Copilul captiv
Raspunsuri - Pagina 20
Sabina spune:
mama lui, nu el :)
iar abuzul nu tine cont de clasa sociala.
PS care mama lui apoi a venit in Ro si a trait sub comunismul cel mai negru in saracie lucie, si nu s-a inacrit si nu s-a inrait.....dimpotriva,,a creeat una dintre cele mai luminoase familii.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Happy_in_TO spune:
M-am gindit mult aseara la tine, la mine, la viata in general.
Si eu am vrut sa fiu cosmonaut, dar se poate ca era perioada aia de febra cosmica, zbor pe luna si entuziasm global...
Eu cred ca am avut noroc pina la urma pentru ca am avut factorul timpului in ecuatie, ceea ce tu nu ai avut din pacate.
Adica am avut timp sa devin un adult, sa am discutii cu mama, sa o aud ca spune ca este mindra de mine, ca ii pare rau ca nu a putut face mai mult pentru mine. Mi-a spus ca nu merita un copil asa de bun cum sint eu pentru ea. Atunci i-am spus ca eu apreciez tot ce este ea pentru mine, ca o iubesc.
A fost in sala de nastere cind am nascut-o pe Sarah si parca un cerc s-a inchis atunci.
Bunica-mea a avut timp sa se schimbe, sa lase dragostea in suflet, sa arate mai multa dragoste, sa imbratiseze, sa vocalizeze sentimentele de iubire. Ea, care ma batea si ma numea "orospina balasi" "copilul curvei" (in tatareste), care nu mi-a spus niciodata cind eram copila ca ma iubeste, care nu m-a strins niciodata in brate...ea, acum la batrinete era iubitoare, intelegatoare, dornica de imbratisari si cuvinte de apreciere. Timpul a fost foarte important pentru ca relatia mea cu ea sa devina una frumoasa. Am avut timp amindoua. A murit anul trecut, in somn, la 93 de ani fara sa fie bolnava o zi. Inainte sa de duca sa doarma mi-a spus ca s-a rugat toata seara pentru toti mortii (fratii si tatal care au batut-o in tinerete...), pentru noi (si in felul ei ne-a spus larevedere cu asta), mi-a spus ca nu o mai dor picioarele deloc (de la reumatism) si ca se simte usoara de tot.
Cu Alin am tras o gramada...pentru ca nu am avut timp. Majoritatea problemelor mele cu el se leaga de faptul ca nu am putut sta de vorba cu un om cu mintea clara, nu i-am putut spune ce am avut pe suflet.
In terapie mi s-a sugerat ca atunci cind fetele nu sint acasa (le-am dus la matusa mea) sa iau o foaie de hirtie si sa ii scriu. Am scris si am plins o zi intreaga de mi se umflase capul ca un dovleac. Am "vorbit" cu el, am scos din mine veninul care ma otravea pe dinauntru.
Poate te va ajuta si pe tine daca le-ai scrie parintilor tai, fratelui tau. Nu ai avut timp ca sa le vorbesti si din cauza asta iti este greu acum.
Inca ceva la care m-am gindit aseara. Citi ani a avut mama ta cind a murit? Oare a avut virsta ta de acum?
carolinah spune:
Mie mi se pare periculos pt Conchita ce se intampla aici. Ea are nevoie de terapie, de un ghid competent pe drumul vindecarii! Nu de adevaruri servite de altii la repezeala, ca le-a scapat.
Conchita, nimeni nu stie mai bine decat tine! Mai cauta-ti terapeutul cu care sa faci pereche pe drumul asta si mergi incet, incet, pana la lamurirea finala. Nu-ti stabili deadline-uri, ca nu se stie ce gasesti pe drum si cat dureaza! Mai bine o curatenie facuta temeinic, decat lucruri ascunse sub covor la repezeala. Astea fac mai mult mucegai si mizerie pana la urma.
Fa curatenie cu profesionisti alaturi, altfel poate fi mai rau, in loc sa fie mai bine. Asa-zisele autovindecari pot masca suferinta care va izbucni apoi sub forme nebanuite si mult mai grave.
O mare imbratisare de la mine pt tine
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina mama lui, nu el :) iar abuzul nu tine cont de clasa sociala. PS care mama lui apoi a venit in Ro si a trait sub comunismul cel mai negru in saracie lucie, si nu s-a inacrit si nu s-a inrait.....dimpotriva,,a creeat una dintre cele mai luminoase familii. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Pai eu ce zic?
Exceptii,dom'le, exceptii
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina e . iar acum abuzul e acum mai putin frecvent...pt ca pur si simplu parintii nu prea mai petrec timp cu copiii lor, fizic nu mai sunt asa multe momente in care sa-i calce pe nervi...se rezuma la "mica palmuta" |
Fugi bai d'aici, nu mai sunt batai pt ca atitudinile in societate s-au modificat profund si oamenii sunt mai educati, nu ca nu's acasa
nelia spune:
Conchita, raspunsul meu vine la pagina 16, acolo unde spui ca nu stii cum sa traiesti cu faptul ca ai tai nu te-au iubit... nu am apucat sa citesc mai departe... voiam sa-ti spun si cum vad eu sau cred ca vad lucrurile din afara.
Eu nu as fi atit de dura cu iubirea asta, pentru ca nu o poti calcula in alb si negru, in nu si da... Daca ea nu te-a iubit pe tine, atunci nu l-a iubit nici pe fratele tau, si as merge pina acolo incit sa spun ca poate nici pe sotul ei, tatal tau. Si stii de ce spun asta? Pentru ca m-am gindit la vorbele pline de furie spuse de tatal tau: ca mama ta a fost proasta si tu esti la fel ca ea! In momentul in care le-am citit, mi-a trecut prin gind ca altceva voia sa zica, nu prostie in sensul clasic al cuvintului, el stia ca nici mama ta si nici tu nu sinteti proaste. Se referea insa la un alt fel de prostie, una femeiasca, una umana, care desi nu are de-a face deloc cu prostia, pina la urma, datorita efectelor distrugatoare pe care le aduce in viata celor care poti fi acuzati de ea, poate fi asimilata cu prostia cea clasica. Te las pe tine la o parte un pic, eu cred ca tu inca nu ai ajuns la tine, inca esti la familia ta, la parintii tai, la relatiile lor cu tine si ale tale cu ei... Si mai cred ca tu, personal, Conchita, nu ai nici o problema in afara de ceea ce vine de acolo, esti mult prea inteligenta ca sa intelegi ca nu in viata de astazi e problema ta, nu femeia care esti acum are probleme si in nici un caz, mama Soniei.
Deci te las pe tine, si ma intorc la mama ta... Si iti spun ca nu ai de ce sa suferi ca ea nu te-a iubit, pentru ca a suferit ea suficient ca a iubit mult si nu a stiut cum sa o faca fara sa-si faca rau. Spuneai ceva de mila, mie de mama ta mi-e mila, sincer... poate pentru ca nu se mai poate face nimic, nu se poate sa-ti fie mila decit de o persoana pentru care nu se mai face nimic... In rest, se numeste iubire, intelegere, empatie sau altfel, dar nu mila.
O fac sub forma de scenariu, ca sa nu repet de fiecare data cred, s-ar putea etc.
Mama ta a fost o femeie care a iubit un barbat, dar nu a stiut cum sa o faca ca sa protejeze in acelasi timp. Eu stiu oarecum ce spun pentru ca si eu am iubit un barbat, mult, mult, mult de tot, cu tot ceea ce poate sa iubeasca o femeie un barbat. Credeam ca aia este, aia e singura mea sansa, ori pun tot, ori ramin fara nimic... Exista riscul sa pui tot si sa ramii totusi fara nimic. Si mai cred ca si tatal tau a iubit-o pe mama ta, a dorit-o, dar nu a putut niciodata sa o aiba asa cum si-a dorit-o... nu stiu de ce, poate pentru ca era prea inteligenta, poate pentru ca era prea mic pentru sufletul ei mare, pentru capacitatea ei de a-l iubi... Nu stiu! Dar stiu ca tatal tau a fost cel care a avut nevoie de ajutor la inceput, si nu de terapeut, ci de o femeie care sa-l iubeasca atit cit putea el sa ofere... Si ce daca era frumos, si ce daca era din familie cu singe mai albastru? Asta nu-l putea face egal cu cine nu era, de fapt. Dar nu a avut noroc sa gaseasca o femeie care sa-i ofere ceea ce avea nevoie, exact ceea ce avea nevoie, pentru ca el nu era in stare sa ia nici mai putin, nici mai mult decit ceea ce intra exact in sufletul lui. Si atunci a urit-o pe mama ta, s-a razbunat pe ea si a cautat in alte femei ceea ce nu a gasit niciodata. Si de aceea s-a purtat urit pina la urma si cu tine, te-a iubit, da... dar tu erai ca mama, nu ca el... deci, din nou, nu intrai in masura lui. Si fata de tine a fost tot o razbunare, si el te lua cu tine tot ca sa o pedepseasca pe mama ta, stia ca va veni dupa el, poate ca instinctiv stia ca o pedepseste cu atit mai mult cu cit ii arata ca are o favorita in familia, si nu e ea aceea! E trist, dar ai fost ca o moneda de schimb intre ei, si desi sint sigura ca te-au iubit amindoi, faptul ca la tine a ajuns ce a ajuns, este numai pentru ca aceasta dragoste s-a pierdut cumva in aceste lupte dintre ei. E plina lumea de povesti ca a parintilor tai, nu sint singurii, si, probabil ca plina lumea de copii ca tine.
Cu tatal tau mi-e clar, nu-mi mai indrept atentia asupra lui si, din pacate, nu am nici un sentiment, de nici un fel pentru el. Cunosc genul lui de barbat si stiu ca iubirile pe care le provoaca acestia nu sint meritul lor, ci tot al femeilor care ii iubesc, ele traiesc marea pasiune, ei nu au nici un merit in asta.
Dar mama ta nu putea sa iubeasca altfel nici baiatul, altfel decit l-a iubit pe tata vreau sa spun. Practic, nu a facut decit sa transfere dragostea neimplinita pe care o avea pentru tata, asupra fiului, probabil ca tot din acest motiv, fiul o si incasa alaturi de ea de fiecare data. Stia ca este o amenintare, stia ca mama ta ar putea face acest lucru, iar el, pina mai ieri singurul barbat iubit va fi nevoit sa cedeze in fata fiului. Si atunci toata temelia pe care tatal tau si-a construit viata, cu escapade, cu batai, tot... se darima, pentru ca nu ar mai fi interesat pe nimeni. Si se poate ca asta sa se fi si intimplat pina la urma, de aceea mama ta a ales sa ramina cu fratele tau, sa-l ajute... asa cum a ramas si cu tatal tau, tirindu-va si pe voi in nefericirea ei. Pentru mine, ca mama, nu are scuze, nici una... si pot simplu sa spun ca da, v-a iubit pe amindoi, dar nu suficient de mult ca sa se rupa din lantul bolnavicios care o tinea legata de sotul ei. Si ca v-a iubit pe amindoi si in acelasi timp pe nici unul cu adevarat... pentru ca nici ce a simtit fata de fratele tau nu a fost chiar dragoste de mama, ci un fel se sentiment acaparator si bolnavicios, care nu era departe de cel simtit fata de sotul ei... Dar ca femeie o inteleg, din toata fiinta mea o inteleg si imi pare rau pentru soarta ei. De aceea ai amintiri frumoase legate de ea, pentru ca atunci cind reusea sa invinga femeia, era mama care ar fi fost intr-o viata normala, intr-o relatie normala cu un barbat.
Fratele tau, nici el nu a fost iubit, nici de tata si nici de mama. Si poate ca, pina la urma, singura care l-a iubit pe fratele tau ai fost tu, sora lui, victima lui. Cred ca fratele tau a suferit la fel de mult ca tine, poate chiar mai mult, nu neaparat fizic. Dusman inchipuit al tatalui, iubit de mama, dar nu pentru ca ceea ce era, ci pentru ceea ce avea nevoie mama ta sa fie, te-a facut pe tine vinovata de toata suferinta lui.
In concluzia scenariului meu, toti v-ati iubit intr-un fel si, in acelasi timp, nu v-ati iubit deloc in alte feluri. Ce a fost frumos in familia voastra vine de la acel iubit intr-un fel, ce a fost urit si foarte urit, crunt si tragic de urit, vine de la celelalte feluri in care nu a existat iubire, ci dependente bolnavacioase, razbunari fara rost si pe cine nu trebuie, inchipuiri... intr-un cuvint suferinta umana, din toate partile.
Nu cred ca are rost sa scormonesti prea mult dupa faptul daca te-au iubit sau nu, mie, din afara mi-e clar ca a fost si dragoste. Ia-o atit cit a fost si cum a fost, se putea si mai rau, si mergi mai departe, restul pui tu. Mai cred ca tu ai fost singura, desi ai suferit mult, care ai avut o sansa reala in acea familie. De ce? Pentru ca era mica atunci cind se intimplau lucrurile sau cind au inceput sa se intimple. Nu era suferinta ta, ci erai buretele care absorbea suferinta lor. Ai avut o sansa pentru ca era oarecum intr-o pozitie neutra fata de toti (nu reprezentai un pericol nici pentru tata, nici pentru mama, pentru frate nu erai decit un sac de bataie, fara prea multe emotii implicate... desi cred ca si fratele tau te-a iubit intr-un fel, de aceea se si razbuna pe tine, cumva cam tot din acelasi motiv pentru care tatal era furios pe mama si mama te neglija pe tine in favoarea fratelui...) ... aceasta pozitie neutra nu te-a scapat de suferinta si de abuzuri fizice si psihice, dar ti-au dat forta sa le suporti altfel decit ei, cumva indirect prin raport cu sufletul tau, cu profunzimile tale... spre deosebire de ei, care le-au incasa direct si le-au fost fatale!
Iarta-ma daca am gresit in scenariul meu sau daca am mers prea departe... nici nu vreau sa-l analizezi, ia din el doar ceea ce e autentic si te ajuta sa mergi mai departe, ignora restul sau tot daca e cazul, fara nici o remuscare.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Happy_in_TO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carolinah Mie mi se pare periculos pt Conchita ce se intampla aici. Ea are nevoie de terapie, de un ghid competent pe drumul vindecarii! Nu de adevaruri servite de altii la repezeala, ca le-a scapat. Conchita, nimeni nu stie mai bine decat tine! Mai cauta-ti terapeutul cu care sa faci pereche pe drumul asta si mergi incet, incet, pana la lamurirea finala. Nu-ti stabili deadline-uri, ca nu se stie ce gasesti pe drum si cat dureaza! Mai bine o curatenie facuta temeinic, decat lucruri ascunse sub covor la repezeala. Astea fac mai mult mucegai si mizerie pana la urma. Fa curatenie cu profesionisti alaturi, altfel poate fi mai rau, in loc sa fie mai bine. Asa-zisele autovindecari pot masca suferinta care va izbucni apoi sub forme nebanuite si mult mai grave. O mare imbratisare de la mine pt tine Caro |
Si mie mi se pare periculoasa terapia facuta asa, pe Forum. Un grup de suport este ok, dar terapie nu.
Deus spune:
mama mea a fost si este un copil captiv
am intrebat-o daca a simtit sa fie iubita de parintii ei si cu o fata trista mi-a spus ca nu, nu a avut nici o jucarie, nu a fost inteleasa sau sfatuita, a asistat la bataile si abuzurile la care era supusa mama ei...la 18 ani il intalneste pe tata si vede in asta o scapare. Fata desteapta se pregatea de facultate...planul de acasa cu cel din targ nu s-au potrivit.Ce facultate? Face 3 copii la diferente de doar 1 ani, datoriile, serviciul(pe vremea aia statea doar 3 luni acasa in concediu si lucra cu jumatate de norma), noi la cresa de la 6 luni, apa in curte, wc la fel, etc. Nu are nici un ajutor din partea lui tata, are parte de abuzuri verbale si de saracie lucie, si pe langa toate astea mama ei, bunica mea este, din cate se presupune nu stim cu siguranta, stransa de gat de tatal ei , bunicul meu, cand ea era insarcinata cu mine.
la parintii ei viata nasoala, alaturi de tata o viata nasoala certuri vesnice, diferente mari care si-au pus amprenta (mama o femeie citita si harnica, tata un barbat butucanos fara finete)... si totusi a avut sclipiri de bunatate. Nu cred ca stia cum sa fie buna, tandra sau sa-si arate afectiunea. Isi gasea refugiul in carti si iubea mult animalele.Si multe altele care fac din ea o victima nefericita.
Eu una am renuntat sa o mai judec sau sa fiu suparata pe ea, mi-e mila de ea fiindca ea nu a avut ca si mine posibilitatea sa aleaga sa plece in lume daca vrea, sa gaseasca carti sau suport in diferite locuri, ea nu a avut un sot intelegator.
Stiu ca ne iubeste, dar nu a stiut sa fie mama care am dorit noi. Dar cine este? Acuma si-a gasit intr-un fel linistea in SUA. Are o casuta frumoasa , curte draguta, parc langa ea, are un catel mic, o are pe sora mea aproape si poate candva o sa ajungem si noi acolo.
tatal meu un copil captiv vesnic
sarac lipit pamantului, dat de bunica de cateva ori la casa de copii fiindca nu avea cu ce sa-l hraneasca. Pus la munca grea (fizica) de la 6 ani . Lipsa dragoste sau intelegere din partea parintilor...
Atata a vazut, atata a invatat , atata a dat .
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
Sabina spune:
Ruxij, cand iti vezi copilu 2 ore seara esti mai ingaduitor cu el...asta-i tot.
iar societatea nu prea s-a schimbat decat f putin, oamenii nu sunt mai educati, sunt poate un pic mai informati, ca urla TV-urile si radio-urile, insa sfatnta palmuta e la loc de cinste.....si nu e considerata abuz
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
vikinga spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Vikinga nu fac nici o proiectie, crede-ma. Am constatat o asemanare doar. Mama sfanta, care-i ajuta pe toti. Am trecut de mult de capcanele proiectiilor. Fiecare dintre noi e diferita si are o poveste unica. Si in materie de iubire exista relativitate. Ce numesc eu iubire e una, ce numesc altii iubire e alta. Sunt diferente uriase. Dupa criteriile mele ce am citit aici nu poate exista in prezenta iubirii. Dar, da, nu ar fi trebuit sa ajung sa spun asta. Nici una dintre noi nu ar fi trebuit sa o facem. Am stiut asta ... dar nu am reusit s-o conving pe Conchita ... si, putin cate putin, am spus mai mult decat vroiam. Imi pare rau. Imi este greu sa-mi tin gura cand vad niste lucruri, avertizez, dar mi se cere sa-mi spun parerea. Trebuie sa mai lucrez la asta. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |