Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...

Atunci in acel decembrie de 1989 traiam zile si nopti pline de tensiune, nelinisti, frica si speranta ...
Au trecut 21 de ani de atunci si viata fiecaruia dintre noi s-a schimbat mai mult sau mai putin in urma acelor zile.
Multe din voi cele care citesc acum erati mici in decembrie 89. Altele erau liceene sau studente.
Cum ar fi fost totusi viata voastra daca acele zile nu aveau loc?
Puteti face un exercitiu de imaginatie?
Ar fi fost Romania o tara mai fericita?

aveti cuvantul

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Marina spune:

Eram Korea de nord doamne pazeste! Probabil se putea mai bine dar cred ca Romania este in mod cert o tara mai fericita fara comunism (comunisti tot avem din pacate)

Deceneus spune:

Cineva spunea ca fericirea este un raport intre satisfactii(dorinte implinite) si dorinte si intotdeauna raportul este subunitar, fericirea fiind un ideal de neatins.

fericire = satisfactii(dorinte inplinite) / dorinte

Practic nu exista oameni fericiti, exista oameni mai mult sau mai putin nefericiti.
Ca sa nu fi nefericit maresti numaratorul sau micsorezi numitorul, lupti sa-ti indeplinesti dorintele, sau iti reduci aspiratile.
Cu cat dorintele sunt mai apropiate realizari cu atat omul este mai putin nemultumit.

Cand un animal este intarat si nu poate scapa din lesa, este mai nefericit decat atunci cand stie ca nu are sanse si sta linistit, acceptandu-si soarta.


Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

buflea spune:

Eu eram studenta, deci eram la inceputul unui drum (profesional, social). Fara Revolutie, m-as fi adaptat probabil la conditiile sociale si economice din jur, asa cum am facut si dupa schimbarea regimului ... nu pot spune ca viata mea ar fi fost mai buna sau mai rea, pot spune insa cu certitudine ca din fericire, Revolutia m-a prins intr-un moment potrivit al evolutiei mele ca adult - pentru ca eram fix in formare, deci m-am putut adapta usor si nu am avut termeni de comparatie majori.

Cea mai afectata categorie sociala cred ca a fost aceea care avea in jur de 48-50 de ani acum 21 de ani ... pentru ei schimbarea a fost si inca este o provocare nefericita a vietii.

ch_dana spune:

In'88 ma apucasem de invatat suedeza, aveam niste prietene fugite acolo. Probabil ca as fi ramas la prima excursie (daca as fi capatat pasaport). Pe cand asa....am ramas in RO.

Dana & Amelia (21.06.2011)

AB_AC spune:

Parerea mea retro e ca a fost o mascarada. Schimbarea era inevitabila, forma in care a venit putea fi mai buna si ar fi putut sa pastreze ce era bun in vechiul sistem de valori.

Societatatea de acum e o vad diferita, da nu cu mult mai buna. Libertate exista, din acate primeaza libertatea de a pleca si de a vrbi in gol. Democratie exista dar e inecata de coruptie... la atatia ani dupa progresele imi par mici, mult prea mici.

Deceneus spune:

S-au schimbat problemele !
Nu mai este lipsa de libertate si frica, dar sunt frustrarile generate de inechitati, de societatea corupta.
Egalitatea de sanse nu s-a realizat si inegalitatile s-au accentuat.

andacos spune:

Daaaa...o mascarada in care au murit tineri in primul rind,care nu s-au bucurat niciodata de liberatate,care au trait ingraditzi in spatele zidurilor comuniste,care credeau ca asa e normal straiasca nevind alta alternativa !

Nu pot spune ca schimbarea era inevitabila,cine spune asta,cine stie cum ar fi evoluat situatzia,poate schimbari minore insa ceea ce traieste Romania astazi...in niicun caz!Tot parerea mea bineintzeles!

Oare cei ce si-au pierdut copii,parintzii,fratzii atunci...tot o mascarada spun ca a fost?

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Ioana_Pos spune:

Abia intrasem la scoala si stiu ca primele mele bucurii imediat dupa au fost ca:
- aveam desene animate mai des
- nu se mai lua curentul seara la 22.00
- aveam apa rece in fiecare zi (cea calda tot de 2-3 ori/ saptamana, seara se dadea)
- aveam caldura
- am putut merge cu parintii la unguri unde am baut suc acidulat si am mancat guma.

Pueril - pana peste poate. Erau ideile unui copil de 7 ani. Ce ma bucura acum este libertatea: de gandire, de miscare, de a te face auzit. Ce ma intristeaza: libertatea inteleasa ca 'dreptul meu de a fac orice' inclsiv in defavoarea/ detrimetul celorlalti (de la manele ascultate la maxim in fata blocului la ore nepotrivite, la furat telefonul in plina zi, in plina strada, din mana).

maraki spune:

Si pe vremea lui Ceausescu puteai sa asculti muzica tare. Mascarada nu a fost, cine a iesit in strada intre 16-22 Decembrie ( ultima zi pana in ora la care au fugit dictatorii ) stie ca a iesit din impuls, cu dorinta de a cunoaste libertatea, a scapa de frig, foame, a fi liber la informatii, a scapa de " 45 cu 5 " etc.

kariguld spune:

daca nu era revolutia, ramaneam in Canada. am revenit crezand ca ceva s-a schimbat. peste cativa ani am intels ca schimbarea se face in ritm de melc. asa ca am ales sa plec din nou. de cativa ani am facut-o defintiv.