Botezul unui copil abandonat

marumiha spune:

Buna LAURA ,eu iti spun numai punctul meu de vedere si cum vad eu acest lucru ,botezind un copilas care este abandonat.
Copilul nostru avea 2,5 ani cind l-am vazut ,era botezat de fam.maternalei si de un preot din satul respectiv.Eu ca mamica adoptiva nu tin atit de mult la acest aspect ,de aceea am fost f.bucuroasa sa aflu ca acesti oameni deosebiti s-au gindit sa-i faca copilului un botez asa cum este la noi la ortodoxi.Asa cum zici tu ,un copil poate sa ajunga sa creasca mare ,sa nu devina adoptabil sau sa nu-l adopte nimeni si atunci ce face ,ramine nebotezat pt.ca s-ar supara cineva in viitor? Pt.mine cel mai important lucru atunci cind ma gindeam la copilul pe care il voi adopta ,era faptul ca vroiam un copil sanatos ,si care sa se obisnuiasca bine si repede cu noi ,sa treaca cu bine aceea perioada de despartire de cei care l-au crescut pina la momentul cind am ajuns noi.
Chiar vorbeam cu sotul meu ,la anul de ziua lui Marco ,sa-i facem o surpriza ,sa invitam un LAMA acasa la noi si sa-i facem un botez budist ,sa-l ducem intre timp si la un preot catolic pt.ca gradinita lui e catolica ,si cind o sa venim in tara sa mergem la un preot ortodox pt.o slujba rezervata.

Mami di Marco

Poze

laura-s spune:

Asa e Marumiha, si eu ma gandesc inca la adoptie, dar imi doresc un copil sanatos, nu unul care nu a fost botezat.... ci unul care sa aiba toate vaccinele la zi de ex.
Stiu si cat de important e botezul pentru o mama si cat de fericita am fost eu la botezul puiului meu, dar asta nu cred ca inseamna sa astept nu stiu cati ani pana acest copil devine adoptabil; daca mama lui il va vizita o data la 6 luni? timp de 10 ani? el nu va putea fi declarat adoptabil si pe langa faptul ca nu are mama sau o familie care sa-l creasca sa fie si nebotezat? Oare chiar ii fac rau bebicului daca ii duc lapte praf si scutece, chiar daca e la o maternala, care oricat l-ar iubi nu are numai 750 lei/luna, foarte putin pentru a cumpara scutece, creme si lapte, deci de unde bani de jucarii???
Black girl0, asa si sotul meu, inca nu e hotarat in privinta adoptiei si nu vreau sa il presez, vreau ca el sa-si doreasca acest lucru pentru a nu aparea probleme in viitor, de genul,"eu nu am vrut, dar tu ai insistat". Ce va fi va fi....
Va multumesc,
Laura

http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

irina_g spune:

Nu superi pe nimeni, de asta exista forumul, ca sa existe si pareri pro si contra. Ideea e ca daca vrei sa ajuti un copil abandonat, ii poti duce hainute, jucarii, poti fi alaturi de el si altfel. Nu e necesar sa ajungi la faza cu nasitul.
Uite, o prietena a mea , in maternitate, a primit o "oferta" de la o mamica sa fie nasa copilului. Acea mamica avea copilul bolnav si se spune ca daca botezi, e bine.
Normal ca a fost refuzata. In fine, fiecare decide cum vrea insa asta spun, exista si alte metode de a ajuta un copil abandonat.
Ai grija de puiul tau, sa creasca mare, sa fie sanatos, ca doar asta conteaza, restul vine de la sine.

anca_nicolae spune:

Buna.

Imi scriu si eu parerea pentru ca... eu SUNT unul din acei copii abandonati. Am apreciat cateva postari de aici, si am fost uimita de altele.

1. In primul rand, e minunata dorinta Laurei sa adopte un copil abandonat. BRAVO!

2. Am inteles de ce Laura s-a gandit la varianta de mijloc, mai intai botez si in timp, poate, sotul ajunge si el la dorinta de adoptie. Imi pare rau ca cineva a taxat aceasta idee ca fiind egoism [si comparatie cu pereche de pantofi]. DAAAAAR, nici vorba de asa ceva, Laura s-a gandit la o modalitate de a schimba/evolua gandurile sotului ei, in SPERANTA ca vor ajunge la numitor comun si vor putea adopta copilasul, din dorinta AMANDORURA, nu doar a ei. E simplu de scris: ori vreti ori nu vreti sa adoptati. Problema este ca putine cupluri au mereu-mereu, fata de orice idee, acceasi parere... na, potrivire 100% e ff rara, e utopie. Mai mult, barbatii nu sunt prea buni "teoreticieni", adica sa se poata puna in pielea unui personaj/eveniment fara sa fi trait ei asa ceva. Femeile pot. De aceea iata, exista cazuri cand ea doreste adoptie [din N motive] iar el.. fiind "just a man", adica usor mai simplist, mai practic, mai focusat strict pe chestii palpabile din sectorul LUI [nu problematizeaza "treaba" altora] are nevoie de un mic "ajutor" in receptarea unor lucruri aparent exterioare vietii lui... Laura a gandit f ok si delicat in acelasi timp fata de sotul ei , incercand sa-l "relationeze" un pic pe sotul ei cu un copilas mic si nevinovat, si sperand ca acel sot va dezvolta sentimente mai profunde fata de cel mic, in timp.

3. Insa ce m-a frapat cel mai mult in niste postari anterioare a fost accentul pus pe CINE boteaza un copil, si ce dezamagire mare va fi daca viitorul copil adoptat este deja botezat de altcineva... Eu, am fost abandonata de la nastere, si am crescut la casa de copii pana la 3,5 ani [cand am fost adptata]. Cand parintii mei m-au adoptat, cred ca nu au asociat notiunea de botez cu mine, eu fiind maricica. Cand aveam 30 de ani, eram deja casatorita [doar civil] si aveam deja primii 2 copii, am realizat ca exista o mare probbailitate sa nu fiu deloc botezata, pentru ca, pe timpul lui Ceausescu, nu era cultul bisericesc [chiar interzis era] si vazusem la tv, dupa revolutie, copii mari [14-18 ani] de la Casele de Copii ca mergeau in grup sa se boteze... Asa ca, la 30 de ani, prietena mea, mai mica decat mine cu 3 ani, m-a botezat :). Cumva, sunt destul de putine cazuri cand nasul/nasa de botez este mai mic/a decat "pruncul" botezat . Ideea de baza este ca prietena mea, ff credincioasa, mi-a vorbit despre insemnatatea botezului si de greseala pagana de a asocia botezul cu distractie/petrecere/statutul nasilor. In realitatea, NU CONTEAZA cine boteaza, e SUFICIENT ca face acest gest iar cel botezat este "ajutat" astfel in drumul lui crestinesc. E ca si cum la maternitate un bebelus este ajutat sa traiasca printr-un vaccin si apoi altcineva sa regrete ca vaaai, nu e el cel care a facut vaccinul. So, in concluzie, accentul cade pe cel botezat, nu pe cine boteaza. Aaa, daca nasii continua fapta lor frumoasa de a boteza, si vor fi SI parinti spirituali pe mai departe, e si mai minunat, dar, pana la urma, oricine poate fi parinte spiritul. De aceea, chiar nu vad rostul unei "competitii" intre "candidatii" la nasirea unui copilas. Si iar am fost uimita sa citesc despre acei parinti "tristi" ca al lor copilas fusese deja botezat in maternitate... in loc sa le multumeasca celor ce s-au gandit.. cine stie, poate copilul trecuse peste un hop [medical] si atunci, asistentele din maternitate au dorit sa boteze de urgenta copilul... Doamne fereste daca se intampla ceva cu pruncul... nu ar fi avut sanse sa ajunga in Rai.. nefiind botezat... Deci, toata buna intentie a celor din maternitate a fost "tradusa" doar prin dezamagirea unor parinti... Binele copilului e mai important decat statutul nasilor.

Repet, parinte spiritual poate fi oricine doreste.. asa ca, in exemplul de mai sus [cu parintii dezamagiti], "nasii planificati" pot fi, in continuare parintni spirituali, chiar daca bebelusul a fost botezat in maternitate, nu ii opreste nimeni de a fi un sfat/exemplu pt acel copil...

Mi-a placut postarea lui marumiha, !!!



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

marumiha spune:

anca_nicolae-Si mie mi-a placut f.mult postarea ta si gindesc exact ca tine.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar cuvintul egoism nu mi se pare nicidecum potrivit cu faptul ca Laura vrea si doreste mult sa boteze un copilas,si vrea sa-l si ajute material ,cu ce poate.Nu vad absolut nimic rau in asta ,nu ia nici un drept nimanui si nu face decit bine.Cel putin eu nu pot sa gindesc ca cineva mi-a luat ceva botezind copilul .Ma simt norocoasa asa ,cu ce am ,si cum a procedat Dumnezeu si cum ne-a javascript:insertsmilie('');"aranjat"pe noi si pe copil.Cred ca javascript:insertsmilie('');as cere prea mult daca nu as fi multumita si nu mi se pare drept.
Cineva spunea ca a ajuta pe cineva e o forma de egosm , eu sint convinsa ca lumea asta in care traim daca ar fi plina de astfel de oameni care ar incerca sa faca anumite fapte din egoism ar fi cu mult mai buna .
Ce mi-ar place sa traiesc printre astfel de oameni egoisti.javascript:insertsmilie('');

Barbatii in general sint mult mai fricosi decit noi femeile care avem alt fel de instinct,mai spontane ,curajoase ,cu initiativa .
Fiecare avem caracterul nostru ,mai sensibili sau mai puternic ,fiecare vedem lucrurile intr-un fel sau altul ,de multe ori ne lasam influentati sau nu ,sau avem nevoie de suport ,cineva care sa ne convinga.Poate ca si sotul tau Laura are nevoie de un pic de curaj si de mai mult timp decit tine.


Mami di Marco

Poze

anca_nicolae spune:

marumiha, multam :) Tot ce ai completat tu este fff armonios cu spiritul in care ar trebui toti sa ne gandim/regandim viata...

Pentru tine, pentru Laura, si pt oricine vrea sa citeasca ganduri/povesti cu si despre copii abandonati/adoptati, povestite chiar de ei insisi, povetsea mea este la Cap parinti singuri, II, pag 5-7 parca... link:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=107642&whichpage=5

O sapta buna tuturor!

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

marumiha spune:

anca_nicolaeAm citit cite ceva(putin)din postarile tale ,esti o mamica super curajoasa ,inteligenta ,profunda ,realista ,optimista.Cred ca copilasii tai au de invatat multe ,multe lucruri importante de la tine...asa o sursa de inspiratie .
Sper sa gasesc timpul necesar sa citesc toate postarile ,m-ai incuriozit atit de mult ,esti un exemplu pt. multe mamici.
Felicitari si succes!

Poze

dacris77 spune:

anca_nicolae, bine zis! daca copilul este botezat, il mai botezam? pai, adica sa aflu ca este botezat cand il voi lua, inseamna sa descopar cine sunt nasii lui si sa ii caut, sa pastrez leg cu ei? cum se procedeaza in caz ca este deja botezat?

dacris77 spune:

anca_nicolae, am citit povestea ta din acel link. Sunt impresionata, mi-ai trezit interesul, ce urmari ai avut de atunci din 2008? (fiind membra noua, nu am urmarit povestea ta.) Ce s-a intamplat cu tatal celui de al treilea copil al tau? stie? poti duce 3 copii? daca as fi singura, as sta pe ganduri cum m-as descurca cu un copil, daramite cu 3...hm, ar fi multe de spus aici. am citit intr-o carte despre cresterea si educarea armonioasa a unui copil, si arata cat de important este rolul tatalui in viata copilului (este un subiect la care ma gandesc f mult), copilul echilibrat cica are nevoie de afectiunea mamei si de fermitatea tatalui. ce ai de zis in privinta asta?

laura-s spune:

Buna fetelor,
multumesc anca_nicolae pentru parerea ta, conteaza foarte mult pentru mine sa cad ca cineva ma intelege; in ultimul timp am inceput sa am retineri in ceea ce priveste botezul, multa lume imi spunea sa nu ma bag in lumea copiilor abandonati, inclusiv parintii mei, dar i-am amintit tatalui meu ca de la el am invatat sa am grija de cei nevoiasi, el a fost cel care, dupa vreo 3 ani de la Revolutia din '89 a adus acasa in fiecare weekend un baietel (numit Andrei)de la casa de copii; eu aveam atunci vreo 16 ani, sora mea 22 si probabil ca el isi dorea un baiat si cum nu i-a fost dat sa-l aiba, a gasit o solutie. Si nu regret nici o clipa ca am petrecut aproximativ 3 ani cu acel baiat aproape fiecare weekend; ii spuneam ca daca e atent la scoala si invata bine si ia note mari in saptamana respectiva, vineri vine la noi; in cateva luni a ajuns cel mai bune elev. Era o dulceata de copil; avea 5 ani cand l-am cunoscut si nu vorbea, primul lui cuvant a fost UAUA (incerca sa spuna Laura); din pacate a facut cancer la cap si pe la 8-9 ani a murit.
O perioada nu am mai vrut sa aud de copii abandonati, probabil asociam moartea si boala cu abandonul, dar crescand am inteles ca nu au nici o legatura.
Daca atunci cand le-am spus ca vreau sa adopt un copil, parintii mei nu au fost de acord (in special tatal meu, care a ramas si el marcat de cele intamplate cu Andrei), acum cand i-am anuntat ca vom boteza acest copil, ne-au anuntat ca avem tot sprijinul lor, mama mi-a spus ca imi trebuie haine de botez, un prosop si ne-a spus ca daca vrem vin si ei la botez.
Ar fi multe de spus, dar daca nu va fi sa adopt acest bebe, atunci macar pot sa-i fiu nasa pana va fi adoptat si daca parintii lui adoptivi vor vrea, voi fi mai mult decat incantata sa pastram legatura.
Oricum vom face poze la botez, pe care le vom da celor de la protectia copilului sa le puna la dosarul copilului, amintirile sunt foarte importante pentru copii; eu il vad pe baietelul meu ce incantat se uita la pozele facute in maternitate, la botez si ne pune sa-i explicam tot ce se intampla.
Chiar nu vreu sa-i fac rau bebeului, nu m-am gandit nici o clipa ca daca l-as boteza, i-as face vreun rau.
Am citit aici pe forum despre o doamna care a botezat un copil care avea in jur de 6 luni( nu stiu daca era la maternala sau la centrul de plasament) si nu dupa mult timp copilul a murit. Poate ca nu s-a putut duce pe lumea cealalta fara sa fie botezat....
Pupici tuturor si va multumesc pentru sprijin.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos