atac de panica, anexietate

monabella spune:

Stefan si iedii, la virsta voastra - elevi de liceu - e normal sa fit mai ... bacovieni. Adica ipohondri, teama de moarte etc. Noi citeam Minulescu care e un poet de inima albastra... ca si bacovia.

Nu sint medic dar sint mama asa ca eu v-as recomanda activitate fizica. AM trecut in viata prin deprimari, am fst la psiholog si stii ce bine face spiritului cind esti deprimat sa pui adidasii in picioare si sa alergi 1 km? Te simti alt om dupa aceea. va sfatuiesc sa incercati. oricum daca inlocuiti dependenta de prafuri cu dependenta de activitate fizica va asigur ca veti avea numai de cistigat.

pisigri spune:

Si eu am avut atacuri de panica si adevarate crize de ipohondrie intr-o perioada de depresie.
Dar eu eram mare, aveam peste 25 de ani, atacurile de panica au debutat intr-o perioada de stress emotional intens si dezechilibru vitamino-mineral. Incepusem sa fumez 2 pachete de tigari/zi, intr-o camera de 2x3 m, cu un geam minuscul, care nu se aerisea niciodata, beam multa cafea (ceea ce mi-a accentuat problemele date de hipocalcemia pe care o am de cind ma stiu)...ma rog, a fost o perioada foarte proasta.
Trebuia sa ies din casa, ca nu avea cine sa imi ia de mincare/spele etc; desi ma urneam foarte greu, cit eram pe afara ma simteam mult mai bine.
Sincer, mie mi-a trecut cind m-am luat cu treaba , am avut o perioada fff aglomerata la munca, am ramas si insarcinata si am avut o sarcina cu probleme asa imi faceam brusc mai multe griji pentru altcineva decit pentru mine....si a trecut.

Deci...nu pot sa sfatuiesc decit in sensul mentinerii legaturii cu prietenii, ocuparii timpului. Nu stiu cum e cu medicatia, eu am fost la o singura sedinta la un psiholog atunci, care mi-a spus ca exista 3 variante de tratament:
- pastile; imi amelioreaza starea dar nu ationeaza nicicum pe cauza;
- pastile plus psihoterapie, pentru cazul in care chiar nu imi mai pot suporta reactiile iar sentimentul ca nu mai rezist este acut;
- psihoterapie, care trateaza cauza, dar care are efecte mai lente decit pilulele-minune.
Nu aveam bani de psihoterapie, si am avut noroc ca am iesit din butoi singura. Dar cred ca fiecare trebuie sa isi cintareasca f bine starea si posibilitatile/optiunile.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

oanap85 spune:

am uitat sa-ti spun ,eu am mers la spitalul de psihiatrie cu trimitere de la medicul de familie...(i-am spus ca nu ma simt bine si vreau o trimitere la psihiatrie )acolo am mers la dr. psihiatru care era de garda i-am spus problema mea si mi-a dat o reteta
)deci nu am platit nimic..si reteta ti=o da gratuit
ai putea consulta si un psiholog ,eu am mers la cateva sedinte ..iti face foarte bine,tu cum ai suficient timp cand te simti ispitit de ex ...

stefan1994 spune:

Sa alerg?nu am mai facut efort fizic din vara,daca alerg putin acum simt ca ma sufoc,ma ia atacul de panica,ma gandesc la ce e mai rau,ca pot sa mor,in orice moment al zilei.Chestia e ca eu am si o stare de derealizare,de ma face sa cred ca nu stiu unde sunt...eu nu m-am drogat,si nici nu o sa o fac,sper!

Nu mai pot sa ies...sa alerg,sa fac lucrurile care inainte imi faceau placere.Ma gandesc ca pot face atac cerebral sau infrat daca fac efort,chiar daca eu am analizele bune...am umblat prin psihiatri , de 3 luni urmez un tratament cu seroquel,seroxat si tranxene...nu stiu ce sa mai fac...sa imi treaca mai ales starea asta de derealizare,sa scap de frica de moarte din orice,sa nu mai fac atacuri de panica...sa incep sa merg din-nou la fotbal,ceea ce imi doresc f mult,dar am fost,si am fact atac de panica,care ma speriat tare,si am decis sa stau acasa.. :(

Roxxy80 spune:

Buna, Stefan!

Pe langa medicamente, neaparat terapie, multa terapie. Cu multa rabdare, rugaciune (daca esti credincios), medicamente, terapie, ajutorul familiei iti vei reveni. Incearca macar zilnic sa iesi din casa, macar 10 minute (si cresti timpul progresiv). iesi in parc, priveste lumea, priveste copiii jucandu-se si gandeste-te mereu (impuneti sa gandesti asa) ca esti sanatos si ca nimic nu ti se poate intampla.

stefan1994 spune:

am fost acum de am jucat m-am jucat putin cu mingea cu 2 baieti,si cand am simtit ca am obosit m-am oprit...si m-am pus pe o bancuta.Cand stateam acolo simteam ameteli in cap,senzatia de frica ca am facut vreun atac cerebral,am fugit repede acasa,mi-am luat tensiunea , 11 cu 8...si parca nu o mai simt asa,dar teama ca pot face ceva,si muri,inca exista...mereu regret dupa ce ies la o joaca cu mingea....

miriama spune:

Draga Stefan, tu ai mai scris acum ceva timp si la forumul medical si ai primit acolo o gramada de sfaturi si sustineri, dupa cum vad ca sunt si aici; ai facut ceva din ce ti s-a spus si recomandat acolo? Ai pus in practica sa nu te mai gandesti la rau tot timpul, sa faci miscare in aer liber, sa vorbesti cu parintii tai despre problema ta? Ma cam indoiesc.
Uite, eu de o bucata de vreme ma confrunt cu anxietatea si depresia dar la mine e pe fond de stress din cauza serviciului, si am fost la medic, mi-a dat tratament, il urmez cu sfintenie, nu iau nimic din "bulinele bunicii" cum iei tu, ma controlez, ma sugestionez ca sunt bine, nu mi se poate intampla nimic rau, ma ambitionez sa ies din casa, sa ma joc cu copiii mei desi poate n-am chef, sa fiu activa si chiar mi s-a imbuntatait starea de spirit. In plus mi-au disparut si niste dureri musculare carora nu prea le gaseam cauza si ameliorarea. Dar, e nevoie de vointa, muuuuulta vointa. Tu chiar n-ai deloc? Parca nu pot sa cred...

oanap85 spune:

stefan,eu te inteleg perfect de acea te intreb din nou tu ai fost la specialist?la psihiatru? scz am vazut ca ca da..totusi ar trebui sa-ti fi dat ceva care sa te faca sa nu mai ai aceste stari ,adica 3 luni a trecut destul de mult timp trebuia cel putin sa nu mai faci aceste atacuri de panica atat de intense..
ai 16 ani nu?esti mare de fapt te poti insura de acum,hai sa-ti spun exact,mie mi-a trecut cu xanax si serilift,dar astea ti le da doar medicul...mi-a spus ca am sa mai am cate un atac de acesta din cand in cand insa dupa o luna nu am mai facut deloc..am mai avut depresii usoare,ma mai incercat uneori insa stiam deja ca nu mi se poate intampla nimic si imi reveneam...dar pana atunci puteam sa incerc orice ca nu mergea,este f important sa ai o persoana de incredere careia sa-i poti spune ce simti in acel moment ,eu ii spuneam sotului tu ii poti spune mamei tale sau cui vrei tu numai sa nu treci singur prin asta...ne intalneam cu cunostinte,ieseam la terase cand toti se bucurau si palavrageau eu ma simteam singura si neputincioasa,nu puteam sa ma bucur de nimic nu imi era gandul nici la treaba nici la nimic credeam tot timpul ca am sa mor ..plangeam si imi venea sa tip sa urlu
ai incredere in tine,nu ti se poate intampla nimic ,stiu ca sunt ingrozitoare aceste atacuri pt ca eu am ajuns la concluzia ca e mai importanta sanatatea psihica decat cea fizica...iti vei reveni si vei face tot ceea ce iti place
daca au trecut 3 luni si nu vezi nici o schimbare inseamna ca ai nevoie de altceva ,vorbeste cu parintii tai si cauta un specialist bun care te poate ajuta ,ai sa vezi vei spune si tu ca mine"ce prost am fost ca nu am facut asta mai devreme"

vreau sa-ti mai spun ca eu am vorbit si cu un preot ,deci sa nu uiti ca exista D-zeu,nulta sanatate

rapsody spune:

Draga Oana, in cat timp ti-a trecut? Eu iau xanax si asentra de 6 saptamani si vad ca e mai bine, mai am doar stari usoare de neliniste pe care le ignor.Ma gandesc ca totul va fi bine. Doct. mi-a zis ca trebuie sa le iau 3 luni. Cand ai intrerupt medicatia ai avut ceva neplaceri?

oanap85 spune:

mie mi-a facut o schema dupa care sa iau ,am luat o perioada cate 3 pe zi ,apoi am redus la doua si in final una ,apoi cate una la nevoie a zis ca sa nu devina dependenta.serilift am luat cate 1 in tot acest timp ;dupa prima luna nu am mai facut atacuri...eu nu am luat cat timp trebuia deoarece am ramas insarcinata din nou si a trebuit sa renunt... dupa ce am nascut iarasi m a mai incerca cate un atac dar imi reveneam in schimb am facut o depresie puternica si iar a trebuit sa iau xanax si serilift dupa care iar a trebuit sa renunt ca am ramas insarcinata...insa atacuri de panica nu am mai facut.in special eu am aceste stari cand e un stres mai mare,cand ma enervez mai tare sau dupa o emotie puternica ..de ex acum am nascut fetita si nu-mi vine sa cred ca nu am nimic, multumesc lui D-zeu nu a mai trebuit sa iau nimic asta cred pentru ca am nascut usor si nu am mai avut acele dureri puternice ...in schimb cand sunt obosita imi simt capul greoi si simt cap o tensiune si parca imi fierbe sangele