Mituirea copiilor ?!!
Raspunsuri - Pagina 5
My_Lady0091 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Laura25
Atunci de ce nu ii convine nimanui daca seful la sfarsitul lunii ar spune: 'felictiari! ai facut treaba buna! Ai muncit bine si frumos, dar nu ai muncit nici pt mine nici pt salar, ci pt tine. Asa ca ia-ti satisfactia personala si mergi de cumpara paine cu ea, ca eu nu iti dau salar, ca doar nu pt asta ai muncit!?!" E o extrapolare, desigur. Dar nu inteleg de ce la copii ar trebui sa mearga DOAR cu 'inveti/muncesti pt multumirea ta sufleteasca", iar la adulti nu merge decat pe "cat imi dai salar?" Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
crezi ca a inteles?eu bat pariu ca nu!
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
My_Lady0091 spune:
revenind la subiect.
a mitui pentru mine nu e egal cu a rasplati!
exemplu:
1.gigel nu vrea sa isi faca patul si curat in camera.ca sa faca aceste lucruri mama ii da o ciocolata Ben Temisson(daca or exista
).asta e mita!
2.gigel vine acasa, la sfarsit de saptamana cu note de 10, FB, A+(...sau orice alte calificative maxime).mama vede carnetul si gigel primeste o ciocolata Ben-Ten!asta e rasplata
si din punctul meu a rasplati un copil e un lucru benefic pentru "ego-ul" lui si il ambitioneaza!
insa si rasplata, sa recunoastem are partea ei sensibila:copilul trebuie sa priceapa intr-un fel sau altul ca face lucruri bune pentru sine si pentru binele semenilor si nu pentru "rasplata".
eu asa gandesc si pana acum nici nu am latrat, nici nu am dat din coada, de cate ori am primit o rasplata din partea parintilor, sefilor(ma refer la o prima)
sau diferitelor persoane pe care le-am ajutat benevol!consider ca le-am meritat pentru ca am ajutat la construirea de lucruri bune, pentru mine si pentru societate.si orice efort trebuie rasplatit, cu conditia sa nasca lucruri pozitive si sa vina din vointa proprie, nu din obligatie!
"bine faci, bine gasesti", un proverb care se aplica si subiectului acestui topic!
Blackmoon Lady&lipishtocul
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
Zina spune:
Anca_a,Michelle m-a convins cu acele explicatii ca ceea ce face nu este rau, si asta este parerea mea, nu trebuie sa fie si a ta. De vreme ce-ai folosit cuvantul "pacalit", in acel context, explicatia nu este alta decat ca, tu pe mine ma crezi tare de tot...si chiar asta este adevarul .
anca_a spune:
Pai stai putin Laura, ca nu putem extrapola aiurea, ca amestecam familia cu businessul.
Intr-o relatie de subordonare e normal ca executantul sa asculte niste ordine si, in functie de buna lor executare, sa fie ulterior recompensat sau, dupa caz, sanctionat. Nu mai amintesc ca ar fi de preferat ca cel care presteaza munca sa o faca cu placere iar mare parte din recompensa sa fie satisfactia lucrului bine facut, unde banii sunt un mijloc, nicidecum un scop, ca se subintelege. Deci da, vorbim de o relatie bazata pe ierarhie/putere si e normal sa fie asa.
Problema apare cand, din frica ca am putea creste niste neadaptati domni Goe, din nestiinta sau din ignoranta, implementam tipul asta de relationare acasa. Unde acasa, s-ar presupune ca copiii sunt acceptati si iubiti neconditionat, indiferent de rezultatele scolare, unde acasa s-ar presupune ca copiii sunt egali cu parintii in drepturi si in demnitate, deci nu e nimeni care sa stea cu pixul, ochelarii pe nas si foaia sa ii evalueze pentru ca apoi, in functie de performante, sa decida daca merita sa ii duca la petrecere sau dimpotriva.
Problema cu copilul lui Mishel, asa cum o vad eu, e ca acel copil simte (si cauta) conditionarea in bucatica aia de ciocolata (egal dragoste, acceptare, recunoastere sau ce vrei tu), bucatica pe care o merita daca ia 10 sau pe care, dimpotriva, nu o merita daca ia 9,7. Nici macar nu mai conteaza daca recompensa e propusa de copil sau mama, pentru ca e clar, ideea in sine vine ca rezultat al unui anumit tip de relationare. Mishel spune ca metoda e buna din moment ce e aplicata si la scoala. Aceeasi greaseala ca in cazul tau, familia nu e tot una nici cu scoala, nici cu ora de balet, nici cu multinationala.
Acasa te simti (sau ma rog, ar trebui sa te simti) valoros pentru simplul fapt ca existi, nu pentru ceea ce faci.
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Hahaha, Mishel, ai pacalit-o pe Zina cu explicatiile suplimentare :)))) Pai e rau, pentru ca toate cele enumerate de tine ar trebui sa le primeasca indiferent de rezultatele scolare iar "recompensa" pentru eforturile deosebite ar trebui sa fie ca: - el si numai el are de castigat prin faptul ca STIE mai multe; - stima de sine ii creste prin faptul ca se considera mai destept (decat ar fi fost daca nu ar fi invatat suplimentar); - face o impresie buna si e respectat de catre colegi; - isi antreneaza mintea; - avand rezultate scolare deosebite, are acces la universitatea pe care si-o doreste, samd. Deci, mesajul corect pe care ar trebui sa i-l transmiti, draga Mishel, este ca nu invata nici pentru tine, nici pentru ciocolatica aia de 2 bani, invata pentru el. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
si stii ce ar intelege un copil de 7 ani daca i-ai vorbi asa: ca "isi antreneaza mintea", sau ca "invata pt el", sau "respectul colegilor"...?
bla,bla...bla...habar nu are despre ce vorbesti.
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Pai stai putin Laura, ca nu putem extrapola aiurea, ca amestecam familia cu businessul. Intr-o relatie de subordonare e normal ca executantul sa asculte niste ordine si, in functie de buna lor executare, sa fie ulterior recompensat sau, dupa caz, sanctionat. Nu mai amintesc ca ar fi de preferat ca cel care presteaza munca sa o faca cu placere iar mare parte din recompensa sa fie satisfactia lucrului bine facut, unde banii sunt un mijloc, nicidecum un scop, ca se subintelege. Deci da, vorbim de o relatie bazata pe ierarhie/putere si e normal sa fie asa.Problema apare cand, din frica ca am putea creste niste neadaptati domni Goe, din nestiinta sau din ignoranta, implementam tipul asta de relationare acasa. Unde acasa, s-ar presupune ca copiii sunt acceptati si iubiti neconditionat, indiferent de rezultatele scolare, unde acasa s-ar presupune ca copiii sunt egali cu parintii in drepturi si in demnitate, deci nu e nimeni care sa stea cu pixul, ochelarii pe nas si foaia sa ii evalueze pentru ca apoi, in functie de performante, sa decida daca merita sa ii duca la petrecere sau dimpotriva. Problema cu copilul lui Mishel, asa cum o vad eu, e ca acel copil simte (si cauta) conditionarea in bucatica aia de ciocolata (egal dragoste, acceptare, recunoastere sau ce vrei tu), bucatica pe care o merita daca ia 10 sau pe care, dimpotriva, nu o merita daca ia 9,7. Nici macar nu mai conteaza daca recompensa e propusa de copil sau mama, pentru ca e clar, ideea in sine vine ca rezultat al unui anumit tip de relationare. Mishel spune ca metoda e buna din moment ce e aplicata si la scoala. Aceeasi greaseala ca in cazul tau, familia nu e tot una nici cu scoala, nici cu ora de balet, nici cu multinationala. Acasa te simti (sau ma rog, ar trebui sa te simti) valoros pentru simplul fapt ca existi, nu pentru ceea ce faci. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
FYI,in familia mea dragostea nu are nici o legatura cu rezultatele scolare...
anca_a,ai o parere f gresita!
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Pai stai putin Laura, ca nu putem extrapola aiurea, ca amestecam familia cu businessul. Intr-o relatie de subordonare e normal ca executantul sa asculte niste ordine si, in functie de buna lor executare, sa fie ulterior recompensat sau, dupa caz, sanctionat. Nu mai amintesc ca ar fi de preferat ca cel care presteaza munca sa o faca cu placere iar mare parte din recompensa sa fie satisfactia lucrului bine facut, unde banii sunt un mijloc, nicidecum un scop, ca se subintelege. Deci da, vorbim de o relatie bazata pe ierarhie/putere si e normal sa fie asa.Problema apare cand, din frica ca am putea creste niste neadaptati domni Goe, din nestiinta sau din ignoranta, implementam tipul asta de relationare acasa. Unde acasa, s-ar presupune ca copiii sunt acceptati si iubiti neconditionat, indiferent de rezultatele scolare, unde acasa s-ar presupune ca copiii sunt egali cu parintii in drepturi si in demnitate, deci nu e nimeni care sa stea cu pixul, ochelarii pe nas si foaia sa ii evalueze pentru ca apoi, in functie de performante, sa decida daca merita sa ii duca la petrecere sau dimpotriva. Problema cu copilul lui Mishel, asa cum o vad eu, e ca acel copil simte (si cauta) conditionarea in bucatica aia de ciocolata (egal dragoste, acceptare, recunoastere sau ce vrei tu), bucatica pe care o merita daca ia 10 sau pe care, dimpotriva, nu o merita daca ia 9,7. Nici macar nu mai conteaza daca recompensa e propusa de copil sau mama, pentru ca e clar, ideea in sine vine ca rezultat al unui anumit tip de relationare. Mishel spune ca metoda e buna din moment ce e aplicata si la scoala. Aceeasi greaseala ca in cazul tau, familia nu e tot una nici cu scoala, nici cu ora de balet, nici cu multinationala. Acasa te simti (sau ma rog, ar trebui sa te simti) valoros pentru simplul fapt ca existi, nu pentru ceea ce faci. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
aici, in America te simti valoros, respectat si in societate, si la munca si in scoala nu numai in familie.iar copiii stiu asta de mici incit nu au dubii.
poate sunt persoane care considera rasplata un lucru rau...e parerea lor. nu vreau sa schimb pe nimeni.
eu doar am vrut sa ajut cu citeva idei concrete, de care sunt convinsa ca sunt bune.
michelle
anca_a spune:
| Citat: |
| si stii ce ar intelege un copil de 7 ani daca i-ai vorbi asa: ca "isi antreneaza mintea", sau ca "invata pt el", sau "respectul colegilor"...? bla,bla...bla...habar nu are despre ce vorbesti. |
Pai poti sa adaptezi limbajul pe intelesul copilului, in functie de varsta. Faptul ca are 7 ani nu te indreptateste cu nimic sa-l tratezi ca pe un incompetent-numai-bun-de-dus-de-nas-ca-si-asa-nu-stie-multe.
Copilul meu la 3 ani pricepe deja foarte multe nuante si stii de ce? Pentru ca niciodata n-a fost mintit, mituit sau dus cu zaharelul. Tot timpul am incercat sa-l tratez cu respect si de la bun inceput l-am considerat egalul meu.
Repet, faptul ca sunt mici si lipsiti de experienta nu justifica bataia de joc si manipularea.
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui anca_a
Pai poti sa adaptezi limbajul pe intelesul copilului, in functie de varsta. Faptul ca are 7 ani nu te indreptateste cu nimic sa-l tratezi ca pe un incompetent-numai-bun-de-dus-de-nas-ca-si-asa-nu-stie-multe. Copilul meu la 3 ani pricepe deja foarte multe nuante si stii de ce? Pentru ca niciodata n-a fost mintit, mituit sau dus cu zaharelul. Tot timpul am incercat sa-l tratez cu respect si de la bun inceput l-am considerat egalul meu. Repet, faptul ca sunt mici si lipsiti de experienta nu justifica bataia de joc si manipularea. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
cred ca ar trebui sa-ti verifici limbajul cel putin aici pe forum.
Ti-ai spus parerea, dar inceteaza cu jignirile prin care implici ca eu imi tratez copilul ca pe un "incompetent..." sau ca imi bat joc de el. Iti repet ca habar nu ai ...dar continui sa jignesti.
Daca ai ceva de spus la subiect poate ar fi mai bine sa iti aduci aportul prin sfaturi, pareri pozitive nu doar sa critici ce spun eu...
michelle
AB_AC spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa Eu il rasplatesc pe baietelul meu (clasa 1)de cate ori primeste la test 100% cu o bomboana Milky way. Pentru el nu conteaza valoarea..conteaza sa primeasca acea bomboana. Chiar daca in cursul saptamanii maninca prajituri,sneaks...etc, el vrea la sfirsitul saptamanii aceea bombonica. Cand primeste la test 96% stie ca nu o va primi. In rest pentru merite deosebite mai primeste o ora in plus pe game, sau la tv...sau sa joace tabinet cu mami, sau sa facem o prajitura impreuna. michelle |
Eu cred ca un copil de sapte ani e capabil sa priceapa ca trebuie sa-nvete pentru el. Va are pe voi ca exemple de bune si rele.
Suna putin trist sa primesti ceva de la mama si tata pentru un rezultat foarte bun, dar destul de curent. Daca nu e ceva exceptional, devine conditionare.
Mai precis ceea ce faci tu se numeste conditionarea operanta: un sistem de recompense dezvolta un comportament dorit. Avantajul observat la animale (la catelul lui Pavlov, la cainii antidrog) este ca o data invatat, acest comportament va fi repetat chiar daca recompensa dispare. Totusi, acest mod de comportare nu tine cont de emotivitatea umana si considera oarecum simplist ca omul e doar o suma de instincte.
Teoriile psihologice mai moderne considera ca ajungem sa ne realizam potentialul maxim daca avem parte de sprijinul neconditionat al celor apropiati. Eu personal cred ca si aceasta e o idealizare daca ne gandim la cazuri extreme. Eu incerc sa ma aflu pe undeva la mijloc. Cred ca ceva iesit din comun ar trebui recompensat, dar zi de zi un parinte, cred eu, ca ar trebui sa aprecieze intr-un copil efortul depus (si sa aiba grija sa fie fara exagerari) si nu rezultatul. Ce se va face copilul conditionat daca rezultatele la un moment dat nu mai sunt bune, desi el munceste? Va ascunde rezultatul, se va descuraja, se va instala o anxietate a examenului, sau si mai rau se va considera neiubit in lipsa recompensei? Orice copil are nevoie de aprecierea pozitiva a parintilor si nu poti sa o conditionezi de ceva care nici macar nu depinde in totalitate de el.
Laura ziceai ca bomboana-i ca salariul.Exact, dar aprecierea si multumirea parintilor nu-i ca aprecierea patronului. Bomboana ca si salariul depinde de munca ta, dar depinde si de factori independenti de tine. Daca industria a redus sau inghetat salariile tot nu primesti marirea. Daca nu esti suficient de destept nu poti face de 100% indiferent cat muncesti.
Multi copii au note maxime in clasele mici, dar pe masura ce cresc numarul lor descreste. Si eu mi-as dori ca ai mei copii sa fie si fericiti si sa aiba si 99% la teste. Dar eu sunt profund impresionata de faptul ca aici multi oameni cu profesii mediu calificate isi fac munca bine si cu placere fara a fi frustrati, desi sigur n-au avut 100% la teste.