...adevarul este ca, fara nici o explicatie, nici mie nu mi-a placut niciodata de Clint Eastwood ... dar are in palmares niste filme atat de interesante ca nu pot sa nu ii recunosc meritele.
Alt film al lui, care mi-a placut mult, a fost "Changeling" - aproape ca nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca este tot asa, produs si regizat de el
alexia_21 spune:
Mie in Unfaithful protagonista mi s-a parut mai mult sedusa decat intrata intr-o indragosteala, nu-l am foarte proaspat in minte dar asta mi-a ramas. Si o pregnanta imagine de aventura in care prima partea de pasiune fizica.
eu tocmai ce am revazut filmul acum cateva zile. nu e sedusa de nimeni, a fost un taxi care a trecut pe acolo si nu a ridicat mana in timp . adica ni se intampla in viata lucruri pe care ni le dorim.
si dupa care ne dam seama ca aveam tot ce ne doream acasa.
jade spune:
Datorita experientei personale, eu cred ca o relatie se construieste in timp. Doar cateva zile de pasiune/fluturi/artificii nu inseamna neaparat , in viitor, o relatie de durata. O, da, e fabulos! Dar la maturitatea Francescai, as zice ca era constienta de asta, prin urmare nu si-a asumat consecintele renuntarii la familia sa numai pentru ca a petrecut, cu un alt barbat, cateva zile fabuloase. Sigur, nu a parut ca i-a fost usor sa ia aceasta decizie. Nici in viata reala nu este. Dar, pana la urma, despre asta este viata: despre a simti, a actiona in acord sau in dezacord cu ceea ce simti si a-ti asuma consecintele actiunilor respective. Uneori sau de multe ori poti, mai usor sau mai greu, alteori niciodata ori ai nevoie de timp ...
witeflower spune:
Experienta mea cu acest film:
Nu obisnuiam sa plang la filme si uneori o mai tachinam pe mama cand plangea la cate un film.
Am vazut priama data acest film la 23 de ani, intr-o sala de cinema. Cred ca nici nu am clipit, am trait totul, apoi filmul s-a terminat si am inceput sa plng... imi curgeau lacrimile siroaie, luminile s-au aprins, lumea pleca, prietena mea, cu care vazusem filmul, era descumpanita, nu stia ce sa imi spuna, cum sa ma scoata de acolo, eu nu ma puteam opri din plans. Am continuat sa plang o vreme si pe drum, fara sa pot scoate vreun cuvant.
Nu i-am putut explica atunci, nici mai tarziu, prietenei mele ce m-a facut sa plang... si mai ales asa. Dar de atunci plang la filme. Si uneori zambesc, amintindu-mi cum o priveam pe mama cand plangea la cate un film. Acum inteleg de ce am plans atunci...
Am revazut filmul cand eram casatorita recent si ... casnicia noastra scartaia din prima. Am plans si atunci, iar sotul meu initial m-a tachinat, apoi a decis ca la filmul acesta, sau "la filme de-astea", mai bine sa nu ma mai uit.
M-a urmarit acest film, la un nivel semi-constient, multi ani. Am divortat intre timp. Nu am pe nimeni si nu pot sa ma gandesc la asta, fiindca sunt prinsa full-time cu copiii si serviciul. Nu cred ca as mai avea aceleasi sentimente puternice daca l-as revedea acum... Dar ma bucur ca am... trait aceasta experienta minunata, ca acest film mi-a deschis ochii si inima pentru a intelege niste realitati... Nu e vorba ca as justifica in vreun fel adulterul vreunuia dintre soti... pe motiv ca nu si-a gasit sufletul pereche din prima... sau din orice alt motiv. Doar pot spune ca... inteleg ce poate fi in sufletul cuiva pus intr-o astfel de situatie. Cat de dur e momentul alegerii, cat de usor poti fi dus de val si totusi, cata tarie trebuie sa ai... ca sa iti continui casnicia, fiindca ai un angajament, ai responsabilitati, nu doar fata de tine. Iar, ca femeie, am stiut inca de atunci, de la 23 de ani, ca as alege casnicia, ca l-as lasa pe "EL" sa plece... cred ca de asta am plans.
Pare paradoxal ca am divortat, nu-i asa? Dar nu, nu e paradoxal, e doar ironia vietii. Eu as fi ramas cu sotul, chiar de sufletul meu ar fi tanjit dupa altul o viata. Asta daca nu mi-ar fi facut imposibila convietuirea cu el. Iar acum, ca nu mai sunt cu el, nici macar nu tanjesc sa fiu cu (alt)cineva...
violetan spune:
Whiteflower, n-am plans la film, dar mi-au dat lacrimile la mesajul tau. 
Iti doresc din inima sa ai o viata frumoasa si sa te bucuri cu adevarat de o iubire ca-n filme.