Pierderea identitatii

Raspunsuri - Pagina 15

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Eu zic (asa cum mai spuneam) ca, ar fi util sa iei frumos legatura cu o persoana de specialitate. Posibilitati sunt. Doar sa vrei.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alm@ spune:

M-am gandit la aceasta posibilitate, insa apelez ca ultima solutie...nu stiu cata incredere sa am si mi-e si destul de greu sa vorbesc cu o persoana straina.

Daca cumva gasiti cartea in romana, sa-mi spuneti si mie.
Va multumesc.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui Alm@

M-am gandit la aceasta posibilitate, insa apelez ca ultima solutie...nu stiu cata incredere sa am si mi-e si destul de greu sa vorbesc cu o persoana straina.

Daca cumva gasiti cartea in romana, sa-mi spuneti si mie.
Va multumesc.





Si cum anume vezi tu ceea ce ai vrea sa faci, daca aceasta ar fi ultima solutie?
Care ar fi prima? Dar a doua?

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

Indiferent ca e prima a doua,a treia,daca in ea n exista vointa de se smulge,nu va face nimic nu un psiholog ci trei.Alm@ ti s-au indus prea adanc sentimentele de care vorbeai si un simplu dialog cu un om nu te va ajuta daca tu nu vrei sa fii ajutata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alm@ spune:

N-am un plan bine stabilit cu solutii si intr-adevar "sugestiile" lui mi s-au intiparit adanc dar acum sunt constienta ca mi le-a bagat el in cap. Inainte credeam ca doar sunt o proasta, o nebuna, o inutila...ca nu sunt destul de buna pentru el, ca nu fac lucrurile cum trebuie...
Indiferent ce facea el, intr-un fel sau altul, cu argumente foarte bune, eu ieseam vinovata...

Incep prin a-mi accepta greselile si a nu-mi asuma relatia asta ca un esec din cauza mea ca nu am fost destul de femeie pentru el, destul de desteapta, destul de intelegatoare... El mi-a bagat in cap ideea ca sunt atat de defecta, incat nimeni nu va putea vreodata sa fie cu mine pana la final, ca toate relatiile mele se sfarsesc naspa (desi am avut doar 2)...ca eu sunt de vina pentru tot.

A vrut sa ma umileasca, sa fiu cat mai jos pentru a ma putea controla...da, a reusit...doar ca o parte din mine este extrem de furioasa, inversunata. Totusi am zis, chiar daca sunt eu defecta, chiar daca voi ramane singura pentru totdeauna, macar sa fiu linistita. Insa daca sunt atat de defecta, de ce mai vrea el sa fie cu mine? Deci intr-un fel sau altul, poate nu sunt chiar atat de defecta.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Imi place logica ta. Insa de ce nu o aplici concret?


www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

Eu zic ca e absolut citibila in engleza, daca te descurci sa sustii o conversatie

altfel, m-am mai gandit la "plecarea de acasa" David P. Ceilani - asta o aveam si in romana. O sa te ajute sa intelegi cum functioneaza niste macnisme de dependenta. Ma rog, el se refera la relatia parinte/ copil dar parerea mea e ca se aplica si la relatii intre adulti de genul abuzator/ abuzat.

iara din punctul meu de vedere e gresit sa lasi psihologul ca ultima solutie. El a treui sa fie prima, fiindca indiferent cate carti citesti, tot nu ai o pregatire de specialitate sa poti intelege si aplica totul - sorry nu vreau sa sune cumva dur. In plus, cineva din afara te face sa vezi altfel lucrurile, iti da o perspectiva noua.

Uite, un hint sa te ajut, sper.

Ce faci tu acum se cheama in limba asta pe care o folosesc eu acum in mod curent "rummination". Am invatat termenul asta de curand. Ei, cand l-am aflat, l-am inteles, am inteles ce efect are starea asta asupra mea si am invatat sa controlez starile astea.

http://en.wikipedia.org/wiki/Rumination_ psychology

Doamne fereste sa nu intelegi ca as sugera ceva legat de depresie sau lucruri mai grave, insa acest rumminating - cine imi spune un termen bun in romana, pls? - poate sa te duca intr-un cerc vicios.

te poti folosi de tehnici precum mindfullnes, presence (scuze nu stiu termenii) ca sa combati aceste stari.

Daca iti faci curaj sa comanzi de pe amazon in engleza, iti mai recomand si cartea aceasta:

www.amazon.com/Body-Mind-Soul-Solution-Emotional/dp/1933648546" target="_blank">http://www.amazon.com/Body-Mind-Soul-Solution-Emotional/dp/1933648546


Si gata, ca sincer repet, sunt lucruri pe care poti sa le faci singura si lucruri pe care mai bine le faci impreuna cu un specialist. poate nu neaparat un psiholog, dar un consilier? sigur gasesti in constanta.







Cuvintele sunt harta mintii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alm@ spune:

Marius, asta incerc sa fac acum concret ...insa e totusi o lupta intre ratiune si dependenta si sentimentele care ma coplesesc. Totusi de cand scriu pe acest forum, ma simt mult mai bine, incep sa ma impac cu mine insumi.

Aqai, nu ma supara nimic din ce spui, inteleg ce vrei sa-mi transmiti. Sunt blocata intr-un punct. Am avut si depresii groaznice, stari de panica insuportabile, insa le-am depasit. Ma mai apuca uneori, dar acum nu mai sunt la fel de puternice.Cred ca sunt intr-un fel codependenta.

Mi se facea uneori mila de el, ca ma purtam urat, dupa ce se purta el urat si el cica suferea si incerca sa se poarte frumos...zicea ca se schimba, ca o sa fim ok...si o luam de la capat. Si de fiecare data, speram mai mult decat credeam ca se va schimba.

Stiu engleza suficient de bine, doar sa nu aiba termeni pomposi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luisa1983 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai
.... insa acest ruminating - cine imi spune un termen bun in romana, pls?

Rumegarea depresiva este o forma de gandire persistenta, circulara si deprimanta, foarte frecvent tulburari de dispozitie (ex: disforie si de tulburare depresiva majora).Un mod pasiv de gandire,depresii care se tot repeta. Gandul pesimist se invarte in jurul unei teme unice.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

Citat:
citat din mesajul lui Alm@

Marius, asta incerc sa fac acum concret ...insa e totusi o lupta intre ratiune si dependenta si sentimentele care ma coplesesc. Totusi de cand scriu pe acest forum, ma simt mult mai bine, incep sa ma impac cu mine insumi.

Aqai, nu ma supara nimic din ce spui, inteleg ce vrei sa-mi transmiti. Sunt blocata intr-un punct. Am avut si depresii groaznice, stari de panica insuportabile, insa le-am depasit. Ma mai apuca uneori, dar acum nu mai sunt la fel de puternice.Cred ca sunt intr-un fel codependenta.

Mi se facea uneori mila de el, ca ma purtam urat, dupa ce se purta el urat si el cica suferea si incerca sa se poarte frumos...zicea ca se schimba, ca o sa fim ok...si o luam de la capat. Si de fiecare data, speram mai mult decat credeam ca se va schimba.

Stiu engleza suficient de bine, doar sa nu aiba termeni pomposi...




Asta e de fapt...si pana nu vei izbuti sa nu te mai copleseasca sentimentele nu vei avea sorti de izbanda.Eu cred ca esti o femeie normala,nefericita in dragoste si(sa-mi iertati limbajul dur) din cauz a ca nu ai multa experienta ti se pare ca asta cu care ai fost pana acum e singurul care te-a si face si drege si de la care tot mai speri sa fiti happy family...hai mai,revino-ti asta nu da doi bani pe tine.
Daca ai fi avut vreo 5-6 prieteni inaintea lui ai fi stiut ce sa ceri de la viata.Cumva,iarta-ma daca-s directa,erai virgina cand l-ai cunoscut?
Exagerezi sentimentele tale,te agati de suferinta ta ca sa ai motiv sa te mai gandesti la el......e greu dar nu ai copii,nici macar nu sunteti casatoriti,nu va leaga nimic de fapt.Si e si o bovina pe deasupra individul.

Mergi la inceput