Chiar in panica!

marius spune:

Eh ... ma repet. Rabdare, rabdare, rabdare. Comunicare, comunicare, comunicare. Aici comunici, in consecinta ai raspunsuri unele de folos altele poate mai putin dar e clar ca ai raspunsuri. Asa si acolo. Rabdare, comunicare.... ofera variante, confidenta... si vor exista raspunsuri. Asa cum spuneam - ai incredere!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Laura25 spune:

Rufus, ai mei sunt mici si nu am experienta ca sa dau sfaturi. Dar mi=a sarit fraza asta in ochi. Zici ca 'le face' in ciuda pedepselor (imputinarea privilegiilor, cum le zici tu). Dar abordarea inversa ati incercat-o? Adica nu sa ii insapriti pedepsele, ci sa sporiti atentia voastra pt ea, sa ii acordati mai mult din timpul si atentia voastra, sa comunicati mai mult si sa faceti mai multe lucruri impreuna. Si eu am fost o adolescenta normala, care mai calca pe bec si imi amintesc ca toate pedepsele primite mai tare ma inraiau, mai tare ma incapatanau si ajungeam sa imi zic ca bine am facut (bine ca le-am facut-o! - mai ales tatalui meu cu care aveam o relatie mai tensionata atunci). Apoi erau momente cand mama mea imi zicea cateva vorbe, pe un ton bland, sau facea unele gesturi care imi mergeau la suflet si ma faceau sa plang o jumate de zi si sa imi promit ca nu fac prostii niciodata.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Nicoleta spune:

Rufus, eu sut sigura ca va fi bine. Comunicarea este esentiala. Teo este si la varsta ingrata... important este sa nu faca prostii grave. Insa tot pe incredere trebuie sa mergeti. Cu cat constrangi un copil incapatanat, cu atat se va inversuna mai tare. Straduiti-va sa aveti mai multa incredere in ea si sa o lasati mai libera. Este clar o fetita inteligenta. Isi va gasi drumul, sustinuta de voi. Anturajul strica, dar nu poate inlocui influenta familiei.

Felicitari pentru curajul de a povesti despre experiente atat de delicate si intime, mie una imi sunt foarte de ajutor!

denizel spune:

Rufus, din pacate, generatia noastra are un singur model de parenting: te "spanzur", copile, ce-ai facut?????
Cu mici variatii: stai sa nu o "spanzuram" inca, sa vedem ce are de spus intai.
Sau: du-te tu si vorbeste cu ea, ca daca ma duc eu o "spanzur".

Adultii din generatia noastra nu stiu sa reactioneze altfel, pentru ca nu au avut alt fel de model de reactie a parintelui.
Au in cel mai bun caz modele de condescendenta...


Copilul ala care a gresit, Rufus, nu e doar o momaie in asteptarea spanzuratorii meritate .
E o fiinta umana cu nevoi, cu dorinte, cu simtire, cu multumiri si cu nemultumiri.
In loc sa simtiti, la prima auzire a vestii proaste, ca va vine sa o "spanzurati", poate ar fi fost bine sa va ganditi la ce anume din sufletelul ei provoaca actiunile ei.
In loc sa incepeti interogatoriul, poate era bine sa o luati in brate si sa o intrebati intai ce-i cu ea. Si poate sa plangeti impreuna putin. E la o varsta atat de pacatoasa.... .

Parerea mea e ca nu trebuie pedepsita, nu trebuie facuta sa se simta vinovata. Trebuie ajutata.
Psihologul a spus ca nu sta bine cu increderea in sine.
Aici trebuie lucrat, impreuna cu psihologul!

Va doresc mult, mult succes si imi pare foarte rau ca ati trecut prin asta!!



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Rufus spune:

Le vom lua pe rand, ca nu avem de ales...
Laura, inclin sa-ti dau dreptate (si nu numai tie), cel putin merita incercata metoda inversa. Ce-i drept, cum spuneam, prea multe pedepse nu mai am la dispozitie, deci ii poate fi perpendicular.
Incerc sa invat din experienta cu Ioana, si ea a ajuns la psiholog, si eu cu ea, atunci am fost sfatuit sa negociez cu ea, uite, aia iti dau eu, aia imi dai tu, sa scriem fiecare ce vrem dela celalalt. Dar mi s-a spus clar ca, daca se incalca pactul, se plateste, eu cu ce-mi cere, ea cu pedepse. O sa vedem ce abordare are psiholoaga asta de acum, dar mi-e teama ca Tea nu vrea sa mearga.
Denizel, la noi nu se pune problema de spanzuratoare. Era o figura de stil. Desi, ca sa fiu sincer, cand a aflat ca a fumat, prima oara, Tora a zis ca nu scapa intreaga. Era o reminescenta din suferinta pe care, amandoua, au simtit-o prin spitale, cand Teodora avea astm. In plus, eu am o frica imensa, care dateaza dinainte de a avea copii si este alimentata constant in zilele noastre: copilul speriat, umilit, batut, se poate sinucide. Iar gandul asta ma paralizeaza.
Deci, nu e vorba de violenta. Iar ele stiu ca nu patesc, niciodata, nimic. Ca om (supus greselii...) imi trece prin cap ca nu sunt destul de strict, sever, din moment ce ele nu simt nici o apasare cand stiu ca ma supara. Ca parinti, ne straduim sa facem cum e mai bine pentru ele si apoi pentru noi. Da, recunosc, sunt momente ca ma supar ca nu ma pot bizui cat de cat pe intelegerea lor.
Am bagat-o si pe Ioana aici, pentru ca, desi mai matura si fara alunecarile Teodorei, surprind adesea nepasare fata de familie, pe care o invoca, totusi, atunci cand le este necesar.

Da, sunt multe spuse de voi la care avem de gandit, Tora si cu mine.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

denizel spune:

Rufus, in cazul acesta fetita si-a facut rau ei insasi, nu v-a facut rau voua :).

Lasati atentia asupra propriei persoane si gandul ca Teodora "iaaar" v-a suparat.
V-o fi suparat, dar si-a facut un mare rau siesi in primul rand!!

Trebuie ca ea sa ajunga sa se respecte si sa se pretuiasca atat de mult incat sa nu accepte sa i se faca vreun rau sau sa-si faca vreun rau!! :)



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Lala_D spune:

Rufus al meu e mai mic cu 2 ani ca Tea asa ca subiectul tau m-a atins profund, mai ales ca e baiat si probabil tentatiile vor fi mari ca sa fie cool, de gasca etc, cunosti modelul ca se aplica si la fete ...

Eu as insista pe mersul la psiholog, atat cat se poate de mult, bineinteles.

Pe de alta parte eu incerc, pe cat posibil, sa ii ocup timpul cat mai mult , cu sport, cursuri, activitati cu noi iar cand va fi aproape de clasa a opta vor aparea si meditatiile astfel incat anturajul sa nu mai fie atat de mult prezent in viata lui zilnica.
Grupul de prieteni sa fie mai mult pe la noi prin casa decat prin alte locatii, le cunosc parintii, vorbesc des cu ei.
E adevarat ca inca nu a ajuns la varianta plecat de capul lui in mall, pleaca insa in excursii, tabere.

Tea fiind la un pas de admitere ar putea fi implicata si ocupata in grad mare in diverse activitati astfel incat timpul petrecut in anturaj sa se diminueze . Poate mai mult timp petrecut in familie ii va ajuta, ma gandesc.

Deus spune:

adolescenta este grea...am citit ce s-a scris si am stat nitel sa ma gandesc cum eram eu in relatia cu parintii intre 13 si 18 ani? Sau cum ai zis tu Rufus, "nu le pasa"...Da, nu mi-a pasat de ce spun adultii, am facut greseli si eram inconstienta, nu am crezut nici macar o secunda ca eu pot sa patesc ceva. Altii da, eu nu. Aveam senzatia ca sunt impotriva mea si mi-am dezvoltat sisteme de aparare. Eram sigura ca sunt incuiati si ca nu ma inteleg.A trecut, am avut noroc ca era in perioada lui Ceausescu, bani nu aveam, deci cand chiuleam de la scoala nu mergeam in baruri, nu erau droguri, nu aveam acces la alcool...Acuma de se intampla, cu siguranta o luam pe un drum gresit. Culmea este ca nu aveam colege sau prieteni vagabonzi, pur si simplu asa imi imaginam eu ca-mi demonstrez independenta, maturitatea - fiind Gigi contra:-)

Dorsilia spune:

pana nu se convinge singura ca isi face rau ei si celor dragi nu se va schimba, indiferent cate privatiuni si pedepse va primi, doar se va inchide si inversuna mai tare


nici milogitul pe langa ea nu e o solutie

ma indoiesc ca s-a simtit nebagata in seama pana acum, poate ca ar trebui tratata ca atare, adica fara atatea manusi de matase ci simplu si rece pt ca vad ca atitudinea ei pare una detasata si nepasatoare totusi

e o zicatoare in popor anume "cainele de prea mult bine turbeaza"...n-o luai adliteram, ideea e ca uneori cand un om nu are suficiente responsabilitati clare si cotidiene o ia pe aratura, are timp de prostii

Deus spune:

Dorsila, adolescenta este o perioada de inconstienta...ea nu stie ce poate sa pateasca, ea nu se gandeste la viitor! Putini o fac, adolescentii se gandesc cel mult ce fac sambata, plus sunt ferm convinsi ca ei nu patesc nimic...Este foarte dificil cu ei fiindca sunt niste aliens.

Am vazut niste studii care spun ca mintea se coace cu adevarat in jurul varstei de 21 de ani. Neurochirurgii si psihologii o spun, nu eu:-))