VA ROG UN SFAT

Buna seara fetelor.Nu am mai intrat de mult timp pe-aci am bebe de aproape un an si face numai nazbatiiii.

Acum poate va intrebati ce problema am de cer un sfat.Nici nu stiu cu ce sa incepsunt multe de zis si nu prea am timp nu doarme si nu ma lasa sa scriu(bebe).O sa incerc sa scriu scurt si sa puteti intelege.Eu am avut un tata si zic am avut ca a murit in 10 august,nu era un tata exemplu dar nu merita sa moara cred io,dar nu sunt Dumnezeu sa decid moartea unei persoane.parintii mei erau divortati de vre-o 3 ani.Deci io nu l-am mai vazut de vre-o 2 ani.Am mai vb cu el la tel dar de cate ori vb cu el era beat,nu imi placea ca vb urat de mama si chiar de noi copii.Dupa un timp am incetat sa-l mai sunoricum nu era zi sa-l gasesc treaz.L-am sunat o data cand fratele meu era la el in vizita dar nu a vrut sa-mi vorbeasca.Acum in vara am fost acasa cu baiatul si a venit si sora si sotul ei binenteles era si sotul meu.Eu am plecat cu sora si baiatul inainte pe 7 august barbatii au mai stat sa termine ce aveau de facut.Eram asa fericita sa ma intorc acasa dupa 2 ani de parca pluteam.In data de 10 august seara o zi care nu o sa o uit toata viata mea ne-a sunat primarul de unde statea tata si ne-a zis ca tatal nostru e mort.La inceput nu am crezut am zis ca-i nu-i adevarat ca a gasit o scuza sa mergem cu totii acolo el stiind ca noi eram venite acasa.Fratele meu a inceput sa planga eu il incurajam si ii spuneam ca nu-i adevarat.Dupa ce a sunat fratele in sat unde locuia tatal meu si a vb cu fiul preotului care la incurajat si el ca sa stea linistit ca daca era ceva el era primul sa stie fratele sa bagat in pat.La 24:00 cand mama a sosit de la munca dupa ce am povestit am ras de bebe mi-am luat inima in dinti si i-am spus si ei.Cand a auzit sa ingalbenit la fata tremura nu stiam ce sa fac (mama a avut pana acum 2 preinfarturi)trebuie sa fim foarte atenti si cu ea. In fine toata noaptea nu am dormit ne-am gandit cum sa facem sa ajungem mai repede.Dimineata am pornit de la bBrasov la Suceava drum lung si cu bebe de 9 luni.Totul bine pana cand am ajuns si in camera de curat cum o numeam noi(sufrageria)am vazut pregatita masa unde trebiua sa-l puna si hainele care urma sa le duca la morga.Nu va zicca am crezut ca imi cade cerul pe mine nu-mi venea sa cred.GREU SI IAR GREU a urmat inmormantarea multumesc lui BUNUL DUMNEZEU ca nu am pierdut laptele.Acum unde va cer eu un sfat nici nu stiu cum sa-l numesc.Eu in zilele care am stat acolo i-am facut poze ma uit tot timpul la ele si plang si nu e zii sa nu ma gandesc la el .Nu mai suport viata asta cu sotul nu ma inteleg,cu tatal nu vorbeam a murit si io nu am putut sa-i zis nici macar adio ,ma simt vinovata ca poate a murit din cauza mea am uitat sa va zis ca a facut infart venind de la pescuit in caldura si pe bicicleta.Poate sa suparat ca stia ca suntem acolo si nu mergem sa.l vedem poate poate poate.Nu stiu ce sa mai zic dar simt ca nu mai pot.
Daca ma puteti ajuta va rog sa o faceti.
va multumesc pt rabdarea acordata

Deus spune:

In primul rand condoleante...
Te simti vinovata fiindca nu ai putut sa-i spui ceva inainte sa moara...asta-i viata! Si tu maine poti sa cazi pe scari, sa-ti rupi gatul si altii din jurul tau sa se simta vinovati fiindca nu au spus ceva...De unde sa sti inainte ce se intampla? Esti doar un om, un om simplu cu un tata alcoolic, divortat de mama ta si care vorbea urat cu tine/voi/mama ta...Acuma nu-l transforma in sfant doar fiindca a murit. Imi pare rau ca suferi dar trebuie sa te gandesti ca el daca exista "altceva" cu siguranta vede si aude ce vrei sa-i spui, daca nu atunci oricum numai ai ce sa faci. Vii cu vii si mortii cu mortii.
Lasa vina sa plece, plangi si vezi de viata ta si incearca sa nu ajungi niciodata sa mai treci prin asa ceva, sa-i oferi copilului tau o familie adevarata, sinceritate si sa-i spui des ca-l iubesti si sa-l inveti sa faca la fel fiindca nu se stie niciodata...

Doare dar trece!
Sper ca nu am fost prea dura? Crede-ma nu asta a fost intentia ...Cate sanse crezi ca daca i-ai fi oferit ar fi fost suficiente pt ca el sa fie un tata bun si sa fie altfel?

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

angipangi spune:

condoleante Cami,imi pare rau prin ce treci,dar nu este bine sa te invinovatesti,nu cred ca tu esti cauza decesului ,tatalui tau.

Ai grija de tine si de bebe,

mamitzica spune:

In primul rind nu te mai uita la poze pentru ca iti faci singura rau.Ai grija de bebe si bucura-te de el pentru ca va creste foarte repede.
Faptul ca nu te intelegi cu sotul nu ajuta loa toata situatia,dar nu te invinovati pentru ca puteai sa fii linga el si infarct ar fii facut oricum.
Timpul le rezolva pe toate,dar nu te mai gindi atit la tatal tau pentru ca din pacate nu mai poti face nimic pentru el;dar pentru bebe poti.Daca tu esti fericita si bebe va fii fericit,altfel ii vei trasnmite si lui starea ta de neliniste.
Viata din pacate este dura,dar aduna-te daca nu pentru tine cel putin pentru copil fiindca pentru el exista viitor.

blackgirl0 spune:

Condoleante!
La fel spun si eu: nu te mai uita la poze cu el mort. Nu ai poze cu el viu, poze de familie, poze in care ati fost cu totii fericiti? Cred ca iti vor face mai bine la psihic!

P.S. De unde obiceiul sa faci poze cu mortii? Intreb si eu, mi se pare macabru.

paisacodruta spune:

Buna,
Tatal meu a murit acum cativa ani ...a fost un tata deosebit si un sot deosebit m-am impacat cu ideea. Sunt convinsa ca "ma vede " de acolo de sus si nu ma poate vedea "daramata" , "suferind " etc...am decis sa mergem mai departe si eu si mama mea cu capul sus si doar cu durere in suflet....
Eu nu pot sa inteleg cum te poti uita la pozele facute cu el mort ( dupa cum am inteles ) eu nu am facut asa ceva , cred ca iti fac mai mult rau.
Nu asi fi putut niciodata sa ma uit la o poza in care tatal meu sa fie mort ( il am in minte si mi-e de ajuns asi vrea sa sterg imaginea cu el in sicriu si sa imi amintesc doar de el cand era viu).
Ma uit la poze unde era in viata, "exprima o stare" , si mi-l pot aminti in circumstanta in care a fost facuta poza, imi amintesc cu mare drag de el cateodata ma surprind zambind cand privesc cate o poza .....
Ce sa iti exprima o fotografie cu el mort?..TRISTETE....
Eu cred ca m-asi intrista doar uitanu-ma la o poza facuta la o inmormantare oricare ar fi ea....nu are ce exprima decat tristete, suferinta etc...
D-zeu sa-l ierte!
Tie iti zic doar atat..capul sus, sterge-ti lacrimile, poarta doliu in suflet si fata ta fie zambitoare pentru copilul tau .

camicreata spune:

Va multumesc pt inchrajari si sfaturi.Dar poate daca aveam un barbat alaturi care sa ma inteleaga sa ma pretuiasca sa ma uibeasca era altceva.Nu am decat un ingeras de aproape un an care sper sa fie macar el fericit daca io in viata asta am avut aproape numai suparari.Nu vreau sa-mi plan de mila dar nu pot sa ma descarc la nimeni,nimeni nu stie din familie ca io ma lupt cu durerea asta.Tot cred ca io sunt tare,dar din pacate nu sunt.Cand era inca in viata io ziceam ca nu mai am tata din cauza greselilor facute de el.Acum Dumnezeu ma facut sa inteleg ca nu sunt io in stare sa junec pe nimeni,ma pedepsit.E greu si nu stiu ce sa mai fac,pana si in tel am poza lui mort am devenit obsedata cred.offffffff

magdalena67 spune:

draga mea,
primul lucru pe care ai putea sa il faci este sa arunci toate pozele cu tatal tau mort.Este normal ca aceste poze sa te deprime, sa te darame chiar daca ai fi un om puternic.Lasa-l acolo unde este si tu veziti de viata in continuare cu bune si cu rele.Incearca si rezolva-ti problemele cu sotul tau , gandestete bine care din voi a gresit, daca merita sa mergeti inainte sau nu .
astea ar trebui sa fie problemele tale acum ,pentru ca oricat te-ai uita la poze de adus inapoi pe tatal tau nu il mai aduci, dar o sansa data casniciei tale s-ar putea sa rezolve multe din probleme.si nu in ultimul rand , ci chiar pe primul loc sa iti fie mogaldeata care creste langa tine, si caruia nu ii face bine sa traiasca langa o mama plansa si amarata tot timpul.

mgabi spune:

Buna.

Sunt de acord cu suferinta ta, dar nu cu pozele tatalui tau atunci cand era mort. Arunca-le sub nicio forma nu le pastra. El trebuie sa ramana viu in poze. Tu trebuie sa-ti aduci de acum inainte aminte de el intr-un sens placut. Daca vei fi in permanenta suparata pe tine nu vei face decat sa cazi intr-o depresie adanca din care nu vei mai iesi toata viata. In fond acum incearca sa uiti aceste momente vinovatie pe care ti le pui in spate si ai grija de bb-le tau. Si el sufera din cauza starii tale, laptele este de mai proasta calitate si probabil ca nici numai comunici cu el, numai aveti momente de tandrete, de veselie. Asta este viata, cu totii ajungem acolo. Mai grav este cand raman parintii si placa copii acolo sus.
Capul sus si ai grija de familia ta care este acum prioritara.

szivarvany spune:

Condoleante,

Pune pozele alea undeva unde sa nu le vezi, si scoate fotografii cu voi cand erati voi mici, tatal tau tanar, si era totul bine.
Vinovatie ? Nu, nu ar trebui nici macar sa-ti treaca prin cap asa ceva, moartea e un lucru care de obicei nu depinde de noi, poate e destinul, e DD, cine stie.
Tu sigur nu esti vinovata.
Toate lucrurile ce ai fi vrut sa i le spui, asterne-le pe o hartie, poate i le citesti cand ajungi la mormantul lui.
Eu cand simt nevoia sa-i psun ceva mamei mele, ii vorbesc in gand ... sunt sigura ca ma aude si ma intelege.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Ayla21 spune:

Cami, in primul rand condoleante!
Ce pot sa iti spun, in calitate de mamica de ingeras, care traieste drama asta de 8 luni. Vina, intrebari, lacrimi...
Nu te invinovati. Viata numai Dumnezeu o da si numai El o ia. Nu ai nici tu nici familia ta nici o vina. Daca asa i-a fost scris, atatea zile a avut, nu puteai sa il ajuti in nici un fel.
Nu te indeparta de sotul tau si nici de ceilalti membrii ai familiei care sufera si ei.
Daca ai nevoie si simti ca nu mai poti, cere sfatul unui psiholog. Depresia de doliu este ceva real si tratabil, cu atat mai mult cu cat si tu ai un copil mic, ce are nevoie de tine.
Cand moare cienva drag toti suferim. Durerea ta este normala, fiind vorba de tatal tau. Dar nu te invinovati si nu fa depresie din acest motiv. Daca simti nevoia "sa vorbesti" cu tatal tau, mergi la cimitir, spune-i ce ai de spus, cere-ti iertare daca asta simtit, spune-i ca-l iubesti. Nu cred nici eu ca este acolo, si nici ca te aude, dar daca tu crezi, sau daca asta iti face bine, fa orice simte nevoie sufletul de eliberare. Fa ceva in memoria lui, vrobeste cu cei apropiati, elibereaza-te. Mai devrem sau mai tarziu, durerea se atenueaza... sau inveti sa traiesti cu ea.
Odihneasca-se in pace!

Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Viata merge inainte
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!