Ati vrea sa stiti daca ati fi inselat/a?

viviana spune:

La intrebarea din titlu nu am sa raspund pentru ca nu imi fac astfel de autoanalize.
Cred ca nimeni nu poate anticipa ce va face, ce va simti, cum va reactiona odata ajuns acolo.


Eu nu as spune, nu e bine sa te bagi in relatia altora. Lucrurile nu sunt intotdeauana ce par a fi. Nu ma intereseaza daca imi vad prietenii sau prietenele cu altcineva - in masina, in restaurant, pe strada - pentru ca nu cunosc relatia de moment dintre presupusii adulterini.
E doar o banuiala, banuiala ce poate face rau.

Dar, a fost o situatie in care m-am bagat, intr-un final, si am pierdut un prieten - dar, nu imi pare rau.
Aveam prieteni un cuplu (nu casatoriti), impreuna de 14 ani. El prieten din gradinta cu Celcesforaie, ea prietena cu mine de vreo 15 ani.
El a inceput sa o insele. Am stiut si eu si Celcesforaie de asta si am hotarat ca nu e treaba noastra.

Prietena mea a simtit ceva, el a negat cu vehementa, insa ea i-a propus sa stea separati o perioada. Perioada in care el facea planuri de nunta cu cealalta. Cea mai scarboasa chestie din partea lui a fost
dorinta ca noi sa-i fim nasi. A primit un refuz mare cat casa.
In timpul asta prietena mea era distrusa, cu ochii umflati de plans asteptandu-l si cautandu-l in locurile familiare lor.

Abia atunci i-am spus.

El a venit la mine cu reprosuri, spunandu-mi ca nu am fost corecta ca el avea incredere in mine.
Eu i-am spus asa: "tu nu ai fost corect si ai dat dovada de lipsa de curaj lasandu-ne pe noi sa strangem mizeria din urma ta."


De atunci ma feresc de situatiile in care, fara voia mea, trebuie sa aleg intre unul sau altul. E ca si cand la partaj se pun pe masa nu numai bunurile si copiii ci si prieteniile.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Lo_li_ta,
Am trecut printr-o situatie asemanatoare cu un prieten de-al lui Celcesforaie, casatorit, cu copii, eu prietena mai mult cu nevasta-sa. Insa am stat de vorba cu inculpatul si i-am spus ca pretuiesc prea mult prietenia noastra ca sa o stric cu mitocanii de genul asta. Sa-si bage mintile-n cap si sa-si vada de viata si familia lui. Ca nu suntem in Beverly Hills sa ne cuplam unii cu altii in interiorul cercului de prieteni.

Nu i-am spus nimic nici nevesti-sii si nici lui Celcesforaie.
Am racit putin relatiile o perioada si asta a fost tot.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Adriana mica spune:

Lo_li_Ta, eu sunt din categoria celor care as vrea sa aflu daca s-ar intampla asa ceva. Macar as intelege (daca nu as fi stiut deja pana la acel moment) ca in relatia noastra sunt ceva fisuri, as putea incerca sa identific care este cauza si daca este ceva ce poate fi remediat. Nu cred in faptul ca sunt lucruri care justifica derapajele intr-o relatie, insa a uita ca oricaruia dintre noi i se poate intampla sa cada in capcana unor tentatii ca cele din situatia descrisa de tine este o forma de eschivare ce nu ma caracterizeaza.

Daca mi s-ar da posibilitatea sa aleg, as prefera ca el sa aiba curajul si demnitatea de a marturisi un moment de slabiciune si de a-si asuma consecintele. Ar fi un semn ca isi doreste sa faca / facem o schimbare, sa treaca / trecem peste acel moment, sa puna umarul la ceea ce visam sa cladim impreuna. M-ar durea infinit mai mult sa aflu de la altcineva. Nu stiu daca as avea puterea sa iert, insa cu siguranta sunt foarte multe aspecte de care as simti nevoia sa tin cont.

daniela_b spune:

Eu nu m-am ferit niciodata si nici n-o sa ma feresc ( intre timp partenerul meu a devenit fost partener de viata dar nu, nu adulterul ne-a despartit... n-as vrea sa sune deplasat dar... as fi vrut eu sa fie adulter).
E fel meu de a-l anunta oficial ca e liber sa faca orice vrea atita vreme cit suporta consecintele.
Viviana afirma ca nu poti sti ce ai face intr-o situatie daca nu ai trecut prin ea, eu afirm ca mi-am creat - oho, printr-un efort considerabil- un suport mental astfel incit stiu precis ce as face in cele mai cunoscute situatii de stres pentru cuplu ( adulter, boala, foame, faliment, moartea cuiva drag).
Nu cunoscutul ( in sensul de scenarii pe care le derulezi fara sa vrei in cap) ma sperie.

Lo_li_ta, eu tot spun ca ar trebui sa o lasi pe ea sa ia hotarirea ( neplacuta) de a ramine slaba in fata sotului ei, inghitind inca "o galusca", daca o fi cazul.
Dar, daca nu?
Nu gindi in locul ei si da-i ocazie sa arate exact care-i sint puterile in cunostinta de cauza, nu care ii e neputinta in starea de sfinta ignoranta.
Nu va avea niciodata scuza sau regretul ca nu a stiut.
Peste 2 ani poate fi altcineva mai agresiv, in locul tau, cineva care va vrea mai mult de la el si vor fi tot in acelasi punct ( mort). Da, dar 2 ani ( de minciuna ! ) conteaza in viata unui om. Si daca nu vor fi 2 ci vor fi 5 sau 10?



To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

marius spune:

O relatie este ceva foarte relativ. Personal nu am intalnit inca o relatie care sa fie echivalenta pentru ambii parteneri. Motiv pentru care viziunea fiecaruia a fost si este diferita pentru relatia dintre ei.
Si din acest motiv alaturi de "n" alte motive nu o data fie el fie ea fie chiar amandoi au iesit in decor fiecare cu motivatia lui(ei).
Personal nu mai cred in idealuri dar lupt pentru ele. Si intotdeauna au existat explicatii care sa incerce sa justifice inselatul.
Oricum am suci-o insa un lucru este cert. O astfel de experienta este dureroasa, aduce traume sufletesti si modificari ireversibile a celui care trece prin o astfel de experienta.
Si chiar daca se remonteaza sub o forma sau alta ceea ce a fost dispare pentru totdeauna iar ceea ce ramane este doar o forma cicatrizata o umbra a initialului.
Daca este bine sa stii sau nu? Si da si nu. Da pentru ca desi este dureros asa este corect. Nu pentru ca uneori sunt erori, greseli, scapari, accidente si una din posibilele calitati umane este de a ierta. Ar fi prea drastic sa spun ca orice greseala este voita meschina premeditata. Unele sunt si raman greseli. Suntem toti supusi greselilor asa incat in virtutea acestei posibilitati uneori poate ca un raspuns nu este daca nu mai corect cel putin mai uman.

Nu putem sa-i determinam pe altii sa faca sau nu anumite fapte insa intotdeauna avem sansa de a ne controla pe noi insine. Acest drept sau aceasta sansa nu ne-o poate da nimeni cum nimeni nu ne-o poate lua. Singura intrebare reala care mai ramane ar fi:
Suntem noi capabili sa ne asumam aceasta responsabilitate fata de noi insine?
Raspunsul stiut sau nestiut il detine fiecare dintre noi in mod singular.
Aceasta este opinia mea.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

saskia spune:

Depinde foarte mult de dinamica cuplului, unii au alte reguli in cuplu decat altii, unii o iau mai in tragic, altii nu, unii vad relatia mai presus de o aventura, altii stau in relatie doar pentru ca trebuie, ma rog sunt prea multe nuante.

Eu din experienta mea am invatat ca desi lumea umbla dupa dovezi, pana la urma de fapt nu si-ar dori sa afle, asa ca...e foarte fina linia de demarcatie intre a face un bine (sa zicem) spunandu-i si doar a o face sa suferi (poate gratuit, poate deja e o rana deschisa) in fine...e foarte usor de spus asa din auzite, in fapt numai tu stii (sau banuiesti) cam cum este mai bine. Eu am incredere si in instinct in general.

daniela_b spune:

Nu, nu e singura intrebare reala. Mai e una: Sintem noi capabili sa ne asumam aceasta responsabilitate si fata de ceilalti?

Eu nu am scris la modul general ce-am scris, ca asa...pot sa vin si eu cu "iarna nu-i ca vara si vara e cald, nu+i frig...". Eu am scris despre exact acest subiect care a devenit public ( ca sa spun asa) odata ce Lo_li_ta l-a supus dezbaterii.
Bineinteles ca depinde de la om la om si de la familie la familie si de la oras la oras si de la tara la tara si de la continent la continent si de la planeta la planeta si de la univers la univers )puneti voi virgule ) DAR adevarul e unul singur si fara el traim viata altcuiva.


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

BlackCat4evR spune:

O poveste din punctul de vedere al cuiva care tine mortis sa stie:

O colega de-a sotului meu (al carei sot lucreaza cu mine) m-a invitat intr-o zi la o cafea. Am mers si discutia a alunecat foarte repede pe panta destainuirilor, ca ea crede ca sotul o inseala (ceea ce e adevarat), dar ca ii lipsesc dovezile, si intrebarea ei era daca nu o pot ajuta sa le capete.

Nici prin cap nu-mi trecea sa fac asa ceva, si ca sa mai capat putin timp, i-am dat rost de vorba. Am intrebat-o mai multe, si am aflat ca de fapt ea avea suficiente dovezi despre legatura sotului ei, atat ca nu-i prinsese in fapt.

Am intrebat-o ce ar face daca ar avea dovezile pe care si le doreste.
A fost foarte ambigua, pentru ca ea nu depasise momentul in care ar fi aflat sigur. Acela era "target-ul" ei. Si i-am cerut un exercitiu de imaginatie, de ce vrea sa stie, vrea cumva sa divorteze? A! Pai nu se poate, ca au datorii, ca copiii, ca nu, nu despre divort e vorba, dar nu i-ar mai spala, calca, gati, etc. si s-ar purta rece cu el, si mai stiu eu ce. Dar ca nu stie exact.
Foarte tare, nu?

I-am zis ca asta inseamna ca nu vrea decat sa-i faca omului viata amara, si iar, am intrebat-o, treaba asta poate avea doua consecinte, din punctul lui de vedere: prima ar fi sa realizeze ce face si sa renunte la aventura, si a doua ar fi sa-l doara-n paishpe. Cam cum ar reactiona ea la asta? Nu a stiut sa raspunda. Dar sunt convinsa ca ar durea-o nespus daca el ar fi indiferent la chinul ei, mai ales ca nu doreste o ruptura. Ea pur si simplu VREA SA STIE. Este atat de patrunsa de ideea asta, incat parca are ochii acoperiti.

Asa ca i-am zis frumusel sa se duca acasa, sa-si puna toate intrebarile astea, sa-si raspunda cinstit la ele, si dupa ce se lamureste, poate continua sa caute dovezile, pentru ca daca si le doreste, le va avea. Inevitabil viata te scarpina daca te mananca...

eumada spune:

Aoleuuuuuuuu....presupunand prin absurd..:
1.as mirosi rapid,foarte rapid
2.l-as urmari sa vad exact ce si cum.
3.as strange dovezi.
4.desi m-ar durea,i-as bate bine la propriu pe amandoi"desi nu-s grasa,fizicul si 20 de ani de sport imi permit sa le dau o lectie...
5.m-as duce acasa,i-as strange toate hainele,i le-as arunca pe geam si l-as trimite la ....aia sau unde o vrea el...
6.as urla de durere vreo doua luni,apoi mi-as vedea de viata,facand tot posibilul sa-l decad din drepturile parintesti si sa-i iau tot.
7.In nici un caz nu as cersi sau accepta discutii explicative ,lamuriri sau alte serenitati(fain termen am inventat,nu?) si incercari de impacare..te-ai dus la alta,du-te de tot.Eu nu mai ling unde am scuipat.Valea ca am altele de facut decat sa reancalzesc o ciorba care s-a acrit.






Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

andacos spune:

Bleahhhh!!!!Ma sperie cind itzi citesc unele posturi!

Chiar itzi doresc sa nu ajungi vreodata,nici macar in visele tale cele mai urite,sa traiesti ceea ce ai scris aici!

Da,as vrea sa mi se spuna, si de fapt mi s-a si spus cind am fost inselata,insa sunt persoane care chiar nu doresc sa stie acest lucru!

Depinde de la individ la individ!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">http://www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit