Iepurasi de mar-apr 2010 la prima aniversare (105)
Raspunsuri - Pagina 2
andra_s spune:
La multi ani, Albert! La multi ani, Jane! Sa fiti sanatosi si plini de noroc!!!
La multi ani, Diana! La multi ani, Marcela! Tot ce va doriti sa vi se indeplineasca si sa fiti iubite si fericite!!!
child spune:
Fetelor multumim de urari, sunteti foarte dragute ca v-ati gandit la noi!
Astazi sarbatorim mai domestic, asa, in casa, iar sambata e cheful cel mare 
O sa pun poze saptamana viitoare, sa vedeti ce flacau mare am
Diana 
si inimioara mea
Albert-Krisztian (2.03.2010)
child spune:
Daca aveti timp si rabdare...
Povestea nasterii unei inimioare...
„Iubitul lu’ mama”…acestea au fost primele mele cuvinte adresate inimioarei mele…Albert-Kristián.
A fost un drum lung, plin de dezamagiri, sperante si vise…
Cinci ani s-a lasat asteptat Albert. Au fost ani grei, cu vizite nenumarate la medici care nu ne dadeau nici o speranta, dupa una-doua consultatii ne trimiteau la FIV.
Intr-un final, am avut sansa sa dam de o doctorita care chiar isi cunoaste meseria, care ne-a explicat pas cu pas ce proceduri trebuie urmate pentru a reusi sa ai un copil sanatos.
Cauzele pareau a fi cotidiene, stresul de zi cu zi fiind principalul motiv de “infertilitate”.
Pentru a nu mai pierde timpul (erau déjà 4 ani pierduti), dupa analizele de rigoare, am facut prima inseminare. Sperante, ganduri, dezamagiri…
Am facut si a doua inseminare. Sperante, ganduri, dezamagiri…
Doctorita ne-a sfatuit sa facem o fertilizare in vitro.
Chiar in acea perioada se puneau bazele unui centru de fertilizare la maternitatea Brasov, urmand ca primele fertilizari sa fie facute de o echipa din Bucuresti, renumitii medici Bogdan Marinescu si Diana Cocei (embriolog).
Pentru ca am raspuns foarte bine la medicatia care trebuie luata inainte de FIV, am intrat prima la recoltare.
Din pacate am fost si prima care a avut un test negativ…
Dezamagirea a fost atat de mare, incat nu am mai vrut sa aud de medici si spitale. Sotul imi spunea ca mai putem incerca cand sunt eu pregatita psihic. Din fericire, nu am ramas cu nici o problema de sanatate in urma fertilizarii.
Dupa sase luni, a reinviat ideea unei noi fertilizari. Dar, din fericire, doctorita mea era insarcinata si se reintorcea la lucru doar peste 5-6 luni.
In acest timp mi-a dat sa iau anticonceptionale, pentru ca organismul meu sa se odihneasca inaintea medicatie specific FIV-ului.
In tot timpul asta eu ma rugam sa-mi lumineze Dumnezeu calea, sa-mi dea un raspuns, sa ma indrume ce am de facut.
Am luat o luna anticonceptionale si m-am trezit intr-o dimineata, cu gandul ca mai bine sa aman cateva luni FIV-ul, pentru a-mi sustine teza de doctorat. Simteam ca am prea multe pe cap si mai bine sa le fac pe rand.
Zis si facut, am mers la medic, i-am spus si a ramas sa ne vedem dupa ce imi sustin teza.
Luna urmatoare, cam cu o saptamana inainte de menstruatie, la 3-4-5 dimineata aveam intalnire cu toaleta…invariabil, noapte de noapte.
Hm, ceva se intampla…am racit? Nu am racit in viata mea, tocmai acum, in toiul verii sa ma apuce pe mine raceala?
Imi vine si menstruatia, dar putin, cateva picaturi si doar o zi. E…mai astept, poate incepe mai serios in doua zile.
Si astept…astept…astept…Dupa 4 zile imi incolteste ideea…sunt insarcinata…nu-mi vine sa cred, nici nu stiu cum e sa fii insarcinata. Ce simptome ar trebui sa am?
Imi cumpar 2 teste, nu mai am rabdare, fac unul si iese a doua liniuta foarte pala.
Asta e, o sa mai incerc unul a doua zi dimineata sa vedem cum stam.
Seara gaseste sotul meu testul in cosul de gunoi si ma intreba ce-i cu el. Ii spun, el nu crede, nu vrea sa-si faca sperante inca o data, dupa atatia ani de dezamagiri.
A doua zi, la 4,30 dimineata, merg ca de obicei la toaleta si fac testul. Iese pozitiv instant, ma duc la sotul meu, care dormea si nu dormea, ca stia ca o sa fac testul si il intreb: Vrei sa vezi?
Sare din pat si ii arat, nu-i vine sa creada. Lasa, ca ma duc si fac si o analiza de sange.
Ma programez la medic care ma poate primi abia peste 2 zile. Cu atat mai bine, ca atunci e gata si testul de sange.
Facem ecografia la medic si-mi spune: “Da, sunteti insarcinata, priviti monitorul!” Acolo se vede un punctulet, careia medicul ii spune sarcina incipienta.
Mie imi dau lacrimile, sunt cuvintele pe care le asteptam de ani de zile.
Urmeaza luni pline de fericire si speranta, umbrite totusi de mici evenimente neplacute, 2 sangerari care s-au lasat cu internari, un rezultat fals la triplutest, o amniocenteza care ne arata ca avem un BAIAT sanatos.
In saptamana 34, la control, medicul observa ca fatul e o idée mai mic decat ar trebui. Nu-i nimic, ma gandesc, nici noi nu suntem uriasi, asa e el, mai micut.
In saptamana 36, la urmatorul control, constatam ca nu a mai crescut de la ultima ecografie.
Asa ca, la 3-4 zile m-am dus la testul non-stres, care iesea, de fiecare data bine.
In saptamana 38, medical sugereaza o internare, pentru perfuzii si urmarire zilnica la TNS.
Totul decurge bine, pana in saptamana 39, pe 1 martie, cand, dupa o ecografie, doctorita spune: “Gata, maine il scoatem, a mai crescut un pic si acum e momentul!”
Ma uit la ea siderata si spun soptit: “Vreti sa-mi faceti un cadou de ziua mea?”
Ea rade mirata: “E ziua dumneavoastra? E…deacum o sa fie si ziua lui!”
A doua zi dimineata, ajung pe masa de operatie. Aud tot ce se discuta ca prin vis, eram atat de emotionata ca o sa-mi vad puiul incat nu puteam percepe aproape nimic.
Am auzit la un moment dat un planset de copil…ups…o fi sala de nou-nascuti asa aproape?...nu, era Albert care plangea.
Dar unde e? Nu am vazut cand l-au scos…ma uit in jur, nimic, medicii aplecati peste mine…oare ce s-a intamplat?
Si…deodata…il vad ridicat de doctorita, o mogaldeata alba ca laptele, care tipa de zor (ca a fost deranjat). Il preia o asistenta si medicul pediatru, il sterg un pic si mi-l dau la pupat. Il pup pe calcai si ii soptesc “Iubirea lu’ mama”
Apoi iar dispare cu asistentele. Ma tot gandesc…o fi sanatos, e bine ca a tipat inca din burtica (primul planset pe care l-am auzit era plansetul lui, cand era inca in burta), era alb, parea ca are si un tonus bun…
Dupa cateva minute se intoarce o asistenta si-mi spune “La multi ani! Aveti un baietel sanatos, apgar 10” si-mi pune o bratara la mana.
Cand am auzit apgar 10, mi-au trecut toate emotiile, inseamna ca am un copil sanatos si asta e cel mai important.
Incerc sa ma uit pe bratara, sa vad cate kg are, vad 2500g si 47 cm, ora 10,10. Mititelul lui mama…lasa ca te faci tu mare, un mare OM…
Diana si inimioara mea Albert-Krisztian (2.03.2010)
stefimic spune:
DIANA foarte frumoasa povestea voastra, intr-adevar un copil mult dorit, dar care a venit la momentul potrivit.
ma bucur ca ai avut un asa cadou de ziua ta, ed ca exista ceva mai frumos, orice dar nu se putea compara cu ce ai primit tu anul trecut.
sa fiti sanatosi si sa aveti o viata minunata impreuna si poate va veni si un fratior.
Leea111 spune:
La multi ani Jane-Carolyn!!!
La multi ani Albert-Krisztian!!!
La multi ani Child!!!
La multi ani Marsy_baby!!!
Rebiana27 spune:
La multi ani JANE!! Sa ai parte de impliniri pe tot parcursul vietii!
R, mamica lui L si a M
Rebiana27 spune:
La multi ani ALBERT! Viata sa-ti fie senina si frumoasa!!
R, mamica lui L si a M
Rebiana27 spune:
CHILD, MARSY_BABY sa aveti parte de clipe magice alaturi de comorile voastre! Va fie viata prinos de realizari si fericire! LA MULTI ANI!!
R, mamica lui L si a M
Rebiana27 spune:
CHILD frumos expusa povestea nasterii lui Albert, cu o incarcatura emotionala deosebita, plina de dragoste si implinire! Sa va traiasca si sa va implineasca!!!
R, mamica lui L si a M
nafi spune:
Buna fetelor!
LA MULTI ANI ALBERT!
LA MUTTI ANI JANE!
SA FITI SANATOSI SI SA AVETI O COPILARIE MINUNATA ALATURI DE MAMI SI TATI CARE VA IUBESC ENORM!
CHILD - emotionanta povestirea ta! si cu happy end asa cum ne place noua!
Eu intru pe fuga caci musiu Ricky uraste tot ceea ce inseamna laptop, telefon, ziar...adica ceea ce ne distrage atentia de la el..si face un scandal monstru de cate ori incerc sa scriu ceva
Si noi avem vesti bune de la bunii nostri prieteni care au facut FIV in Valencia la sfarsitul lui ianuarie. DPN -ul 16 octombrie si sunt...2!!!
Va imbratisez pe toate cu drag si sper sa reusesc sa revin curand!