Pierderea identitatii
Raspunsuri - Pagina 8
Alm@ spune:
Am facut multe lucruri pentru el, am renuntat la multe lucruri care mi imi faceau placere.Unele lucruri mici la care am renuntat (nu m-am mai plimbat la un moment dat cu o prietena, deoarece constant suna si i se parea k aude ceva sau k fac altceva sau la cumparaturi de cateva ore) la inceput mi se parea k este un pret mic pentru un om "minunat" si credeam k este doar afectat de fosta relatie si k in scurt timp isi va reveni.
Insa cu cat renuntam mai mult, cu atat pretindea mai mult, la un moment dat ajungandu-se la jigniri si injuraturi din motive extrem de stupide. La orice pas eram proasta si incapabila, c--va, t--fa... insa atunci eram naiva si inocenta si credeam in oameni, credeam doar in bunatatea oamenilor. I-am gasit diverse motivatii, sperand k se va schimba...Plangeam si in fata lui si ii explicam k este gresit ce face, k o sa ma indeparteze. Mereu zicea k ma prefac sau k exagerez...
Si la fel, cu cat acceptam mai mult si nu plecam, cu atat se adanceau jignirile si injuraturile, nu auzisem in viata mea asemenea jigniri si injuraturi, atat de dure si menite fix sa atace ceea ce ma durea mai tare. Tot ce ii spusesem eu in legatura cu familia mea, se intorcea impotriva mea intr-un mod extrem de umilitor.
Ajunsese sa-mi fie frica de orice, oricand si aproape m-am izolat in casa k sa nu mai existe motive de cearta, de jigniri, de umilinte...casa era locul meu de "confort". Insa degeaba, tot se gaseau motive sa ma jigneasca, k ma culcam prea tarziu si ma trezeam tarziu, deci sigur faceam ceva... Am inceput sa mint prietenii care ma invitau prin oras sau pe la ei, gaseam diverse motive sa nu ies cu ei.
Insa indiferent ce faceam, tot nu era bine, ca tot mai ma duceam din an in paste la doua prietene si erau motive bune de cearta. Ma duceam o data pe luna si imi reprosa k ma duc mereu... Pe una din ele nu o suporta deloc si imi zicea sa termin cu ea k el nu o suporta si nu o bag eu in viata lui fortat. Insa este prietena mea cea mai buna, asa k i-am zis k nu am bagat-o in viata lui, k suntem prietene de multi ani. Multa cearta pe acest motiv...
Apoi frustrarile au inceput sa creasca, stres continuu k nu fac nimic bine...Existau bineinteles si momente "fericite" in care zicea k se va schimba k ma iubeste... si inevitabil o lua de la capat... Chiar si cand mergeam pe strada cu el, nu stiam unde sa ma uit ca sa nu cumva sa zica el ca ma uit la vreunul...oriunde ma uitam, trebuia sa existe un barbat, ar fi trebuit sa ma uit in pamant k sa nu iasa cearta. Trebuia sa fiu atenta si la cele mai mici gesturi...trebuia sa fiu mereu in garda...de exemplu ne plimbam si i-am dat drumul la mana ca sa imi aranjez parul, culmea a fost k in fata noastra dar destul de departe era un baiat...scandal, crize k i-am dat drumul ca am ceva ceva cu ala si nu am vrut sa vada ala k sunt cu cineva...
De cateva ori m-a injurat si jignit in plina strada...odata pentru ca ma adusese la el cu masina prietena mea cu prietenul ei. In timp ce ma injura si jignea, am vazut o fata pe care o cunosc, i-am zis sa inceteze acum ca o cunosc pe respectiva, dar atunci mai rau a facut, intentionat.
Sunt doar o parte din lucrurile pe care le-am trait...Mult timp nu am inteles, m-am condamnat si pentru ca el se purta si frumos, am crezut k se va schimba k va vedea k sufar si ma iubeste, nu va putea sa faca asa la nesfarsit... Cand devenisem deja nebuna, anxioasa, stresata la orice pas, am cautat pe net sau in diverse carti daca este normal asa cev, daca sunt nebuna. Am citit despre abuzul psihic, emotional si verbal...i-am zis si lui, insa m-a facut proasta k nu sunt in stare sa gandesc singura, ca, citesc pe net si cred ce scrie acolo.
Frustrarile si furia au inceput sa creasca si la un moment dat i-am facut la fel, l-am jignit, umilit cu tot ce il deranja mai mult... si auzeam k nu sunt femeie ca o femeie nu injura asa, indiferent ce i se face...Si zi de zi auzeam cat de minunata era fosta si cat de gunoi sunt eu...
Am vrut sa fac niste cursuri, scoala de soferi dar el ma tragea inapoi, ca trebuia sa am grija sa nu fie niciun barbat unde m-as duce....mi-era teama sa nu ma fac de ras si pe acolo.
Oricat de mult am incercat sa ameliorez situatia, sa o ascund, nu am reusit....mi-au explodat toate in fata si mai toata lumea din jurul meu a vazut cum ma trateaza.
Toate astea se intamplau inainte ca eu sa fiu cu altcineva...
Furia si frustrarea s-au acumulat ca incepusem sa am si stari de panica continuu...
Stiu k nu este buna furia, ranchiuna, insa sunt singurele sentimente care in aceasta situatie ma fac puternica aparent.
Va multumesc tuturor.
ileanna spune:
Da, Alma, te plange un forum intreg.
Dar uiti un lucru: TU ai stat sa iti faca toate astea. Si acum ce faci? Dupa ce ca i-ai creat conditii sa ti le faca ... acuma le rememorezi. Le retraiesti.
Ti-am dat dreptate cu totii. Chiar ai nevoie sa retraiesti totul ca sa te tii departe de el? Ca sa o cauti pe vechea sau pe noua Alma, sa o cunosti si sa o iubesti din nou?
Atentie ca esti mult prea atasata de "Alma cea calcata in picioare". In stilul asta s-ar putea sa ramai cu ea si sa refuzi inconstient tot ce ai putea fi daca ai renunta la povestea asta patetica de "Alma cea calcata in picioare".
Da, a fost crunt. Dar ai vazut si tu ca jumatate din fetele care ti-au scris au trecut prin acelasi lucru. Si cred ca o patesti cu atat mai tare cu cat esti mai frumoasa, mai sensibila, mai implicata. Pentru ca atunci simti mai tare ca tu poti face lumea mai buna. Si atunci primesti un subiect de test ... unul care sa te convinga ca nu-i asa. Unul asa cum ai primit tu. Dupa aia ... inveti ce este important. Si inveti ca treaba ta este sa fii TU buna. Nu sa faci pe altul.
marius spune:
@alma - Iarasi o iei de la capat...again and again...
Asta deja devine obsesie... no offence.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Alm@ spune:
Marius esti cam drastic dar ai dreptate....pentru mine chiar este o obsesie...cine a trait stie...
Am zis k m-am despartit de el dar trebuie sa spun tot ce am pe suflet... din motivele pe care le-am mentionat deseori.
Este necesar sa nu mai uit, pentru ca mereu am tendinta sa uit, sa iert... nu te condam k nu intelegi situatia.
marius spune:
Problema nu este la mine. Nu sunt drastic sunt direct. Si fiind in afara problemei nu ma apasa nimic sa spun verde'n fata.
Nu e rau ca ai un pas - intelegi ideea de obsesie. Partea proasta este ca deja iti apartine. Nu mai depinde de el obsesia ta. Este a ta si numai a ta. Iar o rezolvarea poate sa apara fie de la tine(nu est exclus dar cu linia asta sunt destul de rezervat) fie de la o persoana competenta (de specialitate) aceasta a doua varianta cred ca este mai de succes.
Insa a tot veni aici, sau oriunde, in viata de zi cu zi si a relua din nou si din nou "oropseala", este cel putin neprolific.
Ma intelegi?
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Alm@ spune:
Inteleg ce vrei sa spui...ca in Ziua Cartitei, traiesc in fiecare zi aceeasi zi si zic aceleasi lucruri...insa pt mine este necesar sa le spun.
Imi stiu problemele, doar k mi-e destul de greu sa le infrunt, sa le accept, sa trec peste ele. M-am gandit si la varianta unui specialist, insa cred k in felul meu, as putea sa trec singura peste. In cazul in care nu voi reusi, poate o sa apelez la aceasta varianta.
E foarte greu sa te desprinzi de o relatie abuziva care te-a facut un nimic si apoi sa traiesti ca un nimic...imi face bine sa spun tot ce am pe suflet.
cristoiu spune:
Bine, spui ce ai pe suflet ca te ajuta ... Dar la ce te ajuta? Cind ai vorbit ultima oara cu el? Cind te-ai vazut ultima oara cu el?
Ce e asa greu sa inchizi o usa? Nu mai raspunzi la telefon, nu te mai vezi cu el, lasi dracului cele trei carti, periuta de dinti si papucii ramasi la el, ca iti iei tu altii si gata. Poti sa plingi aici cit vrei, dar sa actionezi cumva in viata reala.
marius spune:
E ok sa vorbesti, categoric, insa ... hai ca iti spun altfel.
Stii ce este o mangaiere(fizica)? Da? Chiar daca stim cu totii o putem defini foarte succint ca si o plimbarea foarte usoara a palmei peste o parte din corp. De acord da?
Orice mangaiere are un sens pozitiv. Este perceput ca atare.
Acum insa te intreb daca eu te-as mangaia pe cap o data cum ar fi?
Bine
De doua ori?
Bine
De zece ori?
Bine
De 50 de ori?
Primele 10 bine apoi asa si asa...
De 1.000 de ori?
Primele 10 bine apoi asa si asa iar de la 100 incolo ar deveni enervant iar de la 500 incolo ar deveni chiar iritant iar catre 1.000 nu este exclus sa apara si rani.
Ok?
Asa si cu vorbitul. La un moment dat treci peste un prag si de acolo incolo poate sa devina .... din ce in ce ... mai neprolific.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
eumada spune:
Marius esti dur....biata femeie inca sufera,acum e la partea furie,va veni negarea si acceptarea,apoi vindecarea....
E ok dusul rece, e perfect, dar inca nu e timpul potrivit,poate...ca sa-si faca efectul are nevoie sa atinga problema mult mai adanc....si sa nu-si mai repete ca e inutila si .....
Fata tatii tu suferi...cauta-ti alt partener fa ceva,nu mai invarti in cap ideile astea again and again cum zice Marius....
Alm@ spune:
Inteleg...vorbesc si nu actionez...am incercat sa actionez de cateva ori si m-am lasat iar pacalita, deoarece intr-un fel ma credeam eu nebuna...k nu sunt destul de femeie cum imi zicea, k nu fac lucrurile cum trebuie...
Acum ma simt la fel dar sunt prea furioasa k sa mai fiu cu el... de data asta sunt hotarata sa raman despartita de el, indiferent de cat m-ar apasa dependenta sau felul in care ma simt...inutila si proasta...
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. M-ati ajutat enorm.