Doamna invatatoare -intre ideal si realitate

simali spune:

Eu ca sa nu ne mai strsam pe tema aceasta am ras de la bun inceput de toate semnele puse pe langa nota ca de cea mai mare gogorita. Cand copilul ia -FB eu zic "Bravo" si el uneori zice "Dar e -FB" si eu ziceam "NU exista decat Foarte bine. Cauta in dictionar si sa-mi arati mie daca exista FB cu cruce, punct si virgula sau mai stiu eu ce dracii in jurul lui". Doamna poate sa puna ce vrea in jurul lui FB noi tot FB consideram ca este (am avut aceeasi atitudine si cand a luat FB++).

Ideea cu calificativele in clasele mici era sa fie incurajati copiii ("Foarte bine, Vasile!" sau "Bine, Ioane!") tocmai pentru ca studii recente au relevat fara drept de tagada ca la varstele mici (pana la 10 ani) masurarea cu exagerata acuratete a rezultatelor streseaza copiii si nu aduce niciun beneficiu pe termen lung. Ceea ce fac invattorii de la noi este o dovada ca nu au intels nimic din filosofia care a stat la baza acestui tip de notare.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

sorana spune:

Simali eu sufar de o boala numita perfectionism ... cred.
Nota poate sa fie oricare (adica nu tin neaparat sa aiba 10 pe linie) dar eu una ii atrag atentia fiica-mii asupra greselilor facute, mai ales pentru a nu le repeta.
Problema cu aceste calificative este ca se vor trezi in cls V-a cu note. Si este socul destul de mare la trecerea la note. asa, fiind obisnuiti cu punctajul, nu e nicio problema intr-a V-a.

Chestia cu stresul o fi, nu zic nu, dar eu nu-mi aduc aminte sa ma fi stresat in cls I-IV pentru ca aveam note si nu calificative.
Pana la urma scoala este o cestie competitionala.
adica le pui calificative "bine" si "foarte bine" apoi ii trimiti la concursuri cu punctaje?
Daca trebuia sa fie o chestie total non-competitionala atunci Ministerul ar trebui sa desfiinteze toate concursurile pentru cls I - IV!
Nu mai zic ca la scoala noastra se da examen la final de a IV-a pentru anumite clase ... asta cum se mai incadreaza la aia cu non-competitional?



Sorana si Monica (7 ani)

simali spune:

Concursuril sunt optionale si sunt pentru copiii care se simt buni si vor sa intre in competitie la ceea ce cred ei ca stapanesc mai bine. Astfel copilul cu talente deosebite, dornic sa intre in competitie, pentru care scola este prea usoara, are ocazia sa se remarce. Este foarte bine ca este asa. Ceea ce este rau este sa aduci competitia exagerata in viata de zi cu zi a unui copil sub 10 ani.

Tu spui ca esti uneori perfectionista. Se trateaza. Si trebuie tratat perfectionismul si la copii (eu am un copil care tinde sa fie perfectionist si este anxios tocmai de aceea; am citit mult despre domeniu si aceasta este concluzia certa la care am ajuns). Chirurgii americani dintr-un spital de top au o sintagma preferata: "Perfect este dusmanul binelui". Si vor sa spuna ca sunt foarte multe situatii in care incercand sa faca PERFECT o operatie strica (sau obtin efecte secundare nedorite) fata de situatia in care ar fi lasat-o sa fie numai BINE. Perfectionistii sunt mereu nemultumiti de sine si de cei din jurul lor. Asta nu-i viata de calitate iar pentru copii si copilaria lor este un cosmar.

Am mai auzit argumentul acesta cu "vine a V-a si vor fi socati de note". Si ce daca? Un copil de 11 ani poate sa proceseze emotional socul unui nou sistem de notare pe cand un copil de 8 ani nu este suficient maturizat emotional pentru intrarea in competitii acerbe. Plus ca dezvoltarea copiilor nu este egala in primii ani de scoala si de aceea notele nu spun mare lucru despre ceea ce STIU. Notele arata mai degraba ca "uite, Ionel e mai stabil emotional decat Costel". Si?

Sa nu intelegi ca eu fac aici apologia mediocritatii. Si noi ne uitam pe lucrari si vorbim despre greseli. Copilul trebuie incurajat sa se uite pe lucrare si sa vada ce-a gresit, sa constientizeze greseala si sa incerce sa n-o mai repete. Numai ca la greseli de tipul copilat 26 in loc de 36 sau sarit peste exercitiul 3 sau mancat o litera (ca de aici se iau majoritatea minusurilor in fata lui FB in clasele mici) poti sa te dai tu, parintele, cu capul de tavan pana mori ca nu vei indrepta nimic. Aici te lupti cu sistemul nervos central si ala te asigur ca face fix ce-i place pana cand se maturizeaza si incepe sa dea mai putine rateuri.

Sa nu uitam ca la scoala pe primul loc este CUNOSTEREA si dezvoltarea entuziasmului pentru ea. Procesul cunoasterii dureaza o viata. Cand incepi o cariera si o faci cu tot sufletul nu ti-o ia nimeni din mana la nicio competitie. In timp niciun perfectionist obsedat nu va fi mai bun decat tine, cel ce ai inteles superior domeniul respectiv si-l studiezi calm, firesc si de placere.

Si ca ultim argument as adauga ca am vazut copii perfectionisti cu perfectionismul interiorizat si intarit de parinti (sta baiatul meu in banca cu o astfel de fetita) si pot sa-ti spun ca devin un cosmar. Este rautate la ea prin toti porii. Tot timpul il pandste pe fi'miu sa vada ce-a gresit ca sa-i spuna chesti gen "nu esti bun de nimic", "vezi ca nu sti", etc. (probabil ce-i spun ai ei pentru orice greseala). Nu este zi in care fetita asta sa nu-i serveasca vre-o rautate gratuita. Si ma gandesc ca ea saraca, in loc sa se bucure de viata, de copilaria ei, sta cu dintii ranjiti pe altii ca sa se asigure ca nu i-o iau inainte. Poate ca o sa devina prima femeie pe luna... Dar tot o scarba ramane dac-o tine tot asa. Si sti un secret? Scarbele astea isi terorizeaza in primul rand familia (parintii, bunicii, copiii si sotul). Societatea n-are nicio treaba. Deci, teoretic, era interesul familiei in primul rand ca sa nu se transforme copiii in asa ceva. Familie care, paradoxal, vrea sisteme de notare cat mai drastice!





"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

filofteia spune:

Desi sunt off topic, nu pot sa nu-mi exprim si eu parerea vis-a-vis de - si + pe o nota.
Pe mine practic ma ajuta, pentru ca am sesizat urmatoarele aspecte la modul de notare a invatatoarei noastre:
FB este 10 curat
-FB este intr 9,50 si 10
B-FB este intre 8,50 si 9,50
B + este intre 8 si 8,50
B este intre 7 si 8
-B intre 6,50 si 7
S-B intre 6-6,50
S intre 5 si 6
I sub 5
Nu am sesizat sa existe -S si I-S
Deci...in cazul nostru la romana: daca de la S-B, majoritatea notelor la romana, mergem spre B+ (desi este trecuta aceeasi nota in carnet,B), la noi este o evolutie. Iar pe mine ma intereseaza sa evolueze, nu ce nota avem in carnet. Chiar este diferenta mare intre lucrarea de S-B si cea de B+.

On topic... invatatoarea ideala este cea pe care copilul o iubeste. Iar in cazul nostru doamna reusi sa se faca iubita.

Lala_D spune:

Acelasi sistem si la noi.
Idem : copilul o adora pe doamna, deja jeleste la gandul ca in cateva luni se vor desparti

sorana spune:

La noi e asa:
FB! este 10 curat
FB este 9-9.90
- FB este 8.50-8.90

Simali ... doar am accese de perfectionism si cred ca educatia unui copil trebuie sa se adapteze la copil. Al tau e perfectionist si trebuie sa-l temperezi, al meu e total neinteresat si cu capul in nori .
Adica pe fi-mea n-o deranjeaza absolut deloc ca a facut praf testul la mate. Ei si ce daca?
Uite exemplu de gandire la fi-mea: Dupa ce a gresit mult la un test am inceput sa facem acasa suplimentar exercitii ca sa inteleaga copilul.
La urmatorul test a luat 10. A venit incantata fluturand foaia. Eu i-am zis ceva de gen "Vezi? Daca ai invatat ai luat nota mare! Nu-i asa ca e bine?"
La care fi-mea cica n-a meritat. Mai bine se juca ea toata perioada si nu mai facea nimic si lua tot 8,5 ... N-a meritat efortul .
Ei cu un copil care considera ca mai bine ai note mici si habar n-ai cat fac 9-7 dar te distrezi maxim decat sa inveti si sa ai note bune ... cred ca un pic de perfectionism din partea parintelui nu strica .
Ca sa nu zic ca ea, fi-mea, n-are absolut nicio problema daca nu-si face temele deloc. De ce le-ar face? Scrie d-na "tema neefectuata". Asa si? Dar ea s-a jucat toata ziua ... nu-i bine asa?


Sorana si Monica (7 ani)

sorana spune:

In aceeasi ordine de idei - daca nu aveam testele acasa si nu vedeam ce a gresit si vedeam doar FB-urile din carnet eu habar n-aveam ca al meu copil nu stie cat fac 9-7. Era totul "foarte bine", nu?
Importanta nu e nota in sine cat acumularea cunostintelor. ori lipsa anumitor cunostinte nu vad cum ai putea-o sesiza daca nu ai testele si punctajele de pe ele ...
Revenind on-topic: Invatatoarea buna este intr-adevar cea pe care copilul o place si care reuseste sa il faca pe copil sa inteleaga notiunile predate. De asemenea e important sa fie corecta, sa dea calificativele pe aceleasi criterii pentru toti.
Fi-mea e foarte sensibila la faza asta cu "pe x il place si il ajuta, pe mine nu ma baga in seama". De invatatoare nu s-a plans dar a renuntat la patinaj pe motiv ca antrenoarea ii favoriza vizibil pe unii.


Sorana si Monica (7 ani)

simali spune:

Cand numarul de copii in clasa este nu 15 cum spun studiile ci 28 cum spun banii statului poti sa-ti garantez ca vor fi tot timpul in clasa, la cea mai super-wander-teacher un numar de copii care nu vor intelege ce se preda. Pentru ca nu este fizic timpul necesar sa-i stimuleze pe toti in mod egal, sa vada ca n-a inteles Georgel si sa-i mai explice lui odata sau sa-i dea lui un exercitiu doua in plus sa aprofundeze... Invatamantul ar trebui personalizat pe copil (pe cat posibil la invatamantul de masa) ori asta la noi nu se pooate.

Eu nu cred ca la conditiile din Romania o invatatoare poate sa dea tot ce poate. O invataoare ideala ar lua maximum nota 8 la punclele pe care un parinte exigent la considera vitale pentru educatia copilului si asta fara sa fie vina ei.

Ce vreau eu sa spun este ca trebuie sa ne obisnuim, noi parintii romani, cu ideea ca vor fi mereu unele lucruri care nu ne vor incanta la invatatoarea copilului, ca trebuie sa suplinim numarul de 28 de copii in clasa cu munca 1 la 1 cu copilul nostru cand este nevoie si ca trebuie sa apreciem daca invatatoarea are macar intentii bune, isi da silinta si nu este prea tare sarita de pe fix. Restul teorii si vise...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

A... si am convingerea ca tipele care umbla pe strada timp indelungat bete de fericire de cat de fantastica este invatatoarea copilului lor ori au o doaga lipsa ori se drogheaza strong ca sa nu vada realitatea.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Cricor spune:

Eu cred ca invatatoarea ideala e cea care se face iubita de elevi, iubeste copiii, explica pe intelesul tuturor si in general face orele de scoala o placere si nu un chin.

Noi suntem la a doua invatatoare. Nu pot sa spun ca am dat peste invatatoarea perfecta, dar cu siguranta e un progres imens fata de prima (de care nu am stiut cum sa scap).

Sunt copii pentru care nu conteaza asa de mult profesorul si altii (ca fi-miu) pentru care conteaza prea mult, ceea ce eu cred ca este un mare handicap.

Noi suntem in clasa 2a.

Corina