Teoria atasamentului

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Deceneus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Laura25

Una este sa imparta pentru ca vor si alta e sa imparta pentru ca asa le cere un adult. Eu asta incercam sa spun. Ca e bine sa le respectam si dreptul lor la proprietate, nu e musai sa se incadreze in tiparele: "Copii trebuie sa stie sa imparta jucarii si sa se joace frumos cu toti copiii."



Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me


Ce-am scris eu si ce-mi atribui tu!
"Daca a fost invata sa imparta jucariile cu altii, sa se joace cu altii, sa nu fie egoist, se acomodeaza mai usor."
Am utilizat "trebuie" cu sens de "sa inteleaga ca e bine" sa fie generos.
Eu nu cred ca un copil poate fi educat prin imitare ca "maimuta", pentru ca nu discerne si imita si ce-i bine si ce-i rau. El se educat facand apel si la intelegere, explicandu-i de ce e bina asa sau de ce nu e bine altfel.


Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Ba eu cred ca cel putin in primii ani de viata copiii invata cel mai mult din imitare, de asta e datoria ta de parinte (care esti reperul cel mai important pt copil) sa te straduiesti sa fii un exemplu bun. Sigur ca va invata si lucruri mai putin bune, pt ca asa vede (la tine, parintele, sau la altii). Dar e ipocrizie curata sa ceri lui sa inteleaga ca nu e bine sa faca ceva ce tu practici cu seninatate ( de ex. copiii certati pt cuvinte urate repetate dupa unul din parinti/bunici)

De exemplu, copilul mic va incepe sa puna hainele in dulap sau jucariile la loc pt ca te vede pe tine, ca parinte , ca o faci. Nu pt ca ii tii teoria chibritului cu ordinea si curatenia si mai si practici amenintari ca i le iei, ca i le arunci pe geam.
La fel cu salutatul cunostintelor /vecinilor, spus 'multumesc', 'te rog', 'saru'mana pentru masa' etc.



Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tanti Zavaidoc spune:

Boticelina, la noi momentele astea sunt dese, pentru ca fiu-meu e pasionat de tot soiul de chestii tehnice. Am cumparat accidental de la un bazar o enciclopedie tehnica si acolo sunt si multe aparate-prototip. Si sa te tii intrebari: ce e asta? Pai nu stiu, de unde naiba sa stiu ce e o oala cu trei picioare din care iese un fir incarligat? La unele nici macar nu scrie ce au devenit, daca au devenit ceva.

In cazurile astea, il intreb pe el ce crede ca e obiectul respectiv si fantazeaza cat cuprinde. Daca sunt lucruri pe care le pot afla, ma documentez si ii spun ce este sau inseamna un lucru.

Intrebari de tipul celei puse de Nancy nu am avut. De altfel, eu cred ca m-as fi dus la domnul cu pricina si il intrebam direct: domnule, fiu-meu vrea sa stie ce cautati pe strada. Imi puteti spune? Aici nu e neobisnuit sa te intebe copiii diverse chestii, chiar daca nu te cunosc.

Dar te inteleg, si fiu-meu e dezamagit cand ii spun ca nu stiu. De cele mai multe ori insista: si totusi, ce e? De ce nu stii?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

Citat:
citat din mesajul lui Laura25

Una este sa imparta pentru ca vor si alta e sa imparta pentru ca asa le cere un adult. Eu asta incercam sa spun. Ca e bine sa le respectam si dreptul lor la proprietate, nu e musai sa se incadreze in tiparele: "Copii trebuie sa stie sa imparta jucarii si sa se joace frumos cu toti copiii."


Laura, dar tre sa recunoastem ca, cu tot dreptul de a alege daca impart sau nu, daca au zis da, atunci chiar trebuie s-o faca

Mi-aduc aminte ca la noi la odisee au fost discutii aprinse pe subiectul asta, cam pe cand aveau copiii vreun anisor, si indiferent de strategia abordata de fiecare parinte (de la cei mai traditionalisti la extrem AP), acum copiii sunt toti ok si cam in acelasi puct cand vine vorba de impartit, diferenta cred ca e data doar de pornirile native



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

legat de atasament: eu am un copil care s-a priceput sa-mi arate cumva si sa marcheze rupturile.

M-am intors la serviciu cand ea avea 5 luni, ea a ramas in grija mamei mele pentru 6 ore/zi. N-a plans nici cand plecam, nici cand veneam dar mi-a refuzat un san . Am continuat alaptarea inca 2 luni cu un singur san. S-a intarcat cand a venit bona. Si mama dar mai ales bona au iubit-o si ingrijit-o ca pe copilul lor, poate chiar mai bine decat as fi putut s-o fac eu - datorita experientei lor, dar asta a fost forma de protest a copilului.

Pe masura ce a crescut a inteles ca plec dar ma intorc, si a refuzat sa doarma de pranz cu bona ca sa ma astepte s-o culc eu. Cand a inceput gradinita a plans cateva zile la inceput, cateva minute dimineata pana s-a stabilizat dinamica grupei si a creat legaturi cu una dintre educatoare si o ingrijitoare si deasemenea s-a asigurat ca plec dar vin si-o iau.

Acum e un copil foarte adaptabil, stie ca nu plec nicaieri fara sa revin. Asa de bine o stie ca de multe ori trebuie s-o oblig sa vina cu mine in diverse locuri (la posta de ex), unde nu-i place si insista s-o las in masina sa ma astepte. Si eu o las. Daca nu e coada si estimez ca operatiunea nu va dura mai mult de 5 minute ma duc singura. Si recunosc ca mi s-a strans inima prima data cand mi-a cerut asta, mi-a fost mie mai greu decat ei.

Copiii cresc si, ca in situatia cu pierderea aurei de "atotstiitoare", am avut momente in care am inghitit eu mai greu decat ea aceasta evolutie...



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Xenia2006 spune:

Tanti Zavaidoc, mersi.

boticelina, inteleg ca Nancy are mai putin de 4 anisori? atunci sa nu te superi pe mine , dar nu inteleg cum e posibil sa ramana un copil asa de mic singur in masina, chiar si pt 5 minute.

probabil ca in US este foarte diferit de RO, aici risti sa-ti fie luat copilul de serviciile sociale pt asa ceva, e vazut ca un act de neglijenta.

sigur ca NY e diferit, dar aici esti atentionat si daca-ti lasi cainele in fata magazinului, din cauza riscului de rapire.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

eu cred ca depinde de felul copilului. bine-nteles ca ii putem influenta, dar nu schimba pt ca asa scrie in carti.
fi`mea n a plans cand a mers la gradi. la 3 ani si 1 luna i s a parut cel mai normal lucru sa mearga la servici pt ca stia ca la 3 ani se merge acolo :-)
insa am ales bine gradi de doar 4 ore, asta cred ca a contat enorm de mult, asta i s a potrivit ei.
niciodata n a fost insa genul lipicios. asta cred ca din cauza mea, n a trebuit sa se lipeasca e, ca eu eram pe acolo la nevoie :-) sau daca nu eram atunci, sigur ajungeam pana la urma.
cu imparteala lucrurilor: da, ce crede ea ca vrea sa imparta. asa cum nici eu nu impart orice, nici pe ea nu am obligat o sa o faca. de ce sa distrug simtul proprietatii ?! oricum e mult mai darnica decat mine :-)

asta cu AP am incercat si eu s o aplic, insa Giulia a fost mereu o fire mai independenta si mai egoista daca pot spune asta :-) genul care te iubeste la nevoie, apoi se descurca singura si cu iubirea de sine :-)



_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

Xenia, nu ma supar, pentru ca nici eu nu sunt de acord cu lasatul copilului in masina. Cedez extrem de rar la rugamintile ei (foarte dese), si doar in anumite conditii, adica atunci cand nu e coada la posta, masina e parcata chiar in dreptul geamurilor care dau spre ghiseu si afara e lumina, ca sa o pot supraveghea.

Am niste mega mustrari de constiinta si-s cu inima cat un purice cand o fac dar ea este atat de incantata de curajul ei ca incerc ca macar odata la cateva saptamani sa-i fac aceasta bucurie. Pentru ea este o aventura si o victorie personala, pentru mine o semi-tortura, de aia si ziceam ca uneori eu/noi evoluam in alt ritm decat ei.



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

Xenia, stiu ca in US e foarte diferit, mai ales dpdv legislativ, fata de Ro, cu foarte multe prevederi sunt de acord si le respect chiar daca ele nu sunt legiferate asa si in Ro.

Dar, chiar zilele trecute am citit www.psychologytoday.com/blog/freedom-learn/201112/how-children-learn-bravery-in-age-overprotection" target="_blank">acest articol si iar m-am gandit la implicatiile protectiei uneori exagerate a copiilor.

Chiar la subiectul cu comunismul se amintea de cat de liberi eram noi, copii fiind, fata de copiii nostri acum. Si mi-am dat seama ca exista chiar si acum, cand contextul a adaugat pericole noi pentru copii, anumite lucruri, mici acte de curaj din partea lor, pe care ar fi bine sa-i lasam sa le experimenteze, daca nu le pun cu siguranta viata si integritatea in pericol.

Copilul meu e foarte voluntar si extrovertit, ii face o imensa placere sa vorbeasca cu oamenii, am fost aproape toata vara trecuta la plaja si eu nu cred ca am prins 5 minute de bronzat, aratam ca un urs panda cu ochii si burta alba pt ca am stat doar cu ohii pe ea deoarece mamzel isi lua galetusa si 2 lopatele si se ducea sa stea de vorba cu oamenii, necunoscuti, preferabil adulti . Am preferat s-o las sa faca asta decat sa-i spun ca nu poti sa ai incredere in oameni si sa-i interzic sa vorbeasca cu strainii; m-am dus eu dupa ea si am schimbat cateva vorbe cu oamenii respectivi ca sa "amusinez" terenul sa vad daca-s de buna credinta si daca nu-i agaseaza si am lasat-o sa comunice.

La mama la tara casa e pe o straduta secundara pe unde trece o masina la 3 zile si o caruta din cand in cand, iar toti vecinii se cunosc. Daca-mi cere voie eu las fata sa se duca singura la vecini. La fel, stau cu inima mica si o cam pandesc pe dupa gard, dar are si ea nevoie sa stie ca am incredere in ea ca poate s-o faca singura.

Eram convinsa ca dorinta de independenta o sa vina mai tarziu si ca o sa-mi fie mai usor, ca deciziile vor fi simple dar nu-i asa. Prefer ca, atata vreme cat nu exista niciun pericol evident, sa-i acord mici libertati. Desi ma doare carnea pe mine



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Xenia2006 spune:

boticelina, inteleg. dar realitatea este foarte diferita pentru copiii de azi fata de generatia noastra. pedofilii si altii de felul asta au forumurile lor, schimba informatie, poze, sfaturi. un dereglat mintal dintr-un orasel din RO, acum 40 ani, poate ca nu comitea nicio crima, in ciuda predispozitiei, din cauza izolarii, a libertatii reduse de miscare, etc.

azi, orice minte bolnava poate fi 'stimulata' de altii la fel, pe web, poate fi impulsionat, 'inspirat' de actiunile altora. la fel cum existau crime copy-cat inca din sec. XIX, odata ce ziarele dadeau detalii. in plus, tehnologia ii ajuta (si) pe criminali - pot sa te supravegheze, sa te inregistreze, chiar sa-ti determine rutina zilnica folosind ceva aparatura de cateva sute de $. sau, chiar de pe un forum oarecare.

asa ca mediul in care cresc copiii nostri e mult mai periculos, intr-un fel; sa vezi cand ajungi sa te intrebi cu ce straini interactioneaza adolescentul tau pe web, mai tarziu...

Mergi la inceput