Ce inseamna sa fii o mama buna?

Sunt putine mamele care nu au vreodata o indoiala – este un risc al meseriei de mama. Si atunci, cum stii ca esti intr-adevar o mama buna? Sa iti dai seama ce anume i se potriveste copilului tau si sa inveti sa ai incredere in tine este cea mai buna abordare, spun mamele care au deja unul sau mai multi copii. Esti o mama buna, chiar daca ai uneori indoieli!
Haideti sa dezbatem un pic si sa avem parerea mamicilor DC. Deci
- ce lucruri speciale fac mamele bune?
- cum ignoram rautatile din partea celor care ne judeca gresit?
- Ne incredem in instinctul de mama/femeie - cand ne crestem copiii sau ascultam ce spun cartile?
- Cui dam socoteala?

astept parerile voastre care conteaza asa de mult!

**************
Citesc cu placere: Supereva.ro | Blogul meu |

accept92 spune:

Sper sa nu te superi daca nu am sa raspund punctual la cele 4 intrebari enuntate. As vrea sa exprim doar cateva idei cat mai obiective.


Prima si cea mai importanta este aceea ca o mare greseala este sa iti reprosezi ca mama lucruri care nu au depins de tine (ai nascut prin cezariana, nu ai putut sa alaptezi, intotdeauna vor fi altii care vor putea oferi copilului lor mai mult din punct de vedere material, copilul s-a nascut cu o afectiune medicala, etc).

Iar in ceea ce priveste lucrurile care depind numai si numai de noi, cred ca atata timp cat suntem oameni maturi cu viata in mainile noastre si puterea de a decide, fiecare este convins ca ceea ce face este optim pentru copilul sau si automat va crede ca este superior unuia care a ales alte metode. Deci nu are rost sa ne impiedicam de judecata celorlalti. Singura judecata care conteaza este cea a copilului. In mod sigur meseria de parinte se invata din mers. Greseli se fac. Daca nu ne-am urcat intr-un turn de fildes convinsi ca le stim pe toate si metodele noastre sunt cele mai bune atunci vom putea recepta semnalele dinspre copilul nostru care ne arata ca gresim. Si ne putem corecta din mers, la timp. In caz contrar copilul ni le va reprosa mult mai tarziu si relatia noastra cu el va fi marcata.

Poate ca eu sunt o mama buna pentru copilul meu dar pentru un alt copil metodele mele ar fi calea spre dezastru. Eu nu cred ca se poate defini 'o mama buna', nici nu cred ca este important conceptul, dar se poate defini o buna relatie intre parinte si copil...iar conceptul asta depinde de parintele si copilul implicati acolo.

makydenis spune:

Prefer sa raspund direct la intrebari:
1. mamele bune nu fac nimic special decat dau viata unui copil si apoi il cresc cu toata dragostea (exista si varianta plurarului pt mamele cu mai multi copii)
2. pur si simplu ignor
3. nr 1 instinct, nr 2 carti asa ca pt inspiratie de idei sau cand instinctul e "depasit"
4. in primul rand constiintei si inimii si tatalui copilului.

maminuta spune:

In viziunea mea,o mama buna inseamna abilitatea de a privi dincolo de ochii copilului, vazind ceea ce el vede si simtind ceea ce el simte. Cind este singur, are nevoie de prezenta noastra.Cind este sfidator, are nevoie de ajutorul nostru pentru a-si controla impulsurile. Cind se teme, are nevoie de siguranta si imbratisarile noastre. Cind este curios, are nevoie de invatare si rabdare. Cind este fericit, simte nevoia sa rida impreuna cu cei care-1 iubesc.
Astfel mama, care in mod intuitiv intelege sentimentele copilului, poate raspunde pozitiv si corect la nevoile sale. In acest punct cresterea copiilor devine o arta, cerind aceeasi intelepciune, rabdare, devotament si iubire.
Socoteala dam doar lui Dumnezeu.

accept92 spune:

Si copilului nu? Foarte frumos ce ai spus in rest, dar afirmatia asta ma intriga. Sunt curioasa daca e doar o scapare sau chiar asa consideri.

pisigri spune:

In primul rind...ce inseamna copil? Pina la 7 ani? Pina la 10 ani? Pina incepe pubertatea, sau adolescenta, sau pina la virsta majoratului? Pentru ca nevoile (de orice fel) ale juniorului sint foaaarte diferite in functie de virsta acestuia, iar o mama buna la virsta bebelusimii s-ar putea sa aiba grave probleme de comunicare cu un adolescent...

Daca e sa o luam pe poezie si generalitati, da, o mama buna este cea care stie sa raspunda tuturor nevoilor copilului sau. Sau care se straduieste sa faca asta, iar stradaniile sale, chiar daca nu sint mereu incununate de un succes evident, nu aduc nici un prejudiciu copilului. Asa, dupa principiul ala cu primum non nocere...

Daca e sa ne referim la lucruri concrete, o mama buna va cauta sa fie cit mai informata, sa ia decizii doar in cunostinta de cauza, sa isi selecteze informatia pe care o primeste/gaseste.

Acu ce sa zic, io-s mama de bebelusha deocamdata, si da, in sinea mea, desi nu am spus-o pina acum niciodata cu voce tare, ma consider o mama mai buna decit mamele care isi lasa copilul sa plinga pentru ca "face mofturi" sau "va deveni alintat" sau "o manipuleaza". Pe de alta parte recunosc cu mina pe inima ca exista mame mai bune decit mine, care nu-si ies din pepeni niciodata si nu uita nici o clipa ca la 10 luni copilul nu face niciodata ceva numai ca sa ne enerveze. Sau mame care au mai multa imaginatie si se pricep mai bine la jocuri stimulative pentru copii atit de mici.

Cred insa ca in prezent este mai greu sa fii o mama buna decit era acum ceva vreme. Cind citesti peste tot cum o fraza scapata la nervi poate ajunge sa marcheze comportamentul, gindurile, sentimentele copilului tau pentru tot restul vietii sale...si nu ma refer aici la cine stie ce monstruozitate, ci la fraze considerate inofensive de catre parintii nostri... Sau cind citesti ca trebuie sa il protejezi dar sa il lasi sa exploreze, sa il ajuti dar sa nu cumva sa ajunga sa se creada neputincios, sa il responsabilizezi fara sa il faci sa simta ca duce pe umeri cine stie ce poveri...si cind vezi cit de diferit percep si reactioneaza oamenii la aceleasi conditii de mediu/educatie...mi se zbirleste parul pe mine cind imi dau seama ca va fi din ce in ce mai complicat



If you can't say something nice, then don't say nothing at all

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Sabina spune:

O mama perfecta nu exista.
Exista mame destul de bune pentru copiii lor proprii si personali.

Eu ma consider mama destul de buna in momemntele in care reusesc sa ascult de copil in primul rand.
Nu ma refer la "cumpara jucarie", ci la ceea ce sta in spatele cererii si a oricarei dorinte.


Din prima zi a copilului pana mori trebuie sa fii acea mama destul de buna.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

happiness spune:

Fetita mea imi spune adeseori ca sunt "cea mai buna mama din lume".Cand o intreb "De ce?",imi insira aspectele cele mai naturale cu putinta:"Pentru ca tu,mami,ma cresti,ma speli,imi dai sa mananc,ma ajuti ,ma inveti..."As mai adauga doar ca incerc sa invat din greselile facute in cresterea ei,ca nu ma consider superioara ei doar pentru ca sunt eu mama si ea copilul,ca invat de la ea,ca imi recunosc greselile si ii cer scuze daca ii gresesc,ca unui om mare.Ca o alint peste masura ,dar o si cert cand e cazul,o ascult,o inteleg si cel mai mult ma intereseaza sa fie ea sanatoasa,sa fie fericita.Unul din marile mele succese e ca reusesc sa o cresc fara pedepse de niciun fel,fara bataie,fara urlete,dar am totusi un copil extrem de bine-crescut(asa spun cei din jur).Cred ca sunt doar cateva aspecte care ar caracteriza o mama buna,nimeni nu e perfect,toate mamele mai si gresesc,dar copiii isi iubesc oricum mamicile.Eu am mers mereu pe intuitie,dar m-am si documentat,insa am gresit ca am pus presiune pe umerii ei de gura lumii,cum se zice.Am vrut sa nu spuna cei din jur ca nu am crescut-o bine,deci mi-a pasat prea tare de judecata celorlalti.Acum m-am mai domolit,imi pasa de ea in primul rand.Cui dam socoteala?Acolo,sus,lui Doamne Doamne,cred...Aici,cred ca nu se pune problema de socoteala.Stiu doar ca pentru fiica mea as putea sa mut si muntii din loc.

doxinu spune:

O mama buna este o mama,fara sa se compare cu altele,fara sa asculte comentariile rautacioase despre cum ar trebui sau nu sa-si creasca copilul.
O mama buna este mama care se daruieste trup si suflet copilului,avand grija de el cum stie ea mai bine si ii este aproape cand acesta are nevoie de ea.

Copii au mai multa nevoie de afectiune/dragoste decat de orice ar putea in mintea noastra sa compenseze acest sentiment!

alinutza00 spune:

1. isi asculta si isi respecta copilul, nu i neaga caldura si apropierea fizica din cauza unor frici neintemeiate (rasfat, manipulare etc), il accepta pentru ceea ce este, divers noua, neincercand sa l modeleze "dupa chipul si asemanarea" ei, nu si proiecteaza in el nemultumirile, visele neindeplinite, temerile, nu incearca sa traiasca numai prin el, pentru el, sau in locul lui. O parere diversa sau o actiune a sa neconforma principiilor noastre nu reprezinta un atac la persoana noastra. Vorbim, ascultam, incearca sa i inteleaga motivatiile, ne expunem opiniile, gasim solutii impreuna. Conflictele, discutiile nu trebuie sa aibe neaparat un invingator si un invins, putem iesi din ele si fara a leza demnitatea celuilalt. Nu se crede o mamica perfecta, admite ca greseste, isi cere scuze.

2. in functie de persoana, situatie sau starea mea de spirit...discut, ignor, raspund sarcastic etc

3. eu mi am urmat instinctul, dar am citit si carti ce mi au intarit convingerea ca suntem pe drumul cel bun. Pe cele neconforme ideilor mele le am ignorat

4. dau socoteala copilului si constiintei mele

alex_andra spune:

1. O mama buna, trecand peste faptul ca il iubeste neconditionat, este aceea care se adapteaza copilului ei, care stie cand sa-l laude si cand sa-l dojeneasca, care stie cum sa-l educe, care nu asculta de x si y care o "sfatuiesc de bine" din punctul lor de vedere, dar in detrimentul copilului ei. Eu ma consider o mama buna. Imi ingrijesc fetita cum pot mai bine, ii acord f mult timp din timpul in care nu sunt la servici,o rasfat, ma joc cu ea, ii dezvolt intelectul, nu o las sa planga nefondat. Incerc sa-i insuflu de mica, de foarte mica ce consider eu ca mama ca este bine. Obiceiurile de viata pot incepe si de la cateva luni, asta e parerea mea.
2. Ignor pur si simplu.Nu ma intereseaza. Nu dau explicatii.Am invatat in cel aproape un an de cand sunt mama, ca sunt foarte multe persoane care arunca rautati gratuit, care te eticheteaza aiurea, fara sa aprofundeze.Am vazut chiar pe acest forum si m-am ingrozit cand am vazut/citit rautatea cu care unele mame isi impun punctul de vedere si modul in care acuza in stanga si in dreapta pe cele care nu le impartasesc aceleasi idei.
3.In primul rand ma incred in instinct. Apoi culeg informatii din experienta altora, le selectez in functie de situatie. In carti...hmm....in multe cazuri am observat ca autorii cartilor se contrazic. La fel si medicii.
4. In primul rand constiintei de mama. Apoi copilului. Si atat. Nimanui altcuiva.

Andra, mami de leoaica Eva