partea2

Express misiunea apartinand ESA si care este momentan singurul satelit activ la aceasta locatie.
Deasemenea pe viitor marile agentii spatiale si-au pastrat interesul pentru Venus, atat ESA (prin BepiColombo care urmeaza sa fie lansat in 2014 si care in drumul sau spre Mercur va face observatii si asupra lui Venus), cat si NASA (care isi propune prin programul New Frontiers sa trimita chiar un lander la suprafata) si Roscosmos (care va lansa in jurul lui 2016 o noua misiune Venera cu indicativul Venera D). Primul program a fost initiat de URSS in februarie 1961 atunci cand s-a lansat misiunea Venera 1 cu scopul de a intra intr-o orbita de coliziune cu Venus. Cateva zile mai tarziu satelitul a fost declarat pierdut din punct de vedere al comunicatiei iar masuratorile au aratat ca a ratat de putin tinta trecand la 100.000km de Venus.
URSS nu s-a oprit aici si a continuat explorarea cu Venera 3 in 1966 (marcand primul obiect uman care a traversat atmosfera unei planete si s-a prabusit pe suprafata ei), Venera 4 in octombrie 1967, Venera 5 si 6 in 1969, Venera 7 in 1970 care a supravietuit impactului cu solul trimitand primele date de la suprafata planetei, Venera 8, 9 si 10 care au transmis si primele imagini, Venera 11 si 12 care au facut primele masuratori cu privire la furtunile venusiene, Venera 13 si 14 care au relaizat primele investigatii asupra solului si care au transmis primele imagini color, Venera 15 si 16 care au folosit pentru prima data tehnologia SAR (synthetic aperture radar) pentru realizarea unor harti ale planetei.
Misiunile Venera au fost continuate in 1985 atunci cand cei 2 sateliti din programul Vega si-au concentrat atentia si asupra atmosferei lui Venus.