Chiuretaj sau nu dupa o sarcina oprita in evolutie

floaredemac spune:

Multumesc, Dananagi, pentru gandurile tale bune! Am scapat, a fost greu dar suportabil, mai mult psihic a fost mai dificil. Acum si eu cred ca am ales ce a fost mai bine, mai ales dupa ce am citit chinul pe care l-ati indurat tu si alte femei care au fost in situatia asta. Sa ne dea Dumnezeu copii sanatosi si la fel sa fie si cei pe care ii avem deja, iar noi sa avem putere si intelepciune sa ii crestem! Va pup pe toate care ati fost alaturi de mine cu sfaturi si incurajari!

dananagi spune:

bravo.ma bucur tare mult ca esti bine.si cu psihicul lasa timp sa treaca si vei fi bine.eu si fizic si psihic sint bine.doar citeodata imi aduc aminte.in special ca in perioada 29.03 si 4-04 ar fi trebuit sa nasc primul copil.si eram in aceeasi perioada cu cumnata mea.ea asteapta de pe o zi pe alta sa nasca.dar asta e.asa a vrut d-zeu.acum nici nu vreau sa aud de alta sarcina.vreau sa vin in romania si sa fac ceva controale acasa.si dupa ma voi gindi la alt bebel.acum asteapta trei CM normale si roagate la d-zeu.poate vei avea noroc.si iti doresc mult noroc.

Ninia81 spune:

Floaredemac,

Visul nostru

floaredemac spune:

Va multumesc mult,mult! Pe voi v-am simtit mai aproape decat pe alte persoane carora le-am spus ce mi s-a intamplat, desi nu va cunosc, dar m-ati ajutat cu sfaturi si incurajari, si m-ati inteles mai bine decat oricine, fiindca si voi ati trecut prin asta! Va pup si va doresc numai bine! Sper ca peste cateva luni sa va impartasesc si o veste buna, nu numai una trista! Aveti grija de voi si sa fiti iubite!

dananagi spune:

buna.nai mai intrat.cum te simti?sper sa fii bine.viata merge mai departe.

eli spune:

floaredemac, imi pare rau pt pierderea suferita!
cum te simiti?

am si eu o intrebare, floare de mac si cele care ati facut chiruetaj cum v-ati simtit dupa? ati putut pleca pe picioarele voastre acasa?

eu sunt programata miercuri pt chiruetaj. doctorul mi-a zis ca dupa ce incepe sa se formeaze fatul exista riscul de a ramane cate ceva inauntru cand se elimina natural si de aceea e mai bine o interventie medicala. vad ca alti medici considera exact contrariul.

am 9 sapt si 1 zi, dar sarcina s-a oprit in evolutie pe la 5 sapt. am dureri de burta, spate, ma simt foarte obosita. azi la toaleta am observat un mucus roziu-maroniu.
nu-mi ramane decat sa astept, nu?

Mi-e dor de bebele meu!!!

floaredemac spune:

Multumesc, Dananagi, ca te gandesti la mine. Din fericire, ma simt uimitor de bine, desi nu respect ce m-a sfatuit medicul, adica tot fac efort si ridic greutati, ca nu am incotro. "Greutatea" este baietelul meu - trebuie sa il mai ridic de colo-colo, norocul meu ca nu are decat 12,5 kg. Si acum, colac peste pupaza, a si racit si vrea numai la mine in brate, si nu il pot refuza, mai ales ca are nevoie de mine...Asa ca nu imi ramane decat sa iau medicamentele prescrise si sa ma rog sa nu se intample nimic rau. Ce ma deranjeaza cel mai tare este ca oamenii (din bunavointa si nu din rautate,stiu!) intreaba si fac apropouri legate de o surioara sau un fratior. Am invatat deja sa disimulez, sotul meu insa nu reuseste prea bine. Asa ca...: Jur ca nu mai intreb pe nimeni niciodata asa ceva, fiindca si eu o faceam inainte si cine stie cate suflete am ranit fara sa vreau!

rocris75 spune:

Eli, eu am facut 2 chiuretaje: unul la 10 sapt., dar se oprise din evolutie la 6, si unul la 8 sapt. (se oprise din evolutie cu cateva zile inainte...). Sincer eu recomand chiuretajul. E o experienta cumplita, dar macar stii o treaba dupa. Stai cam o ora dupa chiuretaj si dupa aia poti merge acasa. S-ar putea sa mai fii un pic ametita dupa anestezie, dar la mine a fost ok.

---

2 sarcini oprite din evolutie la 6, resp. 8 s; MTHFR 1298-heterozigot, PAI-1-4G/5G-homozigot
Graviduta a treia oara - sa speram cu noroc!

floaredemac spune:

Eli, daca ai citit tot acest subiect ai vazut cate semne de intrebare am avut si eu. Si eu am asteptat, cam tot atat cat timp a trecut si la tine, dar m-am speriat si m-am dus la chiuretaj, fiindca vine si Pastele si eu locuiesc intr-un oras mic, unde am incredere intr-un singur medic, iar daca se intampla cum a spus el (vreo hemoragie foarte puternica in miezul noptii, dupa care oricum trebuia facut chiuretaj), ar fi fost foarte greu. Eu am consultat 2 medici, unul a spus sa astept, dar dupa 2 saptamani nu se modificase nimic, celalalt mi-a spus ce ti-am scris deja. Asa ca am luat aceasta hotarare, considerand ca e mai sigur asa pentru sanatatea mea, mai ales ca mai am un copil de crescut si nu imi permit internari, etc., fiindca e inca mic (2 ani). In ceea ce priveste durerea sau starea de dupa, a fost mult mai usor decat am crezut. Incerc sa iti explic detaliat, ca sa stii la ce sa te astepti si sa intelegi ca nu e chiar asa de groaznic pe cat pare. A fost greu la interventie fiindca s-au chinuit mult la dilatare si mi-a spus ca mi se inchide colul uterin (sper ca am retinut eu bine, eram ametita) foarte repede la loc, de aceea le-a fost dificil si mie dureros, dar suportabil. Mie mi-a facut 1 injectie in sold si 3 inauntru, alea au fost nasoale dar... suportabile. Daca alegi anestezie generala in vena si iti poate face, eu cred ca e de preferat, faci nani si gata. La mine nu s-a putut din motive "administrative", dar medicul a avut grija sa imi spuna ca imi face doza maxima permisa de anestezie. Nu stiu daca asa a fost sau nu. Dupa interventie si in timpul ei m-am simtit foarte ametita, te va lasa sa stai pe un pat vreo 10 minute (iti recomanda). Nu stiu unde vei face tu chiuretajul, probabil ca depinde de la caz la caz, poate la o clinica privata te tine acolo mai mult. Interventia propriu-zisa s-a facut prin aspirare, si sincer prima faza de dilatare a fost cea mai neplacuta. Cand a inceput sa aspire am incercat sa vorbesc cu asistenta care ma tinea de mana (eu aveam impresia ca imi monitorizeaza si pulsul, desi era cam rudimentara metoda). Am vorbit cu ea ca sa nu ma gandesc ce se intampla in momentele acelea, si a fost mai simplu asa. Dupa ce am stat vreo 5 minute intinsa, medicul a venit si mi-a explicat ce trebuie sa fac (tratament si fara efort 3 zile, fara baie doar dus, etc), si gata totul. M-a luat sotul si m-a scos de brat de acolo, la aer deja m-am simtit mai bine, am fost chiar eu sa imi cumpar medicamentele de la farmacie. Atata tot. Mai greu e cu ce este in sufletul tau, ca nu trece atat de simplu. Gandeste pozitiv, eu incerc sa ma conving ca daca Dumnezeu a vrut asa, sigur a avut un motiv, poate nu a vrut sa lase un copil cu probleme sa sufere, atat el cat si familia lui. Capul sus, vezi cate fete au trecut prin asta si acum au copii sanatosi! Incearca sa nu ramai agatata de durerea asta, plangi, descarca-te si mergi inainte! Eu nu am putut decat pe forumul asta sa o fac, fiindca nu am vrut sa ii fac sa sufere pe cei dragi, copilul meu nu suporta sa ma vada trista si pentru el m-am straduit sa privesc inainte! Iti tin pumnii si fii tare! Sigur Dumnezeu are un plan cu noi si copiii nostri!

Edit: Eli, acum am vazut ca nu locuiesti in Romania. Oho... sigur acolo va fi muuult mai civilizat, asa ca nu te stresa prea mult, probabil din start ti se va face anestezie generala, sau poti cere tu si nu se va stramba nimeni ca aici! Iti tin pumnii!

eli spune:

Multumesc, multumesc foarte mult!
Am inteles ca imi va face anestezie generala. Chiruetajul va fi facut la un spital.

Cum un necaz nu vine niciodata singur, azi sotul meu a avut un accident. A alunecat cu motocicleta si a ajuns in roata unui Mercedes. Noroc ca era masina oprita la semafor. Are ligamente rupte la piciorul drept. M-a sunat pe la 5 dupa amiaza, am luat -o pe Florence dormind, pe Stef nemancat si fugi dupa tati la spital. Trafic intens, spitalul departe. Am nimerit, am codus si pana la serviciul lui tati si apoi acasa. vreo 3 ore de condus. Copii ba cantau ba maraiau de foame, sotul gemea de durere. Daca pana sa ma sune sotul stateam intinsa ca ma durea burta, cum am auzit de ce a patit mi-a trcut durerea ca prin minune si a inceput sa ma doara sufletul pt nenorocirea lui.
Ce vreau sa zic e ca am realizat ca sunt mai puternica decat as fi crezut si ca pot sa zambesc pt am imi face copii sa-mi ofere ce au mai scump, zambetul si caldura sufletului lor pur.
Am invatat ca mereu e loc si de mai rau si trb sa ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost decat atat, trb sa ma rog sa ne fereasca de rele.

Pace tuturor!

Mi-e dor de bebele meu!!!