Comunismul - o idee buna?!

accept92 spune:

Nici ai mei n-au fost, fara sa faca mare caz din asta. La ce mizerii te referi...barfe, etichete, gura lumii? Eu provin dintr-o familie de mai putin sensibili la asa ceva, in rest...nu ne-a batut nimeni la usa.

ladyJ spune:

Accept, tu ai dreptate in principiu. Insa nu uita de nunate.Omul are nevoie sa se simta liber, chiar daca, luand la puricat ce inseamna libertatea, aflam ca defapt..nu suntem liberi niciunul si depindem grosolan de multe.

Pentru multi este important ca au voie sa aleaga. Acum au voie sa aleaga. Nu vrei pui umflat cu hormoni? iti cresti singur puii. Sau nu mai mananci carne.Nu vrei sa stai 2 ore in trafic? iei metroul.Intelegi la ce ma refer.

Atunci n-aveau voie sa aleaga.Ce sa aleaga? Si pentru unii, adica cei care stiau ca ei pot face mai mult si isi doreau sa faca mai mult, era frustrant sa traiasca asa.

Exista acea minunata vorba care zice ca exista doua categorii de oameni: cei care fac ca lucrurile sa se intample si cei care asteapta ca lucrurile sa se intample.


--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ellej spune:

O, nu, sumumul de inteligenta al poporului roman e atitudinea Ghita Pristanda, pupa-l in bot si-i papa tot. Fa-te frate cu dracu' pana treci puntea. Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie. Decat un intelept mort, mai bine un magar viu.
Iti trebuie maxim de inteligenta sa fii umil si lingau in fata (in fata lui to'ashu' prim de la centru) si zmeu la tine acasa cu perdelele trase.

Adrianaa spune:

(off-topic) Eu stiam de cele trei categorii de oameni: Cei care actioneaza. Cei care asista la intamplari. Cei care se mira de ceea ce se intampla.

nelia spune:

Pina una alta, toti cei care discuta aici sau care au disctat pe la alte subiecte pe aceasta tema, sintem intr-un fel sau altul mai mult in ultima categorie, decit in primele doua. Poate ca parintii si buncii unora au actionat, pe ambele planuri, s-au luptat pe bune, altii au asistat la intimplari... dar noi, cei de astazi, nu am facut nimic nici inainte si nu facem mare lucru nici acum, ne miram de ceea ce s-a intimplat si ceea ce se intimpla... Si ca ne miram ar fi simplu de dus, dar nu facem doar asta...

Inarmati cu lupta bunicilor si parintilor sau, dimpotriva, impovarati - depinde de ce parte a frontului au fost - ne aruncam in capete cu oale sau cu hirburi sparte.

Ca e utopie comunismul nu neaga nimeni, orice utopie poate sa aiba idei frumoase pe hirtie, insa greu sau imposibil de pus in practica. Si nu intotdeauna din cauza utopiei in sine, desi se poate si asta, cit mai ales din cauza oamenilor care o pun si pe care se pune in practica. Ca e un lucru rau care a facut mult rau pe multe planuri, iar nu cred ca neaga cineva... pentru mine numai ingradirea libertatii si indoctrinarea sint suficiente, restul sint detalii si nu mi-au facut rau asa cum se crede ca ar fi trebuit sa faca.

Dar faptul ca am fost crescuta in minciuna si indoctrinata in mod sistematic cu ea, mie una mi-a facut un mare rau, aproape ireparabil! Si daca ar fi sa acuz pe cineva, ii acuz pe toti adultii care au trait in acea tara, indiferent ca unii au ales sa spuna adevarul intre patru pereti, iar altii au ales sau au fost obligati sa aleaga sa nici nu-l cunoasca, darminte sa-l spuna...

Dar, concret, pe toti cei care citesc si scriu aici, voi, noi ce am facut si ce facem? In continuare, cu exceptii prea putine ca si in 40, ca si in 60, ca si in 80, ca si in 90 si un pic... se discuta si atit. Ca de facut, fiecare 'se descurca' (ca si inainte, ca doar fiecare avea pe cineva undeva) in asa fel incit sa mai inteleaga ceva si din nebunia asta pe care o numim viata.

Pentru ca parerea mea este ca nimeni nu prea a facut si nu prea face nimic (sa-i lasam pe bunici in pace, au trecut citeva generatii de atunci, ca sa le cinstim sacrificiul, ar trebui sa ne luam si noi rolurile generatiilor noastre in primire), sint atit de putini cei care actioneaza si mai ales care actioneaza pe linia respectarii drepturilor oamenilor, cu orice pret, in orice loc de pe acest pamint... incit eu nu vad (nu le mai vad) rostul discutiilor de genul celor de aici si de prin alte locuri. Interesante, aprinse, jignitoare de cele mai multe ori cind pentru unii, cind pentru altii... dar sint discutii, nu fapte... Hai, sa mai aratam un pic de ce sint eu mai bun decit altul!

Nu era fapta ca ascultai EL sau VA si nici ca nu ascultai, fapte au fost atunci cind cei care ascultau au iesit in strada si au strigat ce aveau pe suflet... si ne convine sau nu ne convine, au fost putini si lasati in general sa se descurce singuri. Nu era fapta ca refuzai sa fii membra de partid, nici mama mea nu a fost? Si? Cu ce o schimba asta? Cu absolut nimic. Nu era fapta ca spuneai intre patru pereti, sa nu te auda nimeni, dar nimeni, despre ce rau mare face comunismul, dar sa te duci sa apelezi la 'cunostinte' ca sa procuri ca sa ai mincare, carti, caiete, incaltaminte etc. mai buna decit aveau altii, cei de rind... io am fost printre cei de rind, cu niste parinti prosti de cinstiti ce erau, deci nu aveam mai nimic peste cei de rind...

Fapta era sa iesi in strada si sa ceri ca toti copiii de virsta copilului tau sa aiba ce are al tau, material, dar mai ales cultural si spiritual... caci asa a fost posibila dictatura, prin neacordarea dreptului la informare si la o educatie si cultivare pe masura... Sic ei care vorbeau intre patru pereti, 'luptatorii' de ieri, 'disidentii' de astazi stiau al dracului de bine acest lucru. De aceea e si atit de rea o dictatura, de orice natura ar fi ea, nu pentru ca stateam in frig si la cozi...

Fapte ar fi fost daca intelectualii si profesorii ar fi facut in scoli sau in cercurile in care se invirteau ceea ce spun acum ca faceau acasa... adica luptau cu monstrul comunist. Si nu neaparat pe fata, cum se pricepeau si ei mai bine, dar sa o faca... Sint unii care au facut-o si stiu cit le datorez, dar sint atit de putini, of, doamne, atit de putini care au facut-o! In rest, fiecare isi procura porcul, portocalele, bananele si cele trebuincioase si cu copiii bine hraniti si bine educati cu cartile ramase in biblioteci tot de la eroicii bunici, discutau cit de rau e comunismul! Cind la unii chiar era rau de tot, copilaria cu lipsuri se uita cel mai greu! Dar pe mine lipsurile materiale nu m-au afectat, nu au consecinte asurpa vietii mele de adult... insa celelalte, e jale! O viata de-as avea peste ce mi-a mai ramas si nu as putea repara consecintele... si pina le repar, le transmit mai departe. Asta este raul unei dictaturi, asta este raul comunismului... si capitalismul acerbu are si el raul lui tot de aceasta natura, nu ceea ce e la suprafata!

Stiu multe, foarte multe despre nazism, am fost avida de informatii cind am aflat pe la 12 ani ce a insemnat, am citit tot ce am putut gasi in coltul acela sarac de tara, uitat pina si de dictatura... si de regimurile de dinaintea ei si de cele de dupa ea... Dupa 90 am petrecut sute de nopti cu cartile in mina ca sa aflu ce a fost, era avida de orice aparea, de orice iesea... iar intrebarea si in primul caz si in al doilea a fost: CUM DRACU A FOST POSIBIL ASA CEVA??? Ce e omenirea asta? Jumatate e formata din monstri de cruzime, iar cealalta jumatate din monstri de indiferenta!?! Pentru ca lucrurile astea de intimplau, dar nu oricum, ci in timp ce mii de oameni isi duceau viata asa cum se puteau, unii stiau dar taceau, altii, foarte putini vorbeau, dar nu mai stiam noi de ei, iar altii pur si simplu traiau! Fiecare cum putea... la fel cum fac si astazi... toti! Cite nu se stie si nu se face nimic!?!

Asa ca, scuzati-ma daca sint sarcastica, dar nu cred ca sintem in masura sa ne judecam unii pe altii cu atita superioritate si cruzime de parca noi am fi mutat muntii din loc. Noi, generatiile in viata intre noi. Dar de stiut ce s-a intimplat cu adevarat trebuie sa stim, sintem datori sa aflam! Chiar si asa, cu toate lucrurile stiute si bine sadite in sufletul nostru, tot exista riscul, oricind si oriunde in lumea asta, ca istoria sa se repete! Pentru ca sintem... oameni si sintem ori cruzi, ori indiferenti!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Imi place si asta cu trei categorii.

Nelia, nu mai rade mai, ca vorbele astea se aplica in general asa nu doar in politica.Defapt in context general le-am si folosit ca sa-i explic lui Accept de ce unii nu se simteau confortabil ne-lasati fiind sa faca ceva cu viata lor.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

Grace spune:

Pui gresit problema. Faptul ca ai ceva de spus in comparatie cu cei care tac chitic sau nu sint interesati de asemenea subiecte, asta este deja ceva in plus. Este un anumit de gen de atitudine de la distanta (dat fiind ca sintem pe un forum) care conteaza pt. altii. Daca 100 de persoane vorbesc despre acelasi lucru, respectiv despre intoarcerea comunismului in Romania (de ex.) si nimeni nu intervine cu contraargumente, probabil ca un nr. f. mare de cititori vor fi convinsi ca asta este singura si cea mai buna solutie. Totul pleaca de la idei iar acestea trebuie discutate, altfel degeaba le mai ai. Nu este rau ca se discuta, asta fac oamenii civilizati, nu ies cu barda direct in strada sa incerce sa isi puna in aplicare ideile bune sau proaste. Apoi, o discutie la care participa mai multe persoane, intotdeauna aduce un plus de cunoastere, schimbul de informatii inseamna putere, iar aceasta te ridica in general nu te coboara.

Esti nedreapta din f. multe puncte de vedere, nu conteaza cine ce a facut sau nu a facut sau de ce nu face, nu sintem la politie, nu sint necesare justificari. Sintem pe un forum public unde se discuta cite-n luna si-n stele, nu vad de ce ar trebui sa ne abtinem de la acest gen de subiecte. Si nu inteleg de ce ar trebui sa ne cenzuram, sa ne anihilam singuri personalitatea, doar de teama ca nu cumva sa parem mai "buni" ca altii. Si daca unii sint mai "buni" ca altii, care ar fi problema de fapt? Nu este asa oricum? Este o noutate asta, cumva? Eu cind vad altul mai bun/inteligent decit mine, mie personal asta imi trezeste admiratia, interesul si respectul. Altora poate le trezeste invidia, rautatea sau alte chestii de acelasi gen meschine... Asta este, nu toti sintem la fel, dar cred ca fiecare are dreptul sa se desfasoare oricum ar fi, nu crezi?

nelia spune:

Pai, asta am si facut, mi-am asumat dreptul de a spune ce gindesc! As dezvolta, dar nu vreau sa fiu trecuta de partea comunistilor si securistilor, pentru ca sint unul din oamenii care a suferit de-a dreptul si pe toate planurile in timpul lor si, la felul in care sint, sufar atunci cind sint constrinsa sa fac ceva... am aflat tirziu asta, de aceea consecintele vietii duse intr-o dictatura mi-a afectat dezvoltarea. Si am suferit de-a dreptul si de foame, desi observ ca este lume care nu crede, sa credeti, pentru ca asa a fost, cine a fost cu adevarat cinstit (nu eu, ai mei, eu i-am judecat atunci, mi se parea o lasitate sa nu faca la fel ca ceilalti, dar ei o faceau caci asa simteau, nu aveau nici o treaba cu comunismul in sine si sint multi ca ei) si de frig... dar cel mai mult am suferit din alte motive, mult mai multe, complexe si subtile pentru a putea fi puse intr-un mesaj. Si asupra acelor mici detalii, subtile, nepalpabile lucreaza asupra omului intr-o dictatura, cu ele il ingenuncheaza, acolo trebuie dusa lupta... nu pentru pamint, bunuri, mincare, caldura sau lumina...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Grace spune:

Eh, acum te recunosc din nou... stiam ca asa gindesti...

nelia spune:

Stiu si io... stai sa vezi, citeste mai departe.

Si cu toate acestea nu pot sa spun ca totul a fost cumplit de rau pentru cei mai multi, desi mi-ar placea tare mult sa pot spune asta. Bai, aia, voi bateti cimpii, ati uitat? Nu, nu au uitat, isi aduc aminte foarte bine, dar ceea ce-mi aduc eu aminte, nu se regaseste in amintirile lor pentru ca viata lor nu a fost asa. Singurul lucru mare si rau de tot a fost lipsa libertatii, desi se pare ca unii, au avut-o pina si pe aceea... adica latul mult mai lung decit al altora. Iar altii ce sa faca cu ea... cind s-au nascut si au crescut fara, nu au gustat-o, nu stiau ce-i aia, normalul lor era fara... cind li s-a facut cadou, au invirtit-o cit au invirtit-o pe toate partile si pina la urma au adaptat-o, in stil balcanic. Fiecare a inteles ce a vrut din ea... sau nimic. Ba altii, pe timpul comunistilor, au fost liberi de tot, dar nu au vrut sa foloseasca libertatea nici atunci pentru ca pierdeau mult prea multe privilegii in tara. Nu faceti ochii mari, ca nu e vorba de securisti, de comunisti de fruntce, pentru aia era clar ca nu aveau cum sa dea ce obtinusera cum obtinusera pe ceva ce trebuia muncit cu sudoarea fruntii prin alte parti... ci de intelectuali, de artisti, de oameni care ar fi putut sa miste lucrurile daca ar fi deschis gura sau ar fi pus penita pe hirtie si ar fi scris in numele suferintei poporului sub talpa dictaturii.

De ce nu au facut-o? Dumnezeu stie. De ce toti cei care spun acum ca s-au luptat cu morile de vint, dar limitatii le-au facut imposibila victoria nu au reusit sa se faca deloc auziti? Nici asta nu stiu, poate peste o suta de ani se va afla. Ceea ce stiu, ca si la nazisti, este ca dictatura intr-o tara, daca nu e militara, nu poate rezista fara aportul poporului! Nu o parte, ci tot, asa prin toata itele care se tes acolo, in viata de zi cu zi, incepind cu cel de linga tine, copil, sot, bunic, bunica... si terminind cu vecin, vinzatoarea din colt, profesor, cintaret, poet... etc.

De ce cred ca a fost posibil sa fie atit de bine inradacinata dictatura in Romania, mai bine decit in alte tari, sa sape si sa modeleze atit de bine mentalitati si sa formeze identitati pe masura si chipul omului nou dorit, lucru care face ca astazi sa ne lase socati de uimire (eu una sint) un sondaj ca cel cu care s-a inceput subiectul este pentru ca in Romania, spre deosebire de alte tari aflate sub dictatura, si atunci cind s-a luptat, lupta nu a fost dusa pentru principii, pentru libertatea in sine, ci fiecare a luptat pentru ceea ce i s-a luat, pentru drepturile lui, care, de cele mai multe ori, au fost de ordin material... Din nou trist, dar daca vrem sa intelegem ce a fost, e cazul sa incercam sa aflam adevarul, fara inclestarea asta care se vede peste tot... si cind l-am aflat, sa-l acceptam, sa-l luam la rumegat si sa vedem ce ne ramine... si de acolo sa pornim reconstructia. Vina e colectiva, eu ma simt teribil de vinovata, dar eu pentru mine am ales... am plecat, dar cei care au ales sa traiasca acolo, cred eu ca asta ar trebui sa faca... sa este unul din lucrurile de la care s-ar putea incepe.

Si revoltele in esenta lor nu au avut la baza revolta impotriva regimului neaparat, impotriva comunismului ca doctrina, care desi calca flagrant drepturile oamenilor in picioare, dadea se pare pe la inceputuri suficient ca lumea sa fie multumita, ci tot pentru mincare, caldura, salarii etc. Cei care au luptat impotriva comunismului in sine, refuzind sa-si calce in picioare drepturi si principii in care au crezut o viata au fost putini. Iar acum intra in tabara lor toti cei care au avut ceva de spus, chiar daca acest ceva, la vremea respectiva, nu avea nici o treaba cu lupta impotriva comunismului ca regim. Asa cred eu a fost posibil sa se treaca de la un regim comunist la o unul totalitar.

Si tot la acest subiect s-a facut comparatie cu capitalismul. Nu stiu unde traieste fiecare, dar aici unde traiesc eu, capitalismul face victime. Multe! Care, la fel ca si cele ale comunismului, nu se vad si nu le pasa multora de ele, sint doar niste oameni in multimea de oameni din aceasta lume... dar asta este deja un alt subiect.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU