Copilul captiv

vikinga spune:

Intentiile tale sunt bune insa e periculoasa proiectarea mamei tale in mama conchitei ori a unei alte fete de aici.nu toate povestile sunt la fel.intr-un fel situatia poate fi comparabila cu povesti de la subforumul in unul ori in doi, cind vine cineva spune ca nu stiu, de ex sotul a inselat-o. vor veni multe femei cu bune intentii de altfel dar care ar putea gresi sfatuind pe acea femeie sa-l lase ca e un curvar, sa accepte ca e un om de nimic, etc cu mentiunea "si eu am trecut prin asta si stiu, toti sunt la fel, nimeni nu se schimba".nu toate povestile sunt la fel chiar daca aduc.eu nu as putea nicicum concluziona din citeva rinduri insirate de conchita aici ca mama ei nu a iubit-o. ca e gresit, ca a actionat nu intotdeauna cum trebuia si conform mentalitatilor de atunci prea favorabile barbatilor, poate ca da. dar ca nu a iubit-o eu nu vad din rindurile astea. chiar daca in acea noapte ana nu era in pericol linga tatal ei, totusi cum ar fi putut o mama sa-si lase pruncul de 3-4 ani in prezenta unui om beat, nebun si agresiv. ok nu o batuse pina atunci insa nu exista nicio certitudine ca nu ar fi putut sa o faca exact de atunci incolo. noi stim abia acum ca ea nu a fost batuta de tata ca putem avea o privire de ansamblu, insa mama ei in acel moment nu putea fi sigura de asta. conchita din povestile de familie, cind a inceput fratele tau sa fie batut de tata? eu vad in mama ei o mama care a facut greseli dar uite totusi a divortat de abuzator, deci curajoasa in ciuda dependentei de el.si mai cred ca mama ei a vazut in fratele anei un om mai slab, mai in pericol, a vazut slabiciunea ei in el si tocmai de asta a simtit ca trebuie sa-l ajute mai mult.iarn in ana a simtit puterea si poate a stiut instinctual ca ea se va descurca cumva, ei ii va fi bine. de aici si rugamintea de a-si ajuta fratele cind ea nu a mai putut.noi suntem mame la inceput insa nu se stie cum am face si noi de am fi in situatii din astea, cind un copil il simti mai slab si vezi ca el trebuie ajutat mai mult. habar nu am daca chiar e posibil ca atunci cind sunt mai mari sa-i poti ajuta pe toti egal. iubit la fel de mult pe fiecare in parteasta e normal insa mai departe lucrurile pot fi poate si altfel. nu zic decit, cine stie!eu vad deja in copiii mei diferentele de personalitate, ii iubesc la fel de mult insa cine stie in conjuncturi mai aqspre poate as pune pe umerii unuia mai multa responsabilitate in ideea de a-l ajuta si pe cel mai in dificultate.habar nu am, zic si eu de dragul discutiei. mai ales pt ca prea repede si superficial s-a dat asa o sentinta grea. mama nu te iubeste.iar despre mila ori de chicotelile de pe margine. chicoteli chiar nu vad sa fie, generatia romaniei comuniste de atunci cam asa arata, modelul de educatie cam tot pe acolo era cam in fiecare familie ori de era mama buna, tatal cu siguranta era pierdut in tiranie si perfectionism.asa cum in anii astia si cei ce vor urma vom afla si problemele afective ale generatiei asteia cu parintii plecati in italia si copii ramasi in asteptare pe la rude, pe un an pe doi, pe mai multi.apoi cum ar putea mie sa-mi fie mila de gabrielama ori de tine conchita, ma adresez persoanelor pe care le cunosc mai bine, nu pot decit sa respect curajul si maturitatea dovedite.si sa nu va fie teama de privirea atuncata in lucrurile mai negre ale trecutului. eu-s dovada vie ca totusi oamenii vad si inteleg dincolo de ele. si e eliberator si autentic cind esti acceptat si de ce nu iubit si cu bune si cu rele. asta-s eu si ma simt minunat cu mine! aduce atita pace sa ajungi sa zici asta. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

A_Iulia spune:

Si inca ceva, cum ar fi fost caracterizata o mama care SI-AR FI LASAT copilul acolo, un copil mic, de 4-5 ani, in casa cu un tata furibund?

rrox3 spune:

Vikinga nu fac nici o proiectie, crede-ma. Am constatat o asemanare doar. Mama sfanta, care-i ajuta pe toti. Am trecut de mult de capcanele proiectiilor. Fiecare dintre noi e diferita si are o poveste unica.
Si in materie de iubire exista relativitate. Ce numesc eu iubire e una, ce numesc altii iubire e alta. Sunt diferente uriase. Dupa criteriile mele ce am citit aici nu poate exista in prezenta iubirii. Dar, da, nu ar fi trebuit sa ajung sa spun asta. Nici una dintre noi nu ar fi trebuit sa o facem. Am stiut asta ... dar nu am reusit s-o conving pe Conchita ... si, putin cate putin, am spus mai mult decat vroiam. Imi pare rau. Imi este greu sa-mi tin gura cand vad niste lucruri, avertizez, dar mi se cere sa-mi spun parerea. Trebuie sa mai lucrez la asta.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Un copil poate fi pus la munca (fiindca e nevoie de efortul intregii familii) si in acelasi timp iubit autentic.
Nu le cere nimeni AP, dar protectie nu cred ca-i prea mult, ce zici?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Ai reusit extraordinar de mult. Nu esti deloc mediocra. Ai toate motivele sa te pretuiesti mai mult

Clori spune:

Vikinga, exact! Nici mie nu mi s-a parut ca faptul ca a luat-o pe Conchita cu ea inseamna ca mama ei n-a iubit-o. M-am gandit ca poate a luat-o ca sa nu ramana singura in casa cu tatal ei beat sau, mai rau, singura de tot in casa, la numai 3-4 ani (tatal ei a iesit dupa mama Anei, asa a povestit).

Putem sa facem un milion de presupuneri despre ceea ce s-a intamplat in noaptea aia. Dar cred ca numai Conchita, care cunoaste problema in ansamblu, poate avea ultimul cuvant despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat. Eu cred ca asta e raspunsul:


Eu cred ceea ce zice Conchita aici: ca, in momentele acelea, mama ei nu a mai stat sa rationeze, ci, instinctiv, a facut ceea ce a putut ca sa se puna in siguranta, alaturi de amandoi copiii ei. Mama ei nu avea cum sa stie ca sotul ei o va urmari cu cutitul si o va expune pe Conchita la lupta de langa gard si la ranirea cu cutitul, la urma urmei.

Oricum, in cazul in care mama Conchitei nu a iubit-o, parerea mea este ca Conchita trebuie lasata sa ajunga singura la concluzia asta, atunci cand va fi pregatita, nu sa afle asa, brusc, pe un forum, chiar daca ea a cerut asta. E rau sa afli ca ai fost abuzat de undeva, de la cineva din afara. Si parerea mea e ca asta nu face decat sa-ti incetineasca vindecarea, pentru ca, fara sa vrei, ajungi sa respingi ideea pentru care nu esti pregatit, chiar daca e adevarata. Drumul catre vindecare incepe mult inainte de momentul in care esti pregatit, inauntrul tau, sa suporti adevarul. Nu se trezeste nimeni intr-o buna zi cu aceasta revelatie. Adevarul ajunge incet-incet la tine, citind despre experiente similare, citind carti de psihologie, intelegand, facand comparatii cu alti parinti sau, pur si simplu, uitandu-te inauntrul tau si realizand ca e ceva in neregula acolo...

vikinga spune:

bine punctat adina.si eu la o cearta terbila acum citiva ani cind aldo avea un an, l-am luat linga mine. de fapt el dormea in camera lui si m-am bagat linga el cu toate ca aveam si alte locuri in casa unde puteam sa-mi arat protestul:). m-am dus linga el pt ca il iubeam, pt ca ma simteam bine linga el, pt ca linga el nu puteam fi suparata si nefericita.uite pt o singura actiune cite explicatii diferite pot fi.sibylle tu ai reusit extraoridnar de bine. eu in locul tau cu siguranta as fi ajuns in cea mai neagra gaura posibila. autodestructiva..hmmm sa vorbesc eu despre ce inseamna si cum poate fi treaba asta?Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

A_Iulia spune:

Rox, majoritatea, pai MAJORITATEA lua bataie pe vremea aia - asta ca mod de refulare a parintilor...ce protectie,pai cand tatal zicea ceva, toti stateau drepti. Porunca, nu alta. Cred ca de aici si vorba de "mananci bataie"- ca de fapt nu aveau de mancat mare lucru, dar bataia era prima pe lista.

chiar nu e prea corect sa judecam cu mintea anilor 2010 fapte din 1970...ba de fapt putem sa le judecam , putem sa fim frustrati, putem sa nu iertam, dar nu putem sa concluzionam din exterior ca o mama nu si-a iubit copilul pentru ca a decis sa-l ia cu ea intr-o seara...cand era plina de sange si disperare si a fugit unde a vazut cu ochii. Concluzia asta un singur om are dreptul s-o traga, cea ce are viziunea de ansamblu a relatiei ei cu mama sa, si anume Conchita.

Sabina spune:

e adevarat ca vremurile s-au schimbat, dar intotdeauna au existat familii in care nu s-a pus problema de bataie sau abuz, niciodata. De exemplu la sotul meu in familie nu s-a pomenit tipat sau batut sau cearta.
iar acum abuzul e acum mai putin frecvent...pt ca pur si simplu parintii nu prea mai petrec timp cu copiii lor, fizic nu mai sunt asa multe momente in care sa-i calce pe nervi...se rezuma la "mica palmuta"



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

A_Iulia spune:

Sabina, spuneai ca sotul tau a fost crescut cu guvernanta contesa, etc. - facea oare parte din majoritatea la care ne referim?