Autoapararea la copii
Raspunsuri - Pagina 2
enachescug spune:
Eu am o alta problema cu al meu. E clasa I. L-am invatat sa nu fie agresiv, sa spuna doamnei educatoare/invatatoare, sa nu raspunda. Bun ...
Un coleg mai zvapaiat il tot sicaneaza. Initial chestii marunte apoi s-a intins mai mult decat era cazul (ma refer la gest, nu la puterea loviturilor). A spus doamnei, am spus si noi. au fost luate masuri.
Problema e cu modul in care mi-a spus ca a fost agresat - a bagatelizat chestia. Deja i se parea o chestie banala. Pe mine asta ma ingrijoreaza sa nu i se intample chestii urate si sa nu mi le spuna sau sa nu le acorde atentia cuvenita.
Si o alta chestie. Nu-mi convine sa fie considerat "sensibil" sau ciuca batailor doar pentru ca nu reactioneaza.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Rufus, spuneai ceva de faptul ca ai insistat pe formarea abilitatii de a anticipa si de a evita problemele. Poate ne dai cateva sugestii despre cum ar putea face asta un copil. |
Eu am fost un copil...zvapaiat. Adica am facut multe. Tata a primit multe reclamatii de la scoala sau de la alti parinti. Nu eram rau...aveam doar idei multe, multe rau. Si nu ma sfiam sa le pun in practica.
Le-am povestit mult fetelor despre copilaria mea, despre faptele mele. Le-am imbracat in gluma, la inceput, apoi am devenit serios si le-am explicat dpdv al unui adult. Adica le-am transmis ceea ce aveam de spus in forma unei snoave, ceva gen "Amintiri din copilarie". Si Creanga era d..c gol, dar felul in care le povesteste iti merge la inima. Am intentionat sa aiba un "portofoliu de cazuistica" (sper sa intelegeti), adica sa se regaseasca in cat mai multe exemple atunci cand se afla in fata lor. Le-am explicat toate genurile de pericole care le pasc atunci cand se pun in situatii imposibil de controlat, chiar daca mintea lor nu sesizeaza pericolul. Nu scap nici o ocazie sa "prelucrez" cazuri din jurul nostru. In fiecare zi cand pleaca undeva le spun: aveti grija, stati departe de bucluc.
Evident, nu m-au ascultat mereu, dupa cum unii isi aduc aminte povestile mele. N-ar fi copii daca n-ar mai calca stramb...insa au capul plin de cazuri, metode de evitat, la ce se pot astepta daca se risca, ce merita si ce nu merita de loc.
Le-am spus ca problemele cele mari apar din doua motive, ambele la fel de grave: nestiinta sau ignorare. Cu "stiinta" e treaba mea, cu ignorarea e a lor. Le-am spus, de asemenea, ca intr-o treaba neplacuta intotdeauna vor avea ce sa-si reproseze, ele sau altii (noi, parintii, de ex), chiar daca li se pare ca vina exclusiva e a altora; au fost mirate, copiii au tendinta de a se disculpa sau minimiza vreo vina ce le apartine, insa au inteles, cel putin teoretic, ca n-au de ce sa se "scoata" nevinovate atata vreme cat au de suferit. Aici le-am dat exemplul cel mai elocvent: cand traversati si sunteti lovite pe trecerea de pietoni, nu va incalzeste cu nimic ca soferul este vinovat si va fi pedepsit oricat de rau, din moment ce voi veti avea oasele rupte, sau chiar mai rau...
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
danielatt spune:
Pe mine m-ar interesa cum ar rezolva Rufus violenta cae se produce in mediul extra-scolar. Se stie ca in prezent functioneaza gastile, care mai percep si diverse taxe. A fost la TV chiar ieri sau alaltaieri. Cum sa eviti asa ceva cand unul se agata de copilul tau ?Traim asa vremuri incat parca si tie ca adult ti-e teama sa nu-ti dea un golan cu ceva in cap.
Cateva zile in urma eram in parc cu fimiu (de 4 ani) si au iesit cei de la scoala..nu stiam cum sa fug mai repede de acolo. Vorbeau atat de urat, si mai ales fetele, ceva de neimaginat. M-am dus la bodyguardul parcului si l-am rugat sa le vorbeasca, macar sa se mute din locul piticilor. Stiti ce mi-a raspuns: pai doamna nu pot, ca astia vin noaptea si ma bat de ma rup...
ei...cam astea vremuri traim ! In scoala o mai rezolvi cum necum, dar afara te asteapta jungla !
viviana spune:
Sunt de acord cu Rufus si imi place mult ce a spus.
Am citit cu atentie articolul sugerat de Anda08.
Am regasit acolo pasi si abordari pe care le-am urmat si eu.
Dar ce te faci atunci cand copilul doreste cu orice pret sa infrunte situatia si sa arate ca si el are aceleasi drepturi ca hartuitorul?
Eu cu asta am de luptat.
Intr-un final am reusit sa o conving ca cea mai buna metoda este ignorarea si eventual aratarea dispretului printr-un simplu gest cu mana si un ridicat din umeri urmat de "spui numai prostii" si o retragere in plina glorie.
Am mai invatat-o ca intr-o situatie extrema de hartuire sa apeleze la un adult. Asa ca ea asta a facut. A apelat la diriginta, care nu a stiut cum sa rezolve problema si tot ea a iesit sifonata.
Aseara i-am spus ca indiferent ce se intampla la scoala sa nu mai reactioneze in nici un fel si sa nu mai apeleze la ajutorul niciunui profesor. Este de ajuns sa stiu numai eu si ca o voi ajuta sa treaca peste fara mai implica pe altcineva.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
kariguld spune:
ca Rufus spun si eu, noi cam la fel am procedat. cheia este in a spune si discuta mereu si mereu cu copii. cand sunt mai mici, in clasele primare, parca e mai usor ca inteleg mai bine. cand ajung la adolescenta sau pre-adolescenta e mai dificil.
au tendinte de a se crede ca sunt zmei, sau ca pot reusi doar cu o clipire de ochi sa intimideze adversarul, sau ca lor nu li se poate intampla nimik indiferent ed situatie...
dar secretul sta totusi in discutiile zilnice, ma rog aproape zilnice. despre ce am facut fiecare, cum ne-a mers in ziua respectiva, ce avem de invatat...
si iarsi exemplele concrete ale noastre din copilarie-adolescenta sau ale altora, sunt iara bune de discutat. si exemple pozitive si exemple negative. si consecintele bune sau rele ce au decurs din acele actiuni.
imi amintesc ca asa m-au invatat si parintii mei, mereu si mereu ne spuneau ce se poate intampla intr-o anume situatie, fie ea buna sau rea. si ne explicau de ce trebuie sa reactionam asa sau asa. iar eu am avut mereu in cap exemplele lor. chiar daca am fost un copil cam rebel, in limite desigur, n-am intrat niciodata in buclucuri prea mari. ba pot sa spun ca mereu m-am salvat amintindu-mi spusele parintilor.
cateodata imi pare rau ca i-am invatat pe copii, sa nu raspunda la violenta. chiar daca linia e foarte subtire in acele momente.
acum doi ani fata la pocnit pe un coleg mai mare care tot incerca sa puna mana pe ea, apoi a sunat la politie. si s-a tot justificat ca ce trebuia ea sa faca cand acel baiat incerca sa puna mana pe ea, si ea ii spunea s-o lase in pace iar el nu inceta. si nu era prima data cand se intampla, se dusese si la diriginta, se discutase cu acel baiat, dar nimic nu se schimbase. "deci ce trebuia eu sa fac" tot spunea ea.
acum eu ce era sa-i spun? sau politia care a inteles situatia si ei nu i-au spus nimik. pana la urma, intr-o discutie ulterioara la politie i-au dat dreptate ca trebuie cumva sa se apare atunci cand este agresata.
de baiat in schimb sfaturile s-au prins foarte bine, anume sa nu loveasca cu nici un chip pe nimeni. acuma ma intreb daca nu trebuia sa-i las o portita....am mai povestit ca in vara a fost agresat rau de niste colegi mai mari. atunci ar fi vrut sa-i loveasca dar stia ca nu trebuie sa faca asta. in timp ce-l duceam al spital imi spunea "mai mama, tu m-ai invatat sa nu lovesc pe nimeni, dar nici cand sunt plin de sange nu pot sa pocnesc pe cel ce ma ranit?" raspunde-i mama daca poti....
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld "mai mama, tu m-ai invatat sa nu lovesc pe nimeni, dar nici cand sunt plin de sange nu pot sa pocnesc pe cel ce ma ranit?" raspunde-i mama daca poti.... |
De asta-i frumosasa meseria de parinte, ca ramai mut cateodata in fata lor...
Da, trebuie sa stie ca nu se da replica din motive obiective, nu din lasitate, credinta sau altceva. O replica bine tintita, cu forta inzecita de patima, poate culca la pamant si un adversar mai mare. Iar daca-l culca cu capul de o bordura, propriul sange nu-l scoate cu basma curata...
E greu. E foarte greu de explicat. Sa fii echilibrat si rational la varsta copilariei este aproape imposibil.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010