apostolii, de ce ei si nu altii?

denizel spune:

Conchita, cand am scris ce cred despre apostoli, m-am referit la cei care:

1. au detinut "functiile" cele mai inalte in Biserica primara
2. au fost insarcinati de Isus cu o anumita misiune

Cu toate ca si in timpul vietii lui Isus, unii dintre ei incepusera un soi de misiune pregatitoare, grandioasa lor misiune de apostoli a inceput dupa Inviere.
Apostolii au fost martori ai Invierii in primul rand si, in afara de cei bine cunoscuti, prin Epistole pe-acolo - nu stiu exact unde - Pavel numeste si pe altii apostoli, negand diferente calitative intre apostolatul sau si al altora.
Asadar, apostolia (ca nu gasesc alt termen :D) nu era o chestie restrictiva, apostolia lui Pavel indicand acest lucru.



Beren, de ce, ce?

Diferenta intre soarele din Capri (sau o persoana draga) si Isus este ca, in dreptul lui Isus nu e valabil "ochii care nu se vad, se uita".
In plus, numai in intuneric n-au trait niste oameni cu CV-urile apostolilor... :).


A, Conchita, pai, daca esti suparata pe Pavel, inseamna, obligatoriu, ca trebuie sa fii suparata pe mai toti autorii biblici :D (pentru confiscare si transformare a Mesajelor ).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

beren spune:

De ce Ioan? (daca nu-i secret).

L-am ales pe Axel Munthe tocmai pentru ca (desi stia ca va orbi mai repede) s-a mutat in Capri ca sa "vada" soarele si mai clar dupa ce a orbit ... dar intrebam de unde puterea de a continua intr-o lume cenusie.

Exista un film care exprima jumatatile mele de ganduri mult mai bine: Dogma. Foarte non-conformist, dar poate reusesti sa-l vezi (daca nu l-ai vazut deja). Tagline-ul ar trebui sa fie "Si ingerii obosesc ..."

conchita spune:

e ca si cum ai spune ca te indragostesti azi nebuneste si iubita pleaca in delegatie si tu acasa cazi in depresie. nu cazi in depresie, ca lumea nu mai e cenusie, odata ce ai simtit iubirea adevarata (Iisus cu lumea mireasa) sau soarele, cum ii zici tu. ar fi cenusie daca, la fel ca si norocosii care au parasit pestera lui Platon, ai cadea in necredinta din nou, pentru ca povara dragostei ar fi prea mare. povara in cazul de fata fiind martiriul.

am vazut Dogma, iar ideea retinuta de mine e ca omul aduce sacrul in derizoriu, mai degraba decat atotputernicia divina sa influenteze cumva caposenia umana.

Denizel, chestia e ca Pavel nici macar nu i-a fost ucenic si are cea mai mare influenta asupra crestinismului dogmatic. el traseaza directive ce si cum, da sfaturi concrete in diverse situatii, etc. ceilalti apostoli au relatat experiente traite, nu au facut metatext si subtext din cuvintele Lui. Pavel e ca noi, isi da cu presupusul, incercand sa-L traduca.

beren spune:

Imi plac explicatiile voastre, foarte uplifting . Dar eu ma refeream la povara asteptarii, nu a sentimentului (care nu e povara deloc). Poate ca asta e adevaratul martiriu.

conchita spune:

aaa, daca ma intrebi pe mine, pacatoasa, eu as tot astepta la nemurire, decat sa traiesc momentul rastignirii, etc, ca la Andrei et comp. Intelegand in acelasi timp ca martiriul fizic ar insemna poarta raiului si revederea, inchiderea suferintei intr-un cerc frumos de sotron. da, asteptarea doare.

beren spune:

Intrebam in linia asta pentru ca mi se pare ca e un aspect esential: li s-a cerut sa mearga in lume si faca una si alta, avand incredere in interventia divina la momentul oportun. Dar pana si Iisus cere "indepartarea paharului", ca dovada de cat de puternice sunt "trammels of the flesh" pentru oricine din spatiul asta. Atunci cum sa nu sufere toti - apostoli sau nu - de indoiala si anxietate?

Mai mult, fiind evrei (cei 12), aveau traditie: Wiesel povesteste in memorii cum a asistat la Aushwitz la un proces "intentat" de trei detinuti lui Y-h, unde l-au acuzat de oprimarea neamului lor ... food for thought.

denizel spune:

Conchita, esti foarte nedreapta cu Pavel.
Omul asta a fost sclipitor, mai :). Sclipitor de inteligent, sclipitor de integru, sclipitor de lucid, sclipitor de corect, sclipitor de direct, sclipitor de ne-egoist, sclipitor de iubitor, sclipitor de devotat, sclipitor de curajos si inca vreo 100 de 'sclipitor de'.
De altfel, nu degeaba i s-a revelat Isus tocmai lui...
Crezi ca Isus i-ar fi incredintat asemenea misiune, daca Pavel ar fi fost un flecar, care ar fi confiscat mesajul Sau si l-ar fi inlocuit cu o flecareala de 2 bani?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Apostolii nu aveau in mod sigur indoieli (poate doar indoiala ca nu sunt buni slujbasi).
Nu le era teama de moarte, nu le era teama de chinurile fizice.
Aveau o misiune de indeplinit, stiau ca timpul lor este limitat si se concentrau pe actiune.
Si, chiar daca le-ar fi fost teama de chinuri fizice sau moarte (pt. a crede asta, ar trebui sa nu le dam lor crezare, insa), teama lor nu poate fi comparata cu cea a lui Isus.
Isus nu se temea de chinurile fizice sau de rastignirea aia nenorocita.
"Paharul" acela continea despartirea de Tatal. Asta a fost ceea ce El a acceptat sa "bea".
Apostolii au trait si au murit in Hristos, este incomparabila moartea lor cu cea a lui Isus.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

beren spune:

Denizel, ai toata admiratia mea pentru puterea convingerilor tale (dat fiind ca sunt insotite de meditatie reala, precum se vede din subiectele astea). Avand o "revelatie" din Mitul lui Sisif la 18 ani, m-am intrebat cateodata dupa aceea cum ar fi sa ai o asemenea resursa.

Cat despre Pavel, eu cred ca aveti amandoua dreptate: a fost evident sclipitor si vizionar, dar si-a asumat mai multa autoritate decat era sensibil. Cu el, intreaga structura umana a institutiei a inceput, si prin asta inlocuirea Bisericii cu pietre si canoane. Totul pornit din cele mai bune intentii posibil.

conchita spune:

nu am cum sa fiu nedreapta. poate subiectiva. :-)) desi nu cred, vezi mai jos:

ma bufneste rasul sa citesc aici o lista de sclipitorimi si tocmai tu sa nu-ti dai seama ca ti-ai dat raspunsul singura. deci ucenicii au fost plini de bube in cap, defecte cat cuprinde, caposi, tradatori unii, slabi de inger, fricosi de multe ori, neincrezatori, cam limitati intelectual ca sa zic asa, unii - asta, in conditiile in care L-au vazut, L-au atins, L-au imbratisat, L-au crucificat (da-mi voie sa cred si asta, caci dupa mintea mea lipsa de actiune e complicitate, iar complicitatea e vinovatie, idem cu a lui Pilat din Pont; iar vinovatiile lui Iuda si Petru sunt directe);

si vine Pavel, dupa, mai mult ca perfectul, ca nici nu putem deduce altceva din modul in care se descrie , nu ca ar fi fost descris. sorry, nu ma pot simti pe aceeasi lungime de unda cu el, desi toata omenirea exact cu el seamana - si tot el a batut primii piloni in ingradirea tarlalei cu bilet de voie catre Iisus. o sa caut mai specific dintre sfaturile lui care se opun legii lasate de Iisus. iar Pavel nu i-a fost ucenic, ca sa inchei argumentul simetric.

de ce l-a ales Iisus pe Pavel? asta e intrebarea din titlu, valabila pentru toti ceilalti. personal, este ceva pur instinctual si organic care-l respinge pe Pavel si incerc doar a posteriori sa-mi analizez idiosincrazia.

beren, tu si Solomon, ambele mame au dreptate. :-)) sper ca stii ca asa ceva e imposibil...