Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(3)
Raspunsuri - Pagina 2
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mamagiuliei
si da, pare extraterestra  Daria & felina fioroasa  GIULIA(2004 08 16) cu  Sela_"Meglio sole, che mall`accompagnate !" |
deci de aici i se trag ochii verzi?
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Bic spune:
Sa nu o credeti in totatlitate pe maria_alexia cind se plinge de copii pentru ca ea e o mama fantastica si foarte creativa. 
Si ca sa-ti raspund direct. Cum ti-au spus si altii, in situatia cu restaurantul. In primul rind, nu as merge la restaurant daca copiii sint obositi. Daca totusi se intmpla asta (noi din pacate o facem in mod frecvent), le aduci chesiti de jucat, de distrat atentia. Mai iesi cu ei afara, sigur gasesc ceva, o piatra pe care sa se catzere , o bara de care sa se agatze, niste dale cu crapaturi pe care sa sara, etc. Aici, avantajul este ca intotdeauna este cel putin o alta masa cu copii si fi-mea se antureaza, ca e taaare sociabila.
Lucruri neacceptate social (cum ar fi nisip in ciorba) i-as spune ca sint de neacceptat si deci setez asteptarea. Mi-e greu sa vizualizez nisip in ciorba pentru ca nu stiu unde ar gasi nisipul intr-un restaurant, dar fii-mea are de la o vreme fascinatia sarii. Si a avut de nenumarate ori intentia sa puna extra sare la noi in farfurie. Am impiedicat-o la timp, explicindu-i care e efectul sarii in mincare. Si apoi am lasat-o sa-si puna pe un colt in farfuria ei, daca are pofta.
Si ce faci daca copiii incep sa tzipe si sa bata din picioare? Varianta pe care eu prefer sa o adopt este: in primul rind eliminat scandalagiul din locul public. Respirat adinc de citeva ori, o imbratisare. Dupa care oferit alternativele. "Nu e ok sa tzipi in restaurnat. In momentul de fata ai doua optiuni acceptabile: Te potolesti si ne intoarcem in resturant sau nu te potolesti si mergem acasa. TU hotarasti." Si daca nu se potoleste, cu riscul de a ramine nemincata, mergem acasa. Am facut=o de citeva ori. Si jur ca m-a durut ingrozitor. Dar TREBUIA!!!!
Deci ca o concluzie, daca nu cedezi si esti consecventa in reactii, copiii vor invata ca nu glumesti.
A doua chestie este ca tu trebuie sa fii convinsa in sulfetul tau ca faci bine pentru ca daca ai cel mai mic dubiu, daca te simt ca eziti, te simt dracii astia imediat.
Jasmin012 spune:
Bic, tare mult imi place cum ai povestit
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Eram la un MC, stateam la coada si o fetita de 3-4 ani fugea printre mese. mama ei era in fata mea, astepta comanda. Au trecut cel putin 5 minute, comandase cred pentru vreo 10 persoane, mult de tot, la pachet. In tot acest timp fetita era printre picioarele oamenilor. Mergea cu spatele, s-a lovit de picioarele mele, in viteza, a cazut si s-a lovit. O culeg de pe jos, ma loveste,o intreb daca o doare si o rog sa fie atenta, mama-sa se intoarce si se uita urat la mine. ´´doamna, e un copil´´ imi zice. Ha????Da eu ce draq am facut?  |
Leidisor
, si eu m-as fi uitat cam urat 
. Era vorba despre un copil de 3-4 ani care se juca intr-un loc foarte aglomerat, care loc, probabil, ii dadea o stare de agitatie. In legatura cu restaurantele, pentru varste mici trebuie alese restaurante cu locuri de joaca pentru copii + acceptata ideea ca mersul la restaurant cu copilul poate fi orice altceva in afara de ceva placut :)))).
Noi am mers prima data cu copilul inainte ca el sa aiba 3 ani si a fost horror
.In plus, mersul la restaurant, ca orice activitate noua, poate fi privita ca o provocare de catre copil.
Daca ii mai si spui dinainte ca, stii, mergem la restaurant, acolo nu se tipa, se mananca frumos, nu se trage de fetele de masa, nu se imping chelnerii, nu se bea din paharele celor de la alte mese si nu se casca gura la ce mananca ei, sunt toate sansele ca copilul sa vrea sa se dea in spectacol. Eu una, cu atatea conditii impuse, sigur as face-o lata
.Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mãmici de bãietel.
ladyJ spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Leidisor , si eu m-as fi uitat cam urat . Era vorba despre un copil de 3-4 ani care se juca intr-un loc foarte aglomerat, care loc, probabil, ii dadea o stare de agitatie. |
Nu te cred
Mai, dar n-am facut nimic, de ce sa se uite urat la mine? fetita s-a lovit de mine, din spate. Deci era in spatele meu si a intrat din plin in picioarele mele. A cazut.
Am ridicat-o de jos si ea m-a lovit.
Am intrebat-o daca e ok, daca a patit ceva, si i-am zis sa aiba grija pe unde alearga.
Mi-e greu sa inteleg unde a fost greseala, asta sa nu mai mentionez faptul ca niciun adult nu e obligat sa zambeasca sau sa fie intelegator atunci cand parintele(ca el e de vina, nu copilul) este absolut aerian si-si lasa copilul mai mult de 5 minute singur si nesupravegheat intr-un loc public.
Ma bucur ca nu s-a intamplat ceva mai grav, se putea lovi chiar foarte serios.
ladyJ spune:
PS- nu vrei sa stii ce greu mi-a fost sa ma abtin si sa nu-i tin teorii mamicii respective. Eu consider ca a gresit foarte tare. Nu ca m-a apostrofat ci pentru ca habar nu avea unde e copilul ei.
denizel spune:
Pai, eu m-as fi uitat urat fiindca i-ai zis copilului sa fie atent :D.
Vad situatia in felul urmator: coada si aglomeratie acolosa, mamica voia sa cumpere multe chestii, copila nu mai avea rabdare, a inceput sa alerge pe acolo, mama a devenit cel putin la fel de agitata, copila s-a lovit de tine, tu i-ai zis sa fie atenta (nu mai conteaza chiar deloc ca ai intrebat-o daca nu s-a lovit si ai ridicat-o de pe jos).
Pai, asta, in ochii mamei deja agitate (ca doar nici ei nu-i convenea ce se intampla :), a sunat ca o observatie facuta copilului si mi se pare normal sa se uite urat 
.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.
ladyJ spune:
Ei, uite mie nu mi se pare normal intreg comportamentul mamei respective raportat la propriul ei copil, atunci in loc public aglomerat.
Asta era un exemplu din categoria a ceea ce consider eu management prost si culcat pe-o ureche.
Ingrijoratoare e atitudinea, nici in ceasul al 12-lea ea n-a inteles ca defapt greseala este a ei, nu a mea ca i-am zis fetitei sa fie atenta.
A avut noroc cu mine. Putea da peste unul si mai agitat cu un vocabular mai colorat sau reactii nepotrivite.(un specimen intalnit chiar acum o saptamana pe un aeroport, care efectiv a injurat un copil !)
Si chiar conteaza ca am ridicat-o de jos si i-am vorbit calm, mai ales in conditiile in care toata scena a fost vazuta de mama ´´agitata´´.Sau trebuia sa n-o bag in seama deloc, sa nu se simta doamna prost?
Femeia era ocupata cu privitul meniurilor de pe perete, o adevarata stare de agitatie.
Jasmin012 spune:
Denizel, 
, chiar ma intrebam pe unde mai esti, ca nu te-am mai vazut demult pe-aici. Cum ai venit iar s-a animat subiectul
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
denizel spune:
Lady, unde ti-e empatia?
Pornesti de la premisa ca mama era o nesimtita careia nu-i pasa de copil, in sensul ca nu-i pasa ca darama restaurantul.
Eu nu cred ca e asa.
Pur si simplu nu i se parea anormal ca fetita sa alerge pe acolo in timp ce ea statea la rand. Nici mie nu mi s-ar parea . McD nu e un restaurant cu staif si consider acceptabil comportamentul copilului.
Iar faptul ca se uita la meniu in timp ce copila alerga nu imi apare deloc ca indiferentza, ci ca o dorinta de a comanda ceva in cunostinta de cauza.
In plus, sunt foarte putine sanse sa apara vreun nebun care sa injure copilul.
Eu zic ca mama era OK :).
Tu ai fost plina de bune intentii si foarte draguta, numai ca ai uitat pe moment ca nu ii poti cere unui copil de 3-4 ani sa fie atent cand alearga intr-un loc aglomerat. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca nu e placut sa fii lovit de un copil pe care il ridici de pe jos.
Ceva remarcabil .
Am cunoscut mai demult o familie al carei mezin era o-braz-ni-ci-a intruchipata 
.
Fiindca veni vorba de restaurant, cand avea el vreo 6 ani am fost impreuna intr-o vacanta in Spania.
Cand mergeam sa mancam pe undeva, deoarece pustiul se prinsese ca am ochi de vultur , scornea cate o mica prostioara: ultima pe care mi-o amintesc si care m-a socat , a fost ca a luat oliviera si a turnat, tacticos, ulei si otet pe fata de masa :)))).
Nu stiu daca ai lui l-au vazut sau nu (eu presupun ca da, dar s-au facut ca ploua ), cert e ca eu l-am vazut dar nu am zis nimic (doar m-am cam revoltat in sinea mea :)).
asa buna si mamoasa cum ma vedeti , pe cuvant de onoare ca, dupa vacanta aia am crezut ca ingaduinta asta extrema a parintilor il va costa cumva pe copil si ca nu e in regula sa fii totusi atat de lax fata de copil.
Well, ne-am reintalnit acum vreo saptamana si am regasit un copil incantator 
. Parca e chiar si mai si decat fiu-mio [cioara maaaaaare :))))]. Plin de ingaduinta, relaxat, amabil, capabil de a oferi dragoste si mangaieri unui animalut fara a se teme ca e ridicol (are 10 ani acum, asta nu e ceva des intalnit), in fine, un copil minunat de echilibrat si stapan pe el. Niciodata nu s-a inteles mai bine fiu-mio cu un copil.
eu nu zic ca e bine sa lasi copilul sa murdareasca fata de masa, dar daca lasam sa nu apara consecintele dupa fiecare incident (caruia, tributari conventiilor, ii dam o importanta mai mare decat o are), uite ca sunt sanse ca "ingaduinta" noastra sa nu dea nastere unui monstru.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.