Mamici, tatici, cu copii mai mari-ceva sfaturi?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana

Sunt in impas.
Odrasla face peste 2 luni 14 ani. E un copil minunat.
Ma uit in urma de cand am inceput sa scriu aici si nu-mi vine sa cred ca am strabatut atata drum.

Am depasit cu bine toate fazele prin care a trecut. Imi erau cunoscute, le asteptam.
Trecerea de la o etapa la alta s-a facut lin dandu-mi timp sa ma repliez si sa pot asterne totul pe fagasul normal.

Acuma sunt luata oarecum prin surpindere pentru ca trecerea la furtuna adolescentina a fost brusca.

Parca as avea un alt copil.
Nu se mai poate concentra, nu vrea sa mai invete, adoarme seara tarziu dupa ce se framanta in pat cu orele (de mi-am zapacit si eu ritmul).
Sta minute-n sir cu ochii pe geam.
I-au disparut ca prin farmec manifestarile nervoase, nu mai ridica tonul.
Au fost inlocuite cu rasete.
Rade-ntruna.
Ii zic sa invete. Imi explica ca nu are chef si rade.
E de-o veslie debordanta. Da' cam ciudata.

Ca sa nu mai spun ca am descoperit (cu ocazia unei note incarcate la mobil) ca in ultima luna a scris nici mai mult nici mai putin de 620 SMS-uri.

Si uite eu nu pot dormi noaptea ca ma gandesc la examenul ei de intrare in liceu si la apetenta evident scazuta pentru invatatura.

Ce as mai putea sa-i spun sa o aduc pe linia de plutire?
Momentan sunt doar in pozitia de observator.

Altfel e cumintica si din cate mi-am dat seama nu e indragostita. Da' ce stiu io!



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi


Ba eu spun ca e indragostita! Are toate simptomele... mai ales uitatul pe geam (nu se uita, viseaza!!) si risul!

Ar putea fi foarte stresata de examen si sa fie forma prin care a ales ea sa lupte cu stresul, sa-i faca fata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana
Ca doar si eu am ascuns beri in boschetii de la Doina. Si Ovidiu era baza noastra. (Au facut din Ovidiu cofetarie frantuzeasca)
Mai tarziu m-am desteptat.

Hahahah ... stii care a fost ghinionul meu - ca locuiam departe de cartierul ala asa ca singura sansa sa raman prin zona a fost sa intru la liceu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Uite ca eu nu m-am gandit ca e stresata de examen. Si s-ar putea sa fie.

Mai ales ca tampenia din capul meu (sau frica) ma face sa-i spun:
"daca nu inveti nu intri la liceu si ce te faci atunci?"
in loc sa fiu pozitiva:
"Daca inveti ceva mai mult, poti intra la liceul ce ti-l doresti, sa fii cu pritenii tai, etc"




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui andacos

Am intzeles, Agnes!

Nu ca-i iau eu apararea lui Rufus,dar sunt sigura ca si el a intentzionat sa sublinieze aceasi concluzie ca si mine,deosebirea dintre mine,mama de adolescent de 16 ani si tine(n-o spun cu rautate sper s aintzelegi asta)mama de bebe de 2 ani
este ca uneori ,in stari tensionate ajungi sa formulezi asa ca Rufus!

Insa partea aia adinca,profunda,matura de parinte,stie ca va fi bine,ca bazele sunt acolo si n-au cum s adispara !

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit


Ai dreptate, Dana. Am raspuns la subiect neintrebata fiind, pur si simplu m-a luat mina pe dinainte

Pentru mine subiectul asta, ca si cele cu titlu asemanator care au fost mai demult sunt o lectie importanta si imi arata ceea ce NU vreau sa devin peste ani, imi arata cum parinti pe care-i stiu echilibrati si cu principii asemanatoare mie de la alte subiecte, se transforma radical sub influenta fricii de esec.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

Citat:
citat din mesajul lui andacos

Am intzeles, Agnes!

Nu ca-i iau eu apararea lui Rufus,dar sunt sigura ca si el a intentzionat sa sublinieze aceasi concluzie ca si mine,deosebirea dintre mine,mama de adolescent de 16 ani si tine(n-o spun cu rautate sper s aintzelegi asta)mama de bebe de 2 ani
este ca uneori ,in stari tensionate ajungi sa formulezi asa ca Rufus!

Insa partea aia adinca,profunda,matura de parinte,stie ca va fi bine,ca bazele sunt acolo si n-au cum s adispara !

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit


Ai dreptate, Dana. Am raspuns la subiect neintrebata fiind, pur si simplu m-a luat mina pe dinainte

Pentru mine subiectul asta, ca si cele cu titlu asemanator care au fost mai demult sunt o lectie importanta si imi arata ceea ce NU vreau sa devin peste ani, imi arata cum parinti pe care-i stiu echilibrati si cu principii asemanatoare mie de la alte subiecte, se transforma radical sub influenta fricii de esec.

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

Agnes si Alexa (21.06.2009)


Agnes,eu chiar itzi doresc din suflet asa sa fie,sa fii la fel de zen si peste 12-13 ani!

Tu "suferi"de "sindormul mamicii de bebe"asa cum noi "suferim"de "sindromul mamicii de adolescent"!

Bine ca exista remediu pentru toate!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Agnes, nu e o transformare radicala.

E o cautare a echilibrului intre emotiile pozitive si negative.
Emotiile negative sunt ca o alarma care ne anunta ca suntem in dezacord cu noi insine si cu ceea ce apare in fata noastra pe drumul cresterii copilului.

Ce face un parinte, echilibrat, generos, cool, zen, cand descopera ca odrasla merge pe langa drum? Nu poate accepta ca totul e in regula. Echilibrul lui este afectat (chiar daca este perceput ca o fiinta ideala).
Nu este pus pe pilot automat.

Si tocmai pentru ca este un parinte ideal stie ca are nevoie de o interventie constienta. Mintea trebuie sa gaseasa solutii corecte si decizii bune pentru restabilirea echilibrului.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danielatt spune:


Fimiu are doar 5 ani, dar ma pregatesc pentru fazele ce umeaza, asa ca va citesc cu mare interes !
Eu pot doar sa va spun ceea ce a functionat al naibii la mine, exact pe la varsta asta 14-18 ani.
Ma apucasem serios de sport de performanta,aveam si rezultate frumoasae si mergeam si la scoala.
La un moment dat nu mai voiam sa fac niumic, nici sport nici scoala.
Atunci tata, parca il vad si acum, mi-a spus foooarte calm:
este treaba ta si raspunderea ta, daca nu vrei scoala nu faci, daca nu vrei sport nu faci, iti va ramane o singura sansa in viata: la APACA in 4 schimburi!.
Asta a functionat teribil la mine, pentru ca a doua zi,la ora 6 dimineata eram cu bocceluta in spate plecam la antrenamente.
Eh,acum nu mai avem nici macar APACA, asa ca va trebui sa gasesti o varianta destul de dura ca sa o readuci la realitate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

Rufus mi se pare tare trist cum gindesti despre fetele tale si cu o asemenea atitudine din partea parintelui nu cred ca o sa se schimbe prea curind ceva




Ei, lasa, ca nu e chiar asa de trist...
Ca parinte ai tot felul de asteptari, ai vrea sa vezi de toate (bune) la copilul tau...te intristezi cand nu le vezi, dar treci peste, te adaptezi.
Iar cand am spus ca "or trai si ele cumva", exact asta inseamna: fiecare pe drumul ei, pe care si-l alege. Era o gluma...cu traitul., poate ca nu ai sesizat.
Dar (repet) sunt mirat de superficialitatea lor (si nu numai a lor, ca ne intra destui adolescenti in casa). Sper (in mod constant) ca este una afisata, nu una care se va perpetua. Sper si ma si tem un pic...
Si, intr-adevar, gandirea de parinte se schimba putin cand copilul sare de gradinita si ajunge la scoala, la liceu...cu totul alte griji, probleme, responsabilitati.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inbox spune:

Sigur este indragostita, dar poate fi si stresul cumulat, sa stii ca nu e usor. Eu imi aduc aminte de mine in perioada aia...tot asa in clasa a VIII-a m-a apucat, tot asa vazduhista si superficiala paream, maica-mea tot zicea :" Copilului astuia nu i se misca un fir de par in cap de emotie si de grija examenelor", si nu era asa...drept dovada si acum visez examene :).
Rufus mie mi-a placut mesajul tau, a fost asa candid si sincer, si a reiesit din el ca ai o legatura speciala cu fetele. Sa stii, ca eu sunt convinsa ca superficialitatea este doar aparenta.


Lumea mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana

Nu i-am luat telefonul. Imi da un plus de siguranta sa-l stiu acolo in buzunarul ei. Insa i-am spus sa plateasca din pusculita surplusul si ca la prima abatere se suspenda.



Stiu, siguranta, e normal.
Dar si asta are leac: oriunde pleaca, trebuie sa avem nr. de tel ale celor (celui) cu care este. Asta e valabil si cand are si cand n-are telefon la ea. In general, cand sunt plecate, orice schimbare de program se comunica "la baza". Nu au restrictii, pot face (aproape) tot ce-si doresc, de aceea nu le deranjeaza. Cu Ioana comunic si mai des, aia ma suna de cateva ori pe seara...asa simte ea. Iar eu nu ma opun. Sunt disponibil oricand, chiar daca sunt in mijlocul celui mai nepotrivit moment (sedinta, intalnire, masa, somn, toaleta)
Incet-incet, cu multa truda, am dezvoltat acest sistem de comunicare, recunosc Tora e initiatorul, nu functioneaza mereu perfect, dar cand nu functioneaza, stiu sigur ca-i ceva necurat la mijloc...

Edit: si inca ceva: Tora mai are un "truc", mai ales la Teodora, dar si la Ioana: cand au programe "speciale" (Revelion, petreceri, vreun program care se prelungeste pana la o ora mai spre noapte), le "incredinteaza" cate unui baiat (prietenul, daca au in acel moment, sau altui prieten din gasca). Intre prietenii Teodorei, Tora trece ca cea mai cool mama, fereasca Domnul sa zica Teodora ceva nasol de ma-sa...ca-i sar toti in cap. Asa ca daca i-o da unui flacau in grija, e ca si cum ar fi cu mine...
Chestia cu responsabilizarea flacaului (pana cand o tine si asta...) e tare faina, arati ca ai incredere in el, el se simte flatat...si responsabil.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput