Chiar in panica!

denizel spune:

Io ramasesem in cap cu asta :).

Rufus, cred ca asteptati prea mult de la ele.
Pana la urma, copiii nostri sunt intr-o relatie (relatia cu noi), nu fiindca ne-au ales dupa anumite criterii si dupa gusturile lor, ci fiindca asa s-a nimerit.
Cred ca uneori s-ar incuia in camera lor o saptamana, numai sa nu ne mai vada si sa nu ne mai auda .
Nu sunt de parere ca trebuie ca un copil sa ne arate tot timpul ca ii pasa si ca e preocupat de noi si de binele nostru.
E suficient ca ne iubesc, in ciuda tuturor greselilor pe care le facem fata de ei si in ciuda tuturor nepotrivirilor intre ce vor ei de la un parinte-prieten si ce suntem/le oferim noi... :).





~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

denizel spune:

michelle, una e sa-i ajuti si sa le fii alaturi, si alta e sa-i minti. Macar sa nu-i minti de teama ca daca se prind ca ai mintit, mai rau de atat nu poti pica in fata lor...

Iar chestia asta mi se pare grosolana rau.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

accept92 spune:

Si daca un adult ia decizia de a minti grosolan ce pretentii mai putem avea de la adolescenti?

michelle-usa spune:

da , daca stau sa ma gindesc mai bine ai dreptate.
Nu sunt de acord cu minciuna, de fapt cand am scris nu m-am gindit ca asta implic. Imi cer chiar scuze.

In realitate insa chestia cu politia chiar s-ar intimpla si asta am vrut sa implic nu neaparat ca ar fi ca o minciuna.

Dar concret cum crezi ca poti baga un pic si frica in ei/ele sa vada ce inseamna realitatea?

Traind aici in America drogurile sunt o realitate poate ceva mai mult decat in Rom.
Imi vin in minte cazul a 2 fete gemene care s-au dus in club si acolo le-a fost oferite cate o pastila de Ecstazy. Acest drog este folosit f. des in cluburi. Una din fete a murit dupa aceasta pastila in cateva ore.

Sau un caz in care baiat s-a urcat la volan si a omorit un alt baiat care mergea regulamentar. Tatal baiatului decedat l-a iertat dar in schimb i-a cerut ca sa merga pe la licee si sa povesteasca de fapta lui

Sau un caz cu o fata care l-a 18 ani a fost prinsa ca vindea doar 2 gr de heroina si pt asta a fost trimisa in puscarie parca pt 20 ani.

Astea sunt gesturi care adolescentii le fac fara sa-si dea seama din teribilismul virstei.
E grav de aceea treb sa fie sub supravegherea noastra si sa nu luam cu usurinta semnele care ni se dau.


michelle

michelle-usa spune:

am gasit pe un site cateva sfaturi pentru parinti si profesori :

Incepeti cat mai devreme porocesul de prevenire a consumuli de droguri oferindu-le elevilor informatii la intervale regulate de timp.
Este mai bine ca elevii sa invete despre droguri de la parinti si profesorii lor de cat de la prietenii lor.

Spuneti-le intotdeauna tot adevarul:
Camarazii lor le vorbesc numai despre partea buna a drogurilor , iar parintii le vorbesc , de obicei , doar despre partea rea , speriindu-i pentru a-i tine departe de acest viciu.

Noi trebuie sa oferim tinerilor o imagine completa si adevarata.
Vom fi mai credibili daca vom vorbii si despre lucrurile placute pe care le implica drogurile la inceput , nu numai despre consecintele nefaste care urmeaza.

Le putem spune ca senzatiile placute dureaza doar cateva ore , dar consecintele sunt ingrozitoare.

Nu uitati ca noi suntem exemple pentru copii!
Comportamentul si limbajul nostru transmit intotdeauna mai mult decat putem crede.

Intrebatii pe copiii si elevii dumneavoastra cum se impotrivesc constrangerilor prietenilor lor.

Observati ce se intampla cu viata copilului dumneavoastra.
Permiteti-i sa-si invite prietenii acasa si incercati sa-i cunoasteti.
Vorbiti si imprieteniti-va cu ei.

Nu va fie teama sa stabiliti limite si norme de conduita pentru copilul dumneavoastra!Asigurativa ca le intelege foarte bine si ca nu le pierde din vedere!

Invatati sa recunoasteti semnele distinctive ale consumuli de droguri

Daca aveti banuiala ca consuma droguri sau alcool , nu mai asteptati , ci actionati!

Nu uitati: Puterea si influenta unui parinte sunt mai mari decat acelea ale prietenilor copilului dumneavoastra!

Pun citeva linku-ri care cred eu sunt folositoare.

http://dj-inger.weebly.com/anti-drog.html

http://www.alege.org/lista-droguri.html

http://www.clopotel.ro/educatie/nudroguri/educatie_nudroguri_Adresele_centrelor_antidrog_din_Bucuresti-4.html

http://www.drphil.com/articles/article/294

michelle

Rufus spune:

M-am gandit adeseori la asta. Cand mergeam cu Ioana la psiholog, am abordat si problema asta. Adica m-am gandit ca pot avea pretentii exagerate, dupa amintirile mele din copilarie, sau dupa standardele actuale. In fond, nimeni nu ne invata sa fim parinti...invatam in fiecare zi, alaturi de copiii pe care-i crestem.
Ei, si d-na doctor mi-a spus ca, in general, parintii n-au pretentii exagerate, doar moduri eronate de a se face intelesi. Conform ei, educarea inseamna o munca zilnica, ca un servici, in care-ti faci treaba cat mai bine, dar ai si initiative, incerci ceva nou, ai succese si insuccese. Este vorba de o negociere, de ambele parti.
I-am spus ce pretentii aveam (la data aceea) de la Ioana si nu i s-a parut nimic exagerat. Problema mea era ca nu eram constant, adica nu ma tineam de ceea ce vorbeam, inclusiv in aplicarea masurilor atunci cand Ioana nu isi respecta partea convenita de comun acord.
Eu, cel putin, accept ca lor nu trebuie sa le stea capul la noi, parintii; problemele mele sunt ale mele, nu ei sunt vinovati pentru ele, insa cred ca am pretentia sa nu-mi adauge, in mod constient, alte probleme, daca nu-i musai. Eu nu le pun la treaba (cu exceptia curateniei in camerele lor si a vaselor in care mananca- si asta pentru ca a insistat Tora), nu le cer sa se duca la cumparaturi, sa faca ceva in locul meu...nimic, nimic, nimic. Drept urmare, mi s-a spus ca gresesc...niciodata, din proprie initiataiva, nu duc, sa zicem, gunoiul. Ar putea sta acolo o luna...nu l-ar baga in seama.
Si atunci zic: mai, n-am pretentia decat sa inveti si sa stai departe de probleme. Iar cand nici astea nu-s in regula, atunci ma gandesc ca ceva nu merge.
Dar astea-s lucruri de care ne lovim cu totii. Problema cea mare este increderea (adica lipsa ei) si, pana acum, fetele mele au greutati in a intelege ca increderea nu se acorda, ci se castiga. Dorinta lor cea mai mare este sa le tratezi ca pe adulti...dar, cand au ocazia, uita cum se comporta adultii. Si, in fond, e si normal sa o faca.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

denizel spune:

Rufus, mie nu-mi place de psiholoaga la care ai fost cu Ioana. Deloc nu-mi place!!

Uite de ce:

Tipa e o insensibila prost pregatita. Parerea mea .
Tu nu ai vreo vina pentru ca ai acceptat sfaturile ei.
Na, ai zis ca-i psiholoaga, ca se pricepe, i-ai dat credit etc, etc.

Mai, ce e aia "greseala se plateste"????? In familie vorbind, da?
Cum adica daca tu ai calcat pe bec, Ioana iti cere ceva, iar daca ea calca pe bec tu o pedepsesti?
Eu m-am uitat la pozele voastre si te rog sa ma crezi ca mi-ar fi jena si mila sa pedepsesc o tipa ca Ioana . Jena mai ales, nu te supara :).
Este fina, delicata, pare sensibila.
Unde mai pui ca-i o domnisoara in toata regula... :).
Cum poti sa o pedepsesti?...
Si, mai ales, cum poti sa o inveti ca trebuie sa-ti pretinda ceva atunci cand tu ai gresit?
Pai, o abrurizezi, mai, Rufus... :)
Abrutizezi copila aia atat de delicata si pura...
Si apoi iti pare rau ca nu e chiar atat de preocupata de familie.

Te rog sa nu ma intelegi gresit, nu spun ca e naspa la voi in familie, nu spun ca ai pedepsit-o nasol, nu spun ca ea nu va apreciaza, spun doar ca eu cred ca e loc de mai bine, iar de binele asta sunteti responsabili voi, adultii.

N-o sa inteleg niciodata de ce relatiile dintre parinti si copii trebuie sa fie atat de sucite si atat de chinuite si atat de nefiresti.
pai, daca sotia ta greseste, ii ceri sa faca ceva care sa anihilize greseala??
Sau sotia ta iti cere cine stie ce daca te prinde ca ai gresit cu ceva?
Probabil ca nu si de aia va aveti asa de bine.
Cu prietenii cum faceti? Va pedepsiti reciproc la fiecare abatere?
De ce nu pastrati modul acesta de vietuire si cand e vorba de copii? Mai ales cand e vorba de copii!!
Tu chiar crezi ca pedepsele au vreo noima si aduc ceva bun?





~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Dorsilia spune:

Rufus, increderea se acorda copilului, by default, si apoi e obligat sa o recastige si pastreze numai daca prin unele dintre actiunile sale a pierdut-o.

si sa stii ca nu e chiar asa, la diverse faze, de ex ca n-ar duce gunoiul nici daca ar ajunge la tavan. Ai mei sunt mici, insa eu le-am lasat o data sufrageria full de piese de lego, vreo 3 zile, le-am spus de cateva ori sa le adune, au zis ca "da, dar nu acum, le strangem mai tarziu"....si tot asa, ei bine, aia mica s-a taiat la talpa intr-o piesa alergand printre ele, si dupa ce a plans bine si a stat pansata, a plans si fratesu de mila ei, si ea si fratesu s-au apucat sa le stranga, cot la cot. De la acest episod nu numai ca strang piesele imediat ce termina joaca, dar le strang fara sa le mai zic nimic, si mai mult, strang toate jucariile ce nu-s la locul lor, strang hartiutele de la biscutii mancati, de la cioco, de la napolitane, farfurioarele si paharelele de pe masuta lor si le cara la chiuveta din bucatarie, FARA ca eu sa le cer asta. Au devenit foarte responsabili si cand vad ceva dezordine prin casa ma anunta si ma si ajuta sa fac ordine. de multe ori ii las sa ma ajute cu chestiile mici, usoare, gen strans si impachetat hainute, dus la masina de spalat ce e murdar, strans jucarii si udat flori.

Cu increderea am si eu probleme cu baietelul de aproape 7 ani, e destul de neincrezator in fortele proprii, parca lipsit de curaj, de aplomb, sovaielnic, mereu trebuie impins, incurajat, sa faca ceva, orice, ce chiar face bine. De ex are un vocabular bogat, insa cand vine vorba sa povesteasca o poveste ascultata sau vazuta se rusineaza, se pierde, vorbeste foaaarte incet si lipsit de cursivitate, pelticeste desi in mod normal NU e peltic, si abia dupa ce ii spun de cateva ori incurajator ca POATE si STIE sa povesteaca frumos, ei bine atunci o face. La scoala nu-l va ruga nimeni insa sa-si dovedeasca stiinta atata, daca va pierde ocazia si va fi taxat ca si cand nu stie, se va descuraja, deci e f important pt el sa poata sa scape de lipsa asta de incredere in fortele lui. Deunazi am descoperit ca se considera si urat, crede ca ochii lui nu mai sunt la fel de albastri cum erau cand era mai mic. Am ramas ca la dentist...tocmai el sa se considere urat, tocmai ca mereu i s-a spus cat de dragalas este ! De multe ori spune "oau, asta cred ca e greu nu cred ca pot sa fac" (indiferent ca e vb de un exercitiu, element sportiv, desen etc)...si i-am tot repetat sa nu mai spuna NU inainte de a incerca, pt ca isi taie singur toate sansele de reusita.
off, nu stiu cum va fi ca adolescent dar eu tot sper ca pana atunci sa-l ajut sa se respecte si aprecieze, sa aiba incredere ca poate face ceea ce doreste cu adevarat sa faca daca crede cu tarie in el

duminica placuta tututor

luisa1983 spune:

Rufus, sunt copii care ajunsi la psiholog, considera ca au o problema, ca ei insisi sunt o problema (am o prietena foarte buna care este psiholog)pentru ceilalti. Este adevarat ca noi, parintii, luam o decizie in a actiona din timp pentru anumite probleme dar ei copiii nostri mereu ne vor acuza ca exageram.

Sfatul meu, uniti-va si aratati-i cat este de importanta pentru voi (ea poate stie asta dar trebuie sa-i reamintiti), vorbiti-i deschis depre orice problema in asa fel incat si ea sa se poata destainui mamei sau tatalui) fara teama, de orice situatie.
Eu am trecut prin asta(fiul meu in scoala generala era tare indragostit), n-am ras, l-am sustinut si incet, incet i-am schimbat directia. N-am trecut prin ceea ce treceti voi, din fericire!

Ea ,a suferit in mijlocul colegilor cu ceva anume! Imi amintesc de o fosta colega din generala care n-a mai mancat (normal)cam 2 luni pentru ca unii , rautaciosi, o jigneau, si tot timpul o strigau ,,dovleac".

Fiecare parinte ,trece la un moment dat prin anumite probleme , unii mai grave altii mai putin grave.

Tinerii sunt dornici de libertate, teribilismul este la moda, acum ,in zilele noastre asa de tulburi! Oferiti-i libertate dar ,,suflati-i in ceafa" . In general copiii buni, crescuti foarte bine, educati , cad in ,,plasele" celor versati , trecuti prin viata (caliti)prematur!

Succes!

Adela99 spune:

Rufus, neatza!
de cand ai deschis subiectu' ma gandesc ce as putea spune sa va ajute. scriu acum, nu pentru ca am ajuns la vreo concluzie :) da' incerc sa-ti redau concluziile mele din experientzele mele cu al meu fiu. nu-s multe. am mai scris io o data p-aici cum ca mi-a spus ca cel mai grozav a fost ca a stiut intotdeauna ce am gandit despre anumite situatii, chiar si cand a facut altfel :)

arata-i copilului respect chiar si cand tu nu esti respectat!
incearca sa nu pui la suflet cand copilul pare sa dispretzuiasca normele tale si tot ce faci :)

si noi la randu' nostru am evaluat situatii si riscuri intr-un mod diferit de parintii nostri. uneori pentru ca am fost lipsiti de experientza, alteori n-au inzteles ei - poate pentru ca noi n-am explicat suficient - pentru ca adolescentu' e cam secretos - tinetzi minte? :) cand esti adolescent vrei sa fi luat in serios si sa fi respectat. vrei sa ai increderea parintilor, sa vezi ca au incredere ca te descurci singur (ceea ce nu inseamna ca intotdeauna vrei sa te descurci singur).

cei mai multi adolescenti nu vor sa aiba conflicte cu parintii daca ar putea alege. si ar prefera sa nu minta. daca n-ar considera necesar.