Cum explicati copilului mic "moartea"?

Am un baietel de trei ani.Anul acesta se implineste un an in noiembrie ,decand tatal meu a murit.Stefan a avut o relatie deosebita cu tatal meu si desi e mic, isi aduce aminte de el.
Nu stiu cum sa ii explic moartea tatei,cand mergem la cimitir nu stiu cum sa ii explic ca tata e acolo in mormant?
Nu vreau sa ii dau explicatii de genul ca doarme,ma gandesc ca apoi sa nu ii fie frica de somn..sa ii spun ca s_a dus intre stele?cum ii explic atunci de ce venim la mormant si plangem acolo daca el e intre stele?
Multumesc pentru orice idee de a explica un lucru atat de inexplicabil si pentru noi.

Deus spune:

eu la al meu nu i-am spus ca in cimitir efectiv sunt ingropati oameni, ei nu inteleg conceptul ca niciodata nu o sa fie altfel si ca moartea este definitiva...eu i-am spus ca acolo sunt monumente facute in cinstea celor plecati la ingerasi si ca le punem flori ca sa le aratam ca ne gandim la ei.
Ani de zile am avut cosmaruri cand am aflat ca efectiv oamenii isi ingroapa semenii. Nu-i inca momentul cred eu sa-i spui asa ceva. Spune-i ca tatal tau a plecat la ingerasi, de acolo va vede si va ajuta, va arata prin diferite semne ca este bine: vanticel, un fluturas, o steluta seara pe cer, etc dar nu intra in amanunte de genul a murit de ceva si l-am ingropat in pamant.

Numai bine

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

Tala spune:

Eu nu as duce copilul in cimitir.Ii multumesc lui DD, nu am decat pe socrul meu acolo, dar de el ii spun copilului cand mergem la biserica si-i aprindem o lumanare (nu l-a cunoscut). Din pacate am fost obligata, mica fiind, sa asist la o inmormantare, sa vad cum lesina o femeie si cade in mormant peste sicriu....nu stiu cum as putea infrumuseta semnificatia cimitirului - nu cred ca un copil are ce cauta acolo. Dar daca e musai, cum spune Deus cred ca e cel mai recomandat.

Bucurie!

Deus spune:

Revin:-)
Foarte rar ma duc cu copilul la cimitir si aleg doar zile cu soare si in care nu este harmalaie. Nu data conteaza cand mergi ci ce simti tu in suflet si ce gandesti. Poti apropo sa mergi si fara el ca nu se face gaura in cer.
Si, la toata familia le-am spus sa stie ca la cimitir sunt statui/monumente ridicate in cinstea celor plecati la ingerasi, este locul unde lumea pune flori fiindca nu le poate arunca in cer.Incerca sa vezi ca nu o sa-i fie teama sau nu o sa viseze prostii. Plus nu este o greseala sa-i arati o steluta si sa-i spui ca acolo este bunicul si-l vegheaza, ca se simte bine acolo si este fericit. Copilul trebuie sa privesca lucrurile astea serios doar atunci cand are cat de cat capacitatea sa inteleaga. Pana atunci permite-i sa fie naiv:-)

Numai bine



„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

lullabay spune:

Deus, eu cateodata chiar imi inchipui ca tata e acolo langa steluta si ma vegheaza...
Multumesc mult pentru sfaturi.
Stefan a fost o singura data la cimitir,pentru ca tata e inmormantat in alt oras si cand mergem acolo o facem special ca sa mergem la el la mormant.Atunci nu a pus intrebari,era prea micut.Cum insa se apropie parastasul pentru un an si cam toata familia va fi implicata ,nu prea am solutii sa nu il iau si pe el pentru slujba de la mormant.
La inmormantare nu a fost prezent si nici nu l_as fi luat cu mine(in cazuri extreme am gasit cu cine sa il lasam pentru cateva zile)
Eu intrebam in avans,pentru ca nu stiu acum la slujba cum sa ii explic..
Dar,Deus ai dreptate ,o sa ii spun ce ai spus tu,mi s_a parut frumos : ca punem flori aici pentru ca nu le putem arunca in cer.

lauriciu spune:

Mama a murit acum 4 luni. Radu avea 2 ani si o luna. Din ultima zi si pana dupa inmormantare l-am indepartat de-acasa - a stat la bona lui.
Despre mama...intai m-am blocat cand m-a intrebat. In valtoarea lucrurilor, am uitat efectiv sa-mi pregatesc un raspuns pentru intrebarea care avea sa vina, fiindca am locuit impreuna.
Apoi i-am raspuns ca s-a dus in cer la DD si ca, DD, fiindca stie ca mamaia iubea florile, ne-a lasat un loc la cimitir unde putem sa-i ducem flori.
Si il iau cu mine la cimitir, e parte din istoria lui, nu l-as tine deoparte. Mergem saptamanal.
Nu e traumatizat, dar i se face dor de ea cateodata: "Mami, sa coboare putin la mine si apoi se duce la loc la DD"
Mie mi se rupe sufletul. Si de dorul meu si de dorul lui.
Oricum, a depasit momentul destul de usor.

Sper din suflet sa si-o aminteasca peste ani de zile, desi nu cred.


Laura - mami mandra de Raduc frumos si viitoare mami 12+ de...sa fie baietel....sa fie fetita....
bebe 2 la purtator

Qamar spune:

ok, si in cazul unei familii atee?
adica in cazul in care nu exista varianta " a plecat la D-zeu" sau la ingerasi?...

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

rrox3 spune:

Noe in cazul asta avem natura la indemana. OK, nu se duce la DD, dar undeva tot se duce, in natura nimic nu se pierde, totul se transforma.
Eu m-am folosit de copacii cu frunza cazatoare, de flori si alte asemenea. Rasar, sunt minunate si ne bucura, dar la vremea potrivita se ofilesc si mor, numai ca sa apara din nou primavara urmatoare, in alta forma, dar la fel de frumoase. M-am straduit sa prezint totul cat se poate de natural, accentuand pe perioada "de inflorire".
Au urmat intrebarile: "si tu o sa mori? si eu o sa mor? Mori adica nu mai esti, nu-i asa?". Am raspuns foarte calm si natural, ca da, si noi o sa murim, dar mai e foarte mult pana atunci si deocamdata avem de facut altele mult mai placute.
Stie despre bunicul ei ca a murit, dar nu l-a cunoscut. Stie si despre un motan din poze ca a murit, tot asa, nu l-a cunoscut. Stie ca la un moment dat pisicuta noastra o sa moara, fiindca e batrana. O iubeste foarte mult, dar deja imi arata in poze pisoi de care sa "ne luam cand nu mai e Mussette".
Cred ca-i suficient pentru 4 ani jumatate ai ei.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Hakimela spune:

Si eu mi-am pus intrebarea asta si cred ca o sa adopt versiunea cu a devenit o steluta. Mi s-a parut foarte frumos si sensibil ce a spus Deus.

rrox3 spune:

Suna foarte sensibil si frumos, e adevarat, dar ce te faci cand mai creste putin si afla ce sunt stelele defapt? O sa aiba un soc afland ce e defapt cu moartea asta si, in plus, s-ar putea sa se si infurie ca a fost mintit... Parerea mea.
E romantica versiunea asta cu transformatul in stelute, dar cea mai aproape de realitate versiune e ceva praf stelar.

Prezentarea cimitirului in varianta Deus , mi se pare si mie foarte inspirata.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

AVoogt spune:

Apropo de asta.. noua ne-a murit un perus sambata , foarte drag ei :( .
Cat timp a fost bolnav statea infoiat si ea ma intrebat ce are ...i-am explicat ca , Kuky e bolnavior .
Se ducea mereu la colivie si-mi spunea ce mai face Kuky...inainte sa moara statea joc in colivie , l-am luat si l-am pus pe un prosop ca se murdarea de nisip si imi parea rau de el .
In tot acest timp fata a stat laga noi si nu l-a scapat din ochi ... cand a murit ea a zis ca face nani si i-am explicat ca , Kuky a murit s-a dus la Doamne-Doamne unde nu o sa mai fie bolnavior ... Apoi l-am pus intr-o cutie si l-am ingropat in gradina ...i-am explicat de ce l-am ingropat si ea si-a luat rams bun de la el , i-a spus "noapte buna Kuky " si i-a facut cu mana ,ufff nu stiu ce a inteles ea in final .
Nu a parut de loc suparata de moarte lui Kuky , acum cand trece pe langa locul unde l-am ingropat il saluta pe Kuky

de

AVoogt