experiente mistice(2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 42

Inceputul discutiei

Pag. 41 | Pag. 43

BellaDonna spune:

3x3,
multmumesc mult pt urare, foarte frumosa,
cu mult drag iti doresc si eu
multa lumina-n suflet si casa

eunice78 spune:

Craciun fericit, cu armonie in suflet, pace in casa si zambete de copii va doresc si eu!

Baietzii mei

3x3 spune:

va redau un fragment din mesajul unei mamici, mamica-b.

Apoi mi-a racit copilul a, iar, a fost in decembrie 6 zile la gradinita. Apoi a racit copilul b. Apoi eu am citit pe forum despre cum te-ai rugat pentru copilul acela si am incercat sa ma rog si eu pentru copilul a. Si i-am facut masaj cu uleiuri esentiale si m-am rugat sa preiau eu boala lui si sa fie el bine, ca mult a mai fost bolnav. Coincidenta sau nu, a doua zi am mers cu copilul b la serbarea lui, am mers mult pe jos, a fost frig rau, din seara aia ma doare capul de turbez, chiar deasupra zonei cervicale. Si m-am trezit a doua zi cu ochii lipiti, cred ca am stat si in curent. Asta in conditiile in care eu nu am mai fost bolnava de ani de zile. Dar acum sunt mai bine. Am plecat ieri din Bucuresti si acum sunt la mama, iar in drum spre mama m-a cuprins asa o liniste si multumire uitandu-ma la copii mei cum stateau ei si radeau in spate in masina. Sunt tare binecuvantata!"

iata daruirea unei mamici. daca planurile fizic, energetic-spiritual si transcedental sunt in armonie, atunci cuvantul rostit devine forta de creatie manifestat prin vointa. rugaciunea s-a implinit. atat de simplu. inima a orientat cupa de grail-templul catre cer, sa colecteze gratia divina si sa o daruiasca; din transcedental, a coborat gratia divina cu cerere speciala ca aceasta sa fie dirijata in templul copilului a, copilul a a primit gratia divina vindecatoare, mamica b a eliberat gestul de daruire prin rugaciune in karma personala (s-a rugat sa fie ea bolnava), iar din karma personala energia dedicata ei- a coborat in templul ei fizic, cu directie precisa, asa cum a fost cuvantat. numai asa, la nivel subtil energetic lumina=gratia divina incheie ciclul complet al daruirii si creatiei.
la ceafa, este pilnia prin care energia chakrei6 iese din corp in structura energetica a planului =-corpului fizic. chakra 6, este centrul clarvederii si spiritual, este cuvantul mentalizat, proiectat in forma conceptuala si reprezentat in mod functional pentru planul fizic. durerea de cap a fost cauzata de energiile pe care le-a preluat de la copil, le-a primit prin chakra6, si au iesit s se implinieasca in templul ei , declansand boala-raceala (asta, asa cum zice mamicab, nu mai fusese racita de anid e zile).
iata legatura energetica dintre mama si copil:
mama b-rugaciune

divin -plan transcedental-suflet-spirit-plan fizic:chakra 7-1 -karma-copil-copil plan fizic, spiritual-divin (uneste cerul cu pamantul, ca in Tatal Nostru), copilul se vindeca; transcedental, suflet-spirit-karma-plan fizic via inima-iubire, chakra 6 unde energia intra prin scaldarea din divin, chakra7, si din karma. cum rugaciunea a cerut clar divinitatii sa preia boala copilului pentru ca copilul sa se refaca, chakra6 a preluat energia divina si de karma, si a scos-o sa se manifeste in templu prin palnia energetica care se deschide in spate, la nivelul ochiului al treilea, exact in zona cefei capului(pilnia energetica a ochiului spiritual, intra in zona dintre sprancene si iese pe zona de la ceafa).rezultatul, durere violenta resimtita in planul fizic.
a primit exact ceea ce a cerut. iata o mama care se daurie total! insa trebuie sa se tina seama de faptul ca puterea de creatie a cuvantului este o mare realitate, si cuvantul trebuie...pazit inainte de a fi rostit. decizia a fost a ei. rugacinea a fost implinita. karma anulata si copilul scaldat in gratia divina.
sigur, egoul are si el explicatii, acestea limitate planului fizic: "...coincidenta sau nu..." insa niciodata nu va avea putere in fata divinitatii, cu forta de creatie, daca nu face voia divina: iubire neconditionata, si daruire totala pentru pentru aproapele suferind. asa, in aura legii divine, si egoul in serviciul sufletului, a vehiculat FORTA DE CREATIE DIVINA!
asa s-a redescoperit ISUS IN TEMPLU!

3x3 spune:

Citat:

citat din mesajul lui monabella

3x3 abia acum am descoperit acest topic si nu am avut timp decit sa citesc citeva pagini dar promit sa il citesc pe tot.
Mai eu l-am visat pe Dumenzeu! pe cuvint. Asta s-a intimplat acum vreo 8 ani. Era un vis, mi-l amintesc si azi si il voi ti ne minte toata viata: era o lume ireala, ceva ca in filmul Glisando - nu stiu ce virsta ai si daca ti-l amintesti - semana cu realitatea inconjuratoare dar era altfel. Dumnezeu era impreuna cu un copil devreo 7- 8 ani, un baiat. Erau amindoi imbracati in haine ... nici nu stiu cum sa le descriu. saracacioase insa oarecum moderne. pantaloni dar bluza alba. Nu au spus un cuvint insa stiam cine sint si i-am urmat. Am traversat multe case, imi amintesc niste scari, o strada. Citeodata cind ma intilneam cu cineva disparea din cimpul meu vizual. Odata eram intr-un bar - cred sau restaurant si am vazut copilul i ntrind si stind linga usa. Am plecat si l-am urmat. Afara era si Tatal. I-am urmat. In cele din urma am ajuns intr-un loc unde trebuia sa ajung, probabil, aveam intrebari arzatoare - in vis- si in locul in care ajunsesem mi se parea totul atiti de firesc de parca mi s-ar fi luat un val de pe ochi, de parca as fi stiut tot timpul. Imi amintesc ca erau reclame luminoase despre aceste raspunsuri si afise, si scrieri iar eu imi spuneam, ce timpita sint, am vazut asta tot timpul si numai ACUM mi-am dat seama. In acel moment, in acel loc cei doi au disparut iar eu m-am trezit. Evident ca nu mai mi-am amintit care era dilema mea din vis sau marea mea problema/intrebare.
Am povestit acest vis unui prieten care e foarte, foarte credincios si cu care am mai avut unele discutii religioase, mai mult tehnice, prietenesti, ca sa zic asa. Ei bine, prietenul acesta al meu a refuzat sa stea de vorba cu mine pe tema asta.
Ai vreo parere pentru mine?

monabella, ce vis frumos!

sigur, simtirea decanteaza mesajul spiritual autentic fata de cel fabricat de ego. mesajul este foarte profund. si are un inteles plin de intelepciune pentru tine. daca nu ai reusit sa il impartasesti cu cel in care aveai atata speranta ca poti vorbi deschis, este o experienta care imi aduce aminte de cuvintele bine cunoscute "cine are ochi de vazut sa vada, cine are urechi de auzit sa auda". prietenul tau, pur si simplu nu a avut nici urechi , nici ochi sa patrunda in mesajul tau.
faptul ca visul a ramas atat de viu in memoria ta, este o dovada puternica a realitatii ca visul are o semnificatie aparte pentru tine. a ramas viu, ca intr-o zi sa=l poti aduce la cunostinta, iar informatia din spiritual, pe care ai purtat-o mereu cu tine, si in tine, insa nu ai accesat-o probabil decat prin incredere deplina si neconditionata in tine insati, sa o privesti in mod creator, in sfarsit in viata.
una este sa faci o lucrare de viata prin credinta si sa ai constiinta credintei prin intelegerea si cunoasterea realitatii din jur, alta este sa mergi in viata numai prin credinta, insa "orb", la nivel de plan fizic. sunt convinsa ca felul tau de a primi viata este pur si simplu natural; chiar si visul ti=a spus, aia vut in fata ochilor mintii prin intuitie si simtire, totul, ai vazut si simtit totul. stiai totul. ai avut parte de acea traire care cu greu se poate descrie. sa vezi prin lucruri si fenomene, sa vezi gandurile, sa le simti inaitne de a fi rostite, sa simti in mod natural realitate din jurul tau.
daca ai atins aceasta experienta mistic ala nivel energetic, constientizarea ei la nivelul planului fizic, iti va aduce o si mai mare responsbilitate fata de tine insati si fata de viata ta. pentru ca acum nu mai esti in afara adevarului din tine, ci traiesti adevarul. acum intervine factorul forta in procesul de management al gratiei divine. ce vei face in viata, de acum incolo. pentru ca odata traind in informatia subtila a universului tau, in mod responsabil, iti vei consolida, rafina mult mai multe abilitati de a comunica cu ceea ce este al tau si ceea ce vine in viata ta.
este , pot spune, un proces natural de evolutie spirituala. visul iti spune ca a venit timpul ca acest proces sa prinda radacini reale in viata ta prin constienta gestului de creatie. trebuie doar sa ai credinta, incredere in tine. sa inveti sa te asculti, sa te descoperi, sa fi incontinuare in naturaletea care te caracterizeaza, si sa faci ceea ce simti sa faci, cu inima curata, si gandul bun.

cand Dumnezeu coboara in inima si templu, si daca o face si numai pentru o singura data, o face pentru toata viata!

monabella spune:

Multumesc pentru raspuns. Uluitor cite ai putut vedea in el.Intr-adevar este asa cum spui; parca se clarifica totul.

Sa iti mai spun o experienta pe care nu am impartasit-o nimanui pentru ca nu m-ar lua in serios. In fine, in adincul meu e absolut real.

Eram in Grecia. O amica poloneza m-a dus sa-mi arate o biserica sapata in piatra, ca un fel de pestera. Mica, de 3x3 m -ma scuzi ca iti folosesc nick-ul dar cam atit era.

Din afara, de pe drum nu se vedea absolut nimic. Vegetatie si atit. Pur si simplu din strada se cobora pina intr-o curte larga de 7x10m sa zic. Treptele acoperite de o bolta de vegetatie.

Curtea plata, sub cerul liber, inconjurata de copaci inalti de poate 10m sau asa, arbusti, tufe. Totul foarte curat. Ghivece cu flori peste tot, in orice crapatura de piatra. Florile si curtea proaspat stropite cu un furtun care era infasurat si pus la locul lui.

In curte erau vreo 4 banci asezate pe laturi, avind un gard de plasa si vegetatie in spate. Pestera-biserica in sine avea tot ce ii trebuie unei biserici, icoane, candele, naos, luminari, cutie in care se puneau banii si o carte in care vizitatorii isi scriau numele, cred. Multe inscriptii pe greceste. Nu era nimeni.

Intrind acolo m-au trecut fiorii. Nu am simtiti niciodata, in nici o biserica o emotie atit de puternica si atit de pura. Nu sint o persoana foarte religioasa si aici la biserica merg aproape numai de cracin si de Paste si nu simt mare lucru.

Aproape ca mi-au dat lacrimile. M-am inchinat, am aprins o luminare am lasat bani si am plecat.

AM revenit dupa aceea de mai multe ori, singura. AM facut multe fotografii - pacat ca nu pot sa le pun aici-. De fiecare data am simtit acea emotie puternica, m-am inchinat, am lasat bani, am aprins o luminare pentru bunica mea si am plecat.

De fiecare data locul acesta era absolut pustiu.

Ultima data cind am revenit - era i naintea intoarcerii acasa - dupa ce am prins luminarile pentru bunica mea (care a fost grecoaica), m-am asezat pe o banca in curte si am inceput sa pling.

Am plins in hohote, pur si simplu, fara sa stiu de ce. Asta a durat citeva minute bune, poate 5, timp in care incercam in gind sa-mi dau seama ce se intimpla cu mine. Eram in vacanta, eram fericita, nu aveam nici o grija, eram singura intr-un grup, si cu toate astea plingeam de mama focului, fara sa ma pot opri.

La un moment dat am simtit o bataie pe umar, ca si cind m-ar fi calmat cineva printr-o atingere usoara cu mina. M-am intors instantaneu. Umarul meu era atins de o frunza. In spatele bancii pe care stateam erau niste leandri mari in ghivece. O frunza mi-a atins umarul.

In momentul acela m-am oprit din plins si am plecat. Sint absolut convinsa ca atingerea aceea am simtit-o ca si cum o mina m-ar fi batut linistitor pe umar. O frunza nu putea face asta.

N-am spus nimanui pentru ca mi s-ar spune ca mi s-a parut... insa stiu ce am simtit. A fost o mina. Voiam sa te intreb ce crezi. Eu am ramas profund miscata de aceasta experienta pe care nu stiu cum sa o interpretez. Sper sa mai pot ajunge in aceasta viata acolo.

Multumesc mult si sarbatori fericite.

BellaDonna spune:

monabella,
ce frumos ai descris experienta ta, o comoara frumoasa a sufletului care va fi acolo pt tine ca o alinare frumoasa orcand o sa ai nevoie,
prin descrierea ta am facut si eu calatoria alturi de tine, cum nu se poate mai frumos,

o experienta asemantoare am avut si eu dar nu in biserica ci intr-un parc o pace si bucurie sufleteasca de nedescris, si eu imi doresc sa mai ajung odata in viata in parculetul meu e f f f departe, dar stiu sigur ca voi ajunge acolo,

un nou an frumos si plin cu lumina si bucurii sufletesti

monabella spune:

BellaDonna acela este my happy place. Cind imi e greu, inchid ochii si ma revad acolo, singura pe banca, sub copacii fosnind in vint.

BellaDonna spune:

"BellaDonna acela este my happy place. Cind imi e greu, inchid ochii si ma revad acolo, singura pe banca, sub copacii fosnind in vint"

monabella,la fel e si pt mine coltisorul meu de rai