ce ati face?
Raspunsuri - Pagina 5
corap spune:
ba da, au de ce sa ma intristeze, ca doar nu ma intristeaza doar chestii legate de persoana mea. ma intristeaza pentru ca am crezut ca credinta e ceva absolut si care nu presupune intrebari de felul asta; din punctul meu de vedere, o asemenea intrebare e deja o forma de agnosticism. si (tot din punctul meu de vedere, desigur) inseamna ca credinciosi (asa cum cred eu ca ar trebui sa fie un credincios) nu prea exista. sau ca credinta, asa cum mi-o imaginez eu, nu exista.
explicatiile tale sunt foarte vagi si pleaca de la premisa ca o persoana credincioasa se naste si/ sau creste intr-o familie credincioasa. or premisa asta este falsa din punctul meu de vedere - cunosc o gramada de persoane care au ales credinta fara sa fi provenit din familii credincioase (desigur, si vice-versa). si asta fara ca altii sa le fi facut cunoscuta o credinta, asa cum ai spus tu - adica fara ca initiativa sa o fi avut acei "altii" ; desigur, nu poti face abstractie de "altii" cand e vorba de religie, dat fiind ca religia (oricare din cele despre care eu am cunostinta) e strans legata de o comunitate. dar eu (poate fi avantajul nasterii intr-o zona eclectica si rezonabil toleranta in ceea ce priveste religiile)cunosc destule familii cu religii mixte sau in care alegerile au fost facute tarziu.
in plus cumnata mea e credincioasa, desi avea in jur numai atei (i-a convertit / revertit/ reintors catre religie si pe ai ei)
(desigur, eu nu mi-as lasa copiii pe mana cumnatei, dar nicidecum pentru ca e credincioasa, ci pentru ca nu stie nici macar sa fiarba un ou. dar, cum am mai spus, e firesc ca ateii sa nu aiba problema asta de "plasare".)
in plus, odata cu copiii poti lasa instructiuni pentru cel care ii creste, care sa cuprinda dorintele tale cu privire la educatia religioasa pe care sa o primeasca.
Katya spune:
Andacos ,Kari cere in actul notarial sa fie lasati copiii sa-si aleaga credinta, stiind de fapt ca ei au deja una.
Cei care si-au ales credinta, din ex stiute de mine, deci nu ma refer la nimeni de pe forum, nu au simtit ei nevoia de a cauta un dumnezeu sau de a avea o credinta, s-a nimerit sa cunoasca pe cineva care avea una si asta a fost, au preluat-o ca n-au avut incotro.
Deci eu am convingerea asta:ca omul, crescind fara referire la Dumnezeu, nu va cauta unul, nu va simti nevoia. Iar eu, stiind ca nu-i asa, nu mi-as putea lasa copiii sa riste sa nu-L gaseasca pe Dumnezeu, caci pt mine ei ar pierde totul, degeaba le-as da luna de pe cer.
Katya spune:
Corap, daca tu cunosti persoane care au devenit credincioase chiar provenind din medii de necredinta, nu pot decit sa ma bucur, din tot sufletul inca.
Nu vreau sa sustin ca mediul familial religios e garantia pt credinta copiului, dar are o importanta covirsitoare.Nici eu nu vin din mediu practicant, e acel mediu romanesc de credinta dar cu ignoranta cit cuprinde, deci intr-un fel am cautat si singura.Dar macar am stiut ca exista Dumnezeu si, chit ca nu intelegeam cu Treimea si ani de zile colindul cu Steaua era ca Fecioara Maria se aseaza pe o mesie(adica pe o masa
) sa nasca, macar am stiut ca Dumnezeu e Iisus etc.
Si de-aia vreau sa-i invat corect pe copiii mei, nu las nimic la intimplare.
pisi-pis spune:
Pentru fiecare "alegerea credintei" inseamna altceva. De exemplu eu sunt ortidoxa, si sotul catolic, dar nu suntem practicanti. Pentru fetitza mea alegerea credintei inseamna sa mearga cu mama mea la biserica ortodoxa, cu socrul meu la biserica catolica, sa faca ore de religie la scoala si sa aleaga apoi ce rezoneaza cel mai bine cu sufletul ei.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Katya Pisi-pis , pai da, intoarcerea la credinta e diferita fata de alegerea credintei. Ca mai nou eu vad in jurul meu aceasta moda: copilul sa-si alega credinta. Atit de tare sint oamenii influentati de aceasta idee, ca pina si unii credinciosi ajung sa se ascunda, sa predice pe fata "alegerea" credintei, si strict in familie practicarea ei. De parca ar fi o rusine sa ne manifestam ca credinciosi, asa de tare a ajuns sa ne influenteze azi aprobarea celorlalti. |
Mami de
Laura (14.06.2010) si 
Mitza Fetitza
andacos spune:
Katya,eu stiu de la alte subiecte este adevarat,ca Kari nu si-a botezat copii!Eu nu cred ca ei au deja o religie!
Eu cel putzin asa am vazut in mesajul ei...copii isi vor alege religia,nu ca ar avea deja una!
Eu nu stiu ce sa spun,sunt putzin confuza in legatura cu subiectul...am crecsut cu sau fara Dumnezeu!
Eu nu cred ceea ce spui tu,cum ca omul crescind fara Dumnezeu,nu are cum sa-l caute mai tirziu!
Cred ca Michelle este un exemplu perfect pentru ceea ce vreau eu sa sustzin!Ea ne spunea la alt subiect cum ca l-a descoperit destul de tirziu pe Dumnezeu!
Dumnezeu nu este un subiect tabu,copii nostri vor afla de el,de inadat ce vor intra in colectivitate!Daca vor avea inclinatzii spre a studia,a se dedica dogmelor religiei...este efctiv alegerea lor!
Pe noi ne ducea mama la biserica saptaminal,am crescut intre icoane si rugaciuni,ba chiar pe fratele meu la dat "in altar"(nu stiu exact cum se numeste cind baietzii stau pe linga preitzi la slujba)insa uite ca credintza ei nu a fost transmisa mai departe!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Katya spune:
Am recitit si pasajul cu agnosticismul, ca nu intelegeam. Deci pt tine a crede inseamna a-ti pune nadejdea absoluta in Dumnezeu si a nu avea nicio temere.Teoretic asa e, de-aia zicea Domnul ca, macar cit o baba de mustar daca am crede, muntele s-ar muta-n mare daca i-am zice. Si eu ti-am dat ex cu Sf Petru si ti-am zis ca sintem oameni si sintem slabi, ce sa facem.
Eu una ma bazez pe Domnul, daca citesti raspunsul meu la intrebarea topicului, o sa reiasa asta de-acolo,stiu ca Domnul nu-ti da mai mult decit poti duce, ori eu nu pot duce sa nu-mi cresc copiii, asa ca Domnul n-o sa ma ia.
Dar e-adevarat ca ma rog zilnic sa nu ma ia si sa ma lase sa-i cresc si-i dau Lui in grija.Dar chiar daca mi-as fi facut griji reale si as fi mers la notar precum Kari, tot n-ar fi insemnat ca-s mai putin credincioasa, ci doar ca sint om.
Katya spune:
Andacos, chiar nu stiu ce sa mai zic din ce povestesti...Pina la urma se pare ca e un dar aceasta credinta...mie nu-mi place ideea, caci ma gindesc ca nu se poate ca unii sa primeasca dar si altii sa nu primeasca dar...dar uite ca asa pare..Ce sa zic, de tine nu s-a lipit
..
Cred ca-s diferite feluri de credinciosi, unii-s credinciosi profunzi dar nepracticanti (am un frate asa), altii bisericosi foc dar nu prea stiu cine-i Hristos (am si asa-n familie, nu le zic..), altii moderat si credinta si biserica, altii foc la credinta si foc la biserica, oameni si oamnei, fel de fel! Semnul exclamarii, vorba ta!
Katya spune:
A, si Michelle Il cunostea pe Domnul, din cite-am inteles, ca doar era din familie de ortodocsi, dar si L-a insusit , L-a indragit si L-a iubit la un mom dat,intr-o oarecare conjunctura, in varianta protestanta sa zic asa.
Iar Kari nu si-a botezat copiii(si eu tot de la subiecte stiu) pt ca unii crestinui nu-i boteaza ei, se boteaza mai tirziu copiii lor, nici Michelle n-are copilul botezat.
Dar vor povesti ele daca vor vrea
, eu le stiu ca-s mai de-acasa pe la credinte.
andacos spune:
Katya,am sa trec peste pasajul cu "de tine nu s-a lipit"...eu n-am afirmat niciodata si nicaieri ca nu sunt credincioasa(nu...nu sunt ca tine,ca Michelle sau ca hannen),insa sunt de acord cu tine ca e un dar!
Fiecare crede in felul sau,nu suntem noi capabili sa "judecam"cine si de ce este mai credincios,probabil ca asta depinde de multe in viatza!In nicin caz de copilarie neaparat!Asta era ideea de fapt!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Katya spune:
Andacos, iarta-ma! N-am vrut sa sune aiurea, stiu ca esti credincioasa, am spus de 'lipit' la modul ca n-a trecut pe primul plan,in raport cu rivna mamei tale, dar n-am vrut sa te supar, ma ierti?