Cum percepem realitatea in tara de adoptie

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ralcat spune:

In Romania nu ma mai regaseam, nu mai corespundeam cerintelor societatii, si mai ales nu-mi placea ce ajungeam dupa o zi de munca. La fel de usor de enervat, iritabila la colt cu agresivitatea ca multi ceilalti din jurul meu.
In Belgia am descoperit ca viata poate fi traita si ma calm, ca desi raportand salariile medii la preturi iesi cu putere de cumparare similara cu Romania (pentru salarii medii, repet), nu e atotinconjuratoare isteria si depresia cu vai ce rau ne merge. Aici nu a fost decimata total societatea si se vede ca au mai ramas repere morale.
Imi place ca la scoala fata de tara pot spune ca atmosfera e mai relaxata, nu simt tone de presiune pe capul pruncului, invata o droaie in joaca si prin exemplele practice din natura, excursii ... ceea ce mi se pare mult mai bun decat tipul de invatamant romanesc, tocesti pana'ti tocesti creierii. Imi plac si stagiile pe care le am la dispozitie in vacante.
Imi place sistemul de sanatate, unde desi am avut neplacerea de a vede ca mama a fost considerata "ordinary romanian" ... pana am realizat ce se intampla si am remediat ... totusi, nici nu se compara cu ce e in Romania. Nu se compara, sub nici un punct de vedere.
Nu-mi place infrastructura lor cand e vorba de servicii noi, cum ar fi internetul, pentru ca e veche si serviciile sunt jalnice fata de tara ca si oamenii care lucreaza in zona tehnica ... jalnici. Vrei sa ai treaba facuta, daca ai noroc sa vina un polonez sau un roman ... ai sanse, daca vine un francez relaxat la neuron ... te lupti cu saptamanile.
Per total, nu pot spune ca ador Belgia, dar ma simt mult mai acasa aici decat in Romania. Cu tot dorul de rude, prieteni, teatre si biblioteca, tot in Belgia e acasa.


Eu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CRYSSAaa spune:

Nu povesteste nimeni cum a fost sa se mute in Germania, mai ales in sud?
In curand o sa ma mut definitiv acolo si eram curioasa.
Momentan stau putin peste 1 week sau saptamana/luna, nu se poate numi mutare. Sper sa ma adaptez cand o sa ma mut definitiv.
Am auzit ca nemtii sunt reci, dar in sud, in zona Bavariei (Munich) nu mi s-a parut deloc a fi asa. Din contra!
Imi place peisajul, parca e rupt dintr-o poveste. Clima e favorabila a.i verdele tine pana aproape de iarna.
Nu-mi plac ploilemult mai dese, dar compenseaza cu faptul ca cel putin nu e zapusala vara.
Insa nu cunosc partea importanta: mediul la serviciu/colectivele, sistemul sanitar, educational...etc.



26+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jenn spune:

Sa fii turist e una ,sa traiesti acolo(indiferent de tara)e altceva.Acomodare usoara!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Citat:
citat din mesajul lui CRYSSAaa

Nu povesteste nimeni cum a fost sa se mute in Germania, mai ales in sud?
In curand o sa ma mut definitiv acolo si eram curioasa.
Momentan stau putin peste 1 week sau saptamana/luna, nu se poate numi mutare. Sper sa ma adaptez cand o sa ma mut definitiv.
Am auzit ca nemtii sunt reci, dar in sud, in zona Bavariei (Munich) nu mi s-a parut deloc a fi asa. Din contra!
Imi place peisajul, parca e rupt dintr-o poveste. Clima e favorabila a.i verdele tine pana aproape de iarna.
Nu-mi plac ploilemult mai dese, dar compenseaza cu faptul ca cel putin nu e zapusala vara.
Insa nu cunosc partea importanta: mediul la serviciu/colectivele, sistemul sanitar, educational...etc.



26+


Nu locuiesc in Germania, dar cred ca partea sudica e destul de asemanatoare cu Austria - cel putin asa spun bastinasii :)
In ceea ce priveste sistemul sanitar si educational nu cred ca ai avea de ce sa iti faci vreo problema, functioneaza si asta mult mai bine decat in Ro. Unele chestii poate te vor mira, de genul ca trebuie sa astepti si o luna pt o programare la un anume medic specialist - aici nu functioneaza de nici un fel hei-rupul, nu ii scoti din ritmul lor nici sa te dai de 3 ori peste cap pentru urgente exista spitalele!
Nemtii (germanicii) in general nu sunt neaparat RECI ci mai retinuti, interiorizati, nu se deschid in fata unui nou venit ca noi latinii; pe de o parte mi se pare o chestie buna (discretie, bun simt de a nu te baga in viata cuiva neinvitat si neintrebat), pe de alta parte poate ca iti va lipsi interesul altora pt viata ta, acel interes caruia noi ii spunem "caldura"
Ei se distreaza altfel, si aici sunt retinuti, si...altfel, parca iau totul mai in serios, nu ca asta ar fi ceva rau, din contra.
Cunosc oameni si oameni, de-ai nostri, unii s-au putut adapta f bine si traiesc in continuare multumiti aici, altii au fugit in tari mai calde (si la propriu, si la figurat). Chestie si de motivatie, de temperament, de cat esti dispus sa lasi de la tine ca sa te integrezi, si de ce nu, chiar de varsta

Iti doresc adaptare cat mai usoara!



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CT spune:

Citat:
citat din mesajul lui CRYSSAaa

Nu povesteste nimeni cum a fost sa se mute in Germania, mai ales in sud?

Eu sunt in Germania, dar "destul de" in nord (cca. 70-80 km la sud-est de Hanovra), si nu stiu cat de relevante sunt impresiile mele, avand in vedere ca situatia mea este complet alta decat ce am citit pana acum pe la acest subiect. Eu am venit in Germania la 18 ani, incepusem clasa a XII-a, bacalaureatul l-am dat aici, aici am facut si facultatea, am venit cu mama (dupa ce a decedat tata, in Romania, cand aveam 15 ani, am trimis-o intai pe bunica - mama mamei, si apoi am depus si noi actele, si a durat asa mult pana am putut pleca, am plecat cu cateva zile inainte de declansarea revolutiei din dec. '89), sora-mea era deja aici din '83, venita prin casatorie. Deci rudele mele apropiate sunt aici, "langa" mine (sunt cam 180 km distanta, dar nu se compara cu distanta pana in Romania). Era distractiv cand pe vremea studentiei povesteam intr-un chat ca merg acasa la sfarsit de saptamana, si toti se mirau daca merita sa bat pentru 2-3 zile atata drum, adica pana in Romania, cand colo eu ma refeream ca merg acolo unde statea mama.

Problema pe care o vad special in cazul tau va fi limba, ca nu e vorba de germana ci de bavareza, care e o complet alta limba.

Aia cu nemtii reci parca ti-a mai scris cineva, e asa ca intr-adevar nu prea se baga in sufletul tau, ca "tot romanu'", dar eu i-am perceput foarte primitori cand eram nou-venita si nu stiam unde, ce, cum si cu ce se mananca. Parca cineva scrisese de Olanda ca nu stau sa pandeasca la geam cand tranteste cineva portiera masinii, cel putin nemti eu am cunoscut si altii, am o vecina chiar vis-a-vis de noi din categoria "stat ascunsa dupa perdea si pandit cine cand pleaca de acasa, se scobeste in dinti sau primeste musafiri".

Am inceput sa scriu ieri mesajul, habar n-am daca s-a mai scris intre timp, dar acu' il trimit asa ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CRYSSAaa spune:

ms fetele pt. impresiile voastre.4
Oamenii si mie mi s-au parut primitori si imi place faptul ca nu se baga prea mult unul in viata celuilalt (mai ales soacra : )

@CT... e bine ca te-ai mutat din adolescenta, cred ca e mult mai usor.
Asa e cu bavareaza! E f greu.
Am vazut ca sunt cursuri de initiere si de bavareza, dar nu are rost. Trebuie sa ma concentrez pe germana, pe care o mai inteleg putin (am facut 1 curs intens in Ro, dar am abia primul nivel, parca A2).
Soacra-mea se chinuie sa vb cu mine, incet si clar. Diintre toti pe ea o inteleg cel mai bine.
Oricum, cand sunt la masa toti incearca sa vb in germna (am inteles ca le e destul de greu), dar o mai dau pe bavareza fara sa-si dea seama si gata...m-au pierdut. :))




27+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

Eu stau in Bavaria de 10 ani si subscriu la cele scrise pana acum. Prin faptul ca te casatoresti cu un neamt ai avantajul unei familii locale, ei au prieteni, informatii, cunostinte. Bavareza e grea, noi avem si acum dificultati sa intelegem, mai ales cand vorbesc repede. Vecinii nostri sunt de toate felurile, avem si unii care stau dupa perdea si stiu tot, si altii care lucreaza de dimineatza pana seara si n-au nici timp nici chef de asa ceva. Sist. de invatamant are si av. si dezav. dar nu se compara cu stresul din Ro. E cam cum e descris in Belgia, exemple practice, copiii tb sa invete din placere, cel putin la sc. primara. Mai tarziu se schimba treaba dar nu pot spune ca sta ore intregi sa faca teme nici in cls. V. Fac mult sport, in fiecare cartier/sat exista cate o asociatie sportiva unde platesti o suma anuala relativ mica si poti face mai multe chestii. Sist. de sanatate este construit similar cu cel din Ro, cu diferenta ca aici chiar functioneaza. Dureaza f mult sa primesti o progr. la medicii de specialitate, la cei de familie/pediatru intri imediat. In caz de urgenta mergi la spital, in fct. de situatie astepti sau nu. Cand e vb de copii intra toti in priza si este controlat pe toate partile.
Nu-ti spun ce ne-am speriat noi cand am vazut ca vine Chefarzt-ul la copil cand am foat la Urgente cu el. De fapt el a venit doar ca sa fie siguri, pt ca erau de garda doar medici ne-pediatri. Copilul era suspect de apendicita, dar n-a fost asa.
La servici... cum iti e norocul. Dar tendinta e "fiecare pt el", depinde f mult in ce colectiv nimeresti si ce meserie ai.

PS: poate din toata Germania bavarezii se aseamana cel mai mult cu asutriecii, dar o diferenta semnificativa ramane. Am avut colegi din ambele tari si prin asta si posib. sa compar, uneori reactionau cu totul diferit in aceleasi situatii. Pe cei din Austria i-am perceput ca fiind mai relaxati, mai comunicativi, cu ceva influente italiene.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CT spune:

Citat:
citat din mesajul lui tinatache

Pe cei din Austria i-am perceput ca fiind mai relaxati

Aici subscriu. Am fost pana acum de doua ori la Viena, prima oara in drum spre Budapesta, telul voiajului nostru de nunta, cand am stat doar 1,5 zile, si a doua oara cand am facut-o pe Mona si am stat o saptamana. Ce m-a impresionat a doua oara (prima a fost cam pe fuga) "pana la pipi" au fost mijloacele de transport in comun. In primul rand, odata cand am mers cu autobuzul, se urcase lumea in autobuz, dar soferul vazuse ca la vreo 50 (!) m distanta erau unii care evident vroiau sa se urce in autobuz, dar mai stateau inca si la semafor. Soferul, "in allen Seelenruhe", vorba aia, a stat si i-a asteptat. In ultima zi, ca sa folosim din plin tichetul de 2-3 zile (nu mai stiu daca 48 sau 72 ore, de-aia zic) pe care il luaseram, si pentru ca mai era timp pana sa mergem la aeroport, ne-am plimbat inca putin prin oras, de data asta cu tramvaiul. La un moment dat, a trebuit sa franeze destul de nasol, si nu a plecat mai departe pana nu s-a asigurat ca toata lumea e ok (oricum nu statea nimeni in picioare), asta dupa ce si-a cerut scuze. In Germania, oriunde am circulat pana acum cu mijloacele de transport in comun, numai experiente neplacute am avut. Multi soferi de autobuz circula de parca ar transporta saci de cartofi, nu oameni, sa nu mai spun cum am fost tratata cand mi-am permis sa merg cu autobuzul cu caruciorul, cand era fiica-mea inca bebelus, si cea mai "placuta" experienta am avut-o anul trecut, am zis sa-i facem maica-mii o surpriza si sa o vizitam cu Niedersachsen-Ticket cu trenul. Mai ca era sa ne alegem noi cu niste surprize tare neplacute, insa ce m-a enervat la culme a fost ca niste idioti furasera cabluri de cupru de pe traseul nostru, trenurile n-au putut sa circule o vreme, si boii, in loc sa ne lase in Hanovra sa asteptam pana circula din nou trenurile, ne-au trimis cu un autobuz la Neustadt (Cuca Macaii, pe romaneste), unde ne-a batut vantul pe peron pana au dat drumul din nou la trenuri, si a trebuit sa asteptam acelasi tren pe care l-am fi putut lua si din Hanovra.

Stiu, peste tot sunt oi negre, cu restul serviciilor am avut si eu experiente bune si proaste, insa in privinta transportului in comun parca nu-mi vine sa cred ca am nimerit eu la toate oile negre existente aici, ori e incidenta lor mult prea mare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmeen spune:

1.De ce ati emigrat?

...practic la vremea respectiva, nu aveam de gand sa "emigrez"...am ajuns in Germania (pe atunci DDR), cu cateva luni inainte de Revolutie, venind cu contract de munca, prin ARIA, intr-un teatru de opera...lucrurile au evoluat insa in asa fel incat acum, dupa atatia ani, nu imi mai pot imagina sa traiesc in alta parte, poate si faptul ca legaturile cu Romania nu mai sunt decat de natura sufleteasca, constand in cea mai mare parte, din amintiri: parintii nu mai sunt, prieteniile s-au destramat, limba romana nu o vorbesc decat extrem de rar, copiii sunt toti nascuti aici...insa, cu toate acestea, incerc sa mentin cat se poate de vie in mintile si inimile lor, ideea de "origine" cel putin, pe partea materna...le este drag sa vina in Romania, chiar si asa, rar si printre straini, doar pt ca le arat si le povestesc, pe unde am trait, eu si bunicii, pe care i-au cunoscut mult prea putin...

2.Ce va place in tara de adoptie? (in comparatie cu Romania sau nu)

...curatenia, ordinea, punctualitatea, politetea, toleranta, corectitudinea, respectul fata de sfera privata si fata de drepturile fiecarui cetatean - toate astea poate ca sunt "clishee" insa sunt lucruri reale, cel putin, in imediata apropiere, in vecinatatea noastra...poate ca am avut noroc, stiu ca nu este litera de lege, peste tot in Germania, insa este ceea ce am experimentat, pana acum, si imi place!...

3. Ce nu va place in tara de adoptie? (in comparatie cu Romania sau nu)

...sistemul de invatamant - mi se pare de-a dreptul incurcat, parca "dat cu zarul", ca si cum Landurile s-ar lua la intrecere, care dintre ele reuseste sa strice mai mult - sunt vreo doua Landuri care au succes in reforma lor scolara - din pacate, acestea sunt unele din vechiul RDG, astfel ca in ciuda rezultatelor evidente, nu se vorbeste decat cu neplacere si cu strangere din buze despre asta...noi am trecut prin experienta de a fi nevoiti sa ne mutam de 2 ori, in interval de 6 luni, din cauza sistemului scolar, ducandu-ne si intorcandu-ne din Nordhein Westfalen, de unde plecasem - Rheinland Pfalz - numai si numai pentru copii, avand insa aceasta posibilitate, lucru care nu este de la sine inteles pentru fiecare familie...specific insa ca ma refer la invatamantul primar si liceal - cel universitar mi se pare - inca - mai bine sistematizat, desi, si acolo, am observat deja o lacuna, si anume, reducerea numarului profesorilor universitari si a sectiilor, cel putin in Nordhein Westfalen, acolo unde isi dorea baiatul meu sa inceapa anul acesta studiile, din care cauza a trebuit sa se reorienteze in spatiu - una dintre cauzele acestor neajunsuri este "reusita" nu stiu cui, de a desfiinta taxele aferente, taxe care in alte Landuri inca se platesc, si care nu constituiau chiar o suma astronomica (600€ semestrial), in comparatie cu ceea ce se plateste in alte tari...

comparatii cu Romania, nu fac, sunt de prea multa vreme "absenta" si au avut loc mult prea multe schimbari, pe care nu le cunosc, intre timp...

...cam asta este ce imi vine in minte, la o ora destul de tarzie...o noapte buna, tuturor!...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fleurdelise spune:

Am emigrat din mai multe motive: lipsa de perspectiva profesionala (eram profesoara de liceu, tocmai imi dadusem gradul I si vazusem la ce imensa suma de 8.5 milioane imi ajunsese salariul...trebuia sa mai astept vreo 10 ani vechime sa mai creasca); tristetea infinita si golul lasat de plecarea dintre noi a mamei; taierea din scurt a unei relatii in care ma implicasem total, dar el nu era disponibil; toata societatea la momentul respectiv, o lume gri, mizera, oameni stresati, haos...si as putea continua. Aveam nevoie sa respir intr-o lume noua.
Ce imi place in Quebec: curatenia, casele cochete, imensele parcuri, bilingvismul, cum se trece relaxat in aceeasi fraza de la franceza la engleza si invers,farmecul frantuzesc al unor locuri, faptul ca Montrealul e al 2 lea oras din America de nord ca nr de restaurante/cap de locuitor, peisaje care iti taie respiratia...
Ce nu-mi place: nationalismul quebecosilor, sistemul de invatamant secundar (liceu) prostit de o reforma idioata, cladirile scolilor seamana cu niste inchisori, mentalitatea parinti-copii zisa "enfant-roi", si, nu in ultimul rand, VREMEA, mai bine zis iernile interminabile cu "furtunile de zapada" in care ninge de aproape 1m in mai putin de o ora si raman gramezi de zapada pana prin mai...

28 + X Ioan

"Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea" (John W. Whitehead)

Mergi la inceput