Autopedepsirea - ce facem?

Autopedepsirea - ce facem? | Autor: Jasmin012

Link direct la acest mesaj

Buna ziua, am un baietel de 1 an si 9 luni care, uneori cand este nervos ca nu-l las sa se joace cu cine stie ce obiect sau sa faca lucruri care pot deveni periculoase pentru el sau cand il cert, ori se izbeste de pereti sau de usi, depinde ce are prin preajma, ori isi da cu palma in cap. Nu face asta des, cateodata isi da cu palma in cap si cand eu ii iau manuta si incep sa-l mangai cu ea si sa-i spun ca nu trebuie sa loveasca ci sa mangaie, el se pune pe ras si iar isi da... deci, uneori asta cu palma in cap e ca un joc pentru el, un motiv de ras.... Totusi, acum 2 zile, l-am luat pe nepotelul meu de 2 ani si 4 luni (aflat in vizita la noi acasa) in brate si l-am pupat, i-am spus "baiatul meu" iar Lucas, fiu-meu, a inceput iar sa-si dea cu palma in cap, de data asta nervos si mi-am dat seama ca a facut asta din gelozie... lucru pe care pana acum nu l-a aratat atat de evident. Atunci m-am hotarit sa scriu aici si sa va cer parerea si sfaturile, mai ales ca o alta mamica cu un baietel de aceeasi varsta cu al meu imi spunea ca a vorbit ea cu un psiholog si ca acesta i-ar fi spus ca atunci cand copilul se bate singur se autopedepseste si ca mai bine ar fi ca parintele sa-i dea una la fund cand il vede pe copil ca se bate decat sa-si dea copilul singur... Mie asta nu mi se pare ok, nu prea cred ca un psiholog ar trebui sa-i spuna unui parinte: "mai bine da-i tu decat sa-si dea el..."
Mentionez ca nu-mi bat copilul si ca foarte rar i-am dat cate una peste manuta cand a incercat sa bage in gura ceva de pe jos, gen chistoace de tigari (gest pe care l-am insotit si de explicatii de gen nu pune manuta ca e caca) sau cand a dat in mine (caci am trecut si prin acesta faza) si la randul meu i-am dat si eu incet peste manuta si i-am zis ca nu-mi place si ca sa vada si el cum e sa te loveasca cineva, sa vada ca nici lui nu-i place sa-l loveasca cineva.... Vad ca a tinut faza si nu se mai repede sa dea. dar asta cu auto-lovirea a mentinut-o. Nu se intampla des, dar e sufcient sa se intample de cateva ori ca sa incepi sa-ti faci griji ca poate ceva nu e in regula. Nu stiu cum sa interpretez aceste gesturi si nici ce sa fac. POate stie cineva cum este indicat sa procedeze o mama in cazuri de acest tip. Va invit la o mica discutie in acest sens.
Fireste, as fi vrut sa spun mai multe, n-am prea dormit azi-noapte gandindu-ma la toate aspectele, dar acum nu-mi amintesc tot... am sa mai revin cu amanunte, pe parcurs...



Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns slimatei spune:

jasmin si noi tot la faza asta suntem.. acum vad ca a mai incetat..dar a fost o perioada dura tare... cand orice nu-i placea sau convenea..ori se dadea cu capul de ceva, ori se lovea intentionat..nici eu n-am inteles ce anume trebuie sa fac..dar asa cum spuneai tu..incercam sa-i spun ca nu tb sa se loveasca cu manuta pe burtica..etc..(as mai putea sa dau exemple)ci trebuie sa faca mai-mai..de fiecare data incercam sa-i vorbesc calm si sa-i explic...
nici la noi nu exista violenta..nu exista ca eu sa dau in ea pt nici un motiv..incerc cat pot sa-i explic ce e bine si ce nu..ma rog in limita in care ea intelege cate ceva...
acum vad ca dispare perioada asta..mai nou avem altele..ehe ma gandesc ca de'acu incepe greul..incepe sa rupa din cuvinte..si sa vezi ce e la gura ei...

chiar acum ma gandeam de ce nu le'ai intrebat pe fetele noastre(bulgarasi)..oare ele s-au confruntat cu asta?

numasi bine si tie si lui lucas


"omul e cu atat mai puternic cu cat duce mai multe sarcini in spinare... viata e o adevarata scoala, unde dai examene zi de zi si ceas de ceas, obligat fiind sa treci prin nenumarate probe"

Stefania X2 (22.12.07) eu, broscutz :) ...pe la 7-8 lunitze,
Nasterea unei stele...numita Stefania!
papa buuun

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Noi nu ne-am confruntat cu faza asta, poate si pentru ca Sophia verbalizeaza destul de bine, ce-i drept nici nu i-am oferit prilejuri gen dragalit prea mult alt bebelus. Cand am luat in brate alt copilas am inclus-o si pe ea in peisaj "Uite ce bebelus dragut, asa erai si tu de micuta cand erai bebe".

Eu nu cred ca e o manifestare de autopedepsire, mai degraba o manifestare a frustrarii, pentru ca stiu ca Lucas e un baietel iubit si ingrijit. E o faza pe care o sa o depaseasca atunci cand va gasi mijloace mai potrivite sa exprime frustrarea.

Ce as face eu? L-as lua in brate si l-as dragali si i-as distrage atentia de la ce l-a suparat. Cred ca e doar o faza trecatoare.

PS, psihologii sunt si tot oameni, unii mai destepti, alti mai prosti...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kid spune:

Nici eu nu cred ca este vorba de autopedepsire, ci de o forma de exprimare.
Inainte de a implini un an, taurasul meu cum se enerva, jap cu capul de gratiile de la patut. Ajunsesem la un moment dat sa-i spunem fat frumos cu stea in frunte, pt ca tot timpul avea o vanataie pe frunte.
Am trecut de faza asta, apoi pe la 2 ani, a inceput sa se loveasca cu diferite jucarii, sa se dea cu capul de dulap/parchet, sa se traga de par(pe langa lovitul pe noi si aruncatul diverselor obiecte dupa noi). Functioneaza bine distrasul atentiei cu altceva si incurajat copilul sa se exprime prin cuvinte/semne. Acum merge si explicatul ca pe el il doare, nu pe altcineva, dar e deja mai marisor si intelege, deci crizele sunt din ce in ce mai rare. Acum am ajuns si la faza in care cum nu ii convine ceva tavaleste pe jos si fie maraie, dar fara sa se loveasca, fie incepe sa mearga de-a busilea si vrea sa ne jucam; asta se intampla cand iesim la plimbare, prin magazine, in parc.



Teodora, de Vladut (15.05.2007)



Bazar pentru Mihaita Bogdan Sebi Ema

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miriluta spune:

Mda...problema asta am avut-o si eu cu Miruna cam pe la aproape 2 ani...tot asa, cand nu ii dadeam voie sa faca ceva, se dadea cu capul de perete si daca ma rugam de ea sa inceteze, facea si mai rau. Am mers cu ea la psiholog pt ca ma temeam de autism, mai ales ca nici nu vorbea, acum are 7 ani si vorbeste 3 limbi) ...(stiu, o idee stupida si nefondata de coana leana de la gard...dar atunci eram speriata).
In fine, dupa ce m-a lamurit psihologul ca singura persoana care nu e normala eram eu si copilul nu are nimic,i-a spus ca faza cu lovitul e un mod de a testa limitele. Adica, fie-mea, la nici 2 ani, stia exact pe ce butoane sa apese ca sa ma determine sa ii dau voie sa faca ce vroia. Mi-a propus atunci sa incerc o metoda: cand se loveste cu capul de perete sa incerc sa ignor acest lucru si sa vorbesc cu ea normal, sa ma fac ca ma joc cu o jucarie preferata de ea, sau sa ma fac ca citesc ceva amuzant...la noi a functionat!
Acum observ ca si Henrik incearca aceeasi tactica dar renunta repede pt ca il doare


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LindaZ spune:

Si fetita mea a avut o perioada in care se lovea singura cu mana peste cap cand facea ceva ce nu iesea bine, de exemplu cand se impiedica. Si ulterior am descoperit si de ce. Fiindca statuse 2 saptamani la o matusa de-a mea care atunci cand se lovea de ceva batea cu palma scaunul, masa, patul spunand Na, na, de ce ai lovit copilul! Iar copilul meu a interiorizat asta si dupa ce am luat-o noi, fiindca noi nu loveam patul, covorul, etc a inceput sa se loveasca singura. Pana la urma i-a trecut cu explicatii din partea noastra ca nu e nici ea de vina ca se impiedica si nici obiectele din jurul ei.
In cazul tau pare a fi o manifestare a frustrarii si supararii lui. Asa ca atunci cand mai face asa ceva, ia-l in brate si verbalizeaza tu ceea ce simte el. Nu ii ignora sentimentele negative! Nu ii abate atentia spre altceva fiindca frustrarea va ramane neexprimata, el se va simti neinteles si va rabufni alta data, poate in alta forma. Pe cand daca ii spui Aa, inteleg ca esti suparat ca l-am luat in brate pe baietel si nu pe tine si ai fi vrut sa te iau pe tine in brate, asa-i? atunci el s-ar simti inteles si nu ar avea nevoie sa mai exprime lovindu-se singur pentru ca tu l-ai inteles deja.
Desi aceasta metoda este aplicata in mod obisnuit cu copiii mai mari care pot verbaliza si intelege mai bine limbajul prin cuvinte, eu personal am avut succes cu ea si cu baietelul meu de la 1 an jumate. Ii spuneam ok, inteleg ca vrei biberon albastru cum are surioara ta si esti suparat ca tie ti l-am dat pe cel verde, da, stiu ca esti suparat si de asta plangi ... in timp ce il mangaiam, iar el se liniste si ulterior bea si din biberonul pe care il avea (fiindca nu il schimbam). Sau ii spuneam Da, inteleg ca vrei sa dormi mereu cu mami, si plangi fiindca mami s-a dus sa doarma dincolo, dar vreau si eu sa dorm cu tati insa tie ti-e dor de mine, da stiu, uite iti las motul meu de prins parul sa iti aduca minte de mami si de mirosul ei... tot in timp ce il mangai si el se linistea, chiar daca nu dormeam cu el ulterior. Asa ca presupun ca va functiona si la voi. In acelasi timp elimina toate manifestarile de acelasi gen din comportamentul tau, chiar daca face ceva ce te-ar determina sa ii dai peste mana (cum ar fi sa ia iar chistoace de pe jos). Incearca alte metode numai sa nu mai vada asa ceva. Si in timp va renunta. Succes!

Mihaela Zaharia
www.parenting.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns SufletDInger spune:

Nici noi nu avem probleme de genul asta. Insa daca am avea, eu as cauta clar originea. Incearca sa-i distragi imediat atentia atunci cand da semne ca se va lovi.

www.Satmarean-Alexiss.piczo.com

http://b1.lilypie.com/3q8rm7.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Buna seara... ce de raspunsuri! Multumesc
Vad ca sustineti ca asta nu e autopedepsire... ci exprimare... precara e adevarat, a unui copilas, pe care eu il consider inca bebe. Da, adevarul e ca si eu m-am gandit la un moment dat: cum se piate ca un copilas sa se autopedepseasca din moment ce el inca nu stie ce e pedeapsa? Ca il mai cert eu uneori este o chestiune, dar inca nu a fost pedepsit... nici macar nu i-am aplicat chestia cu time-out-ul. M-am gandit eu ca autopedepsirea insemna in primul rand obisnuinta si obisnuirea cu pedeapsa, dar la noi nu e cazul deocamdata: pur si simplu mi s-a parut prea mic ca sa inteleaga ce inseamna a fi pedepsit... Ca sa explic mai bine: cand l-am inscris pe Lucas la cresa am intrebat si de ventualele pedepse si mi s-a spus ca sunt trimisi la colt copiii care fac nadravanii si, probabil vazandu-mi-se expresia fetei cand am auzit s-a facut imediat precizarea ca unii copilasi se duc singuri si cu placere la colt...... probail ca aceea este autopedepsirea, sau ma insel? Ma gandeam deja la lucrul asta, dar din moment ce doua persoane diferite imi spusesera ca atunci cand un copil se loveste singur e aupedeapsa, am zis ca poate nu vad eu lucrurile corect. Acum vad ca si voi imi confirmati ca ma gandisem bine. Sa inteleg ca nu trebuie sa ma ingrijorez foarte tare ca uneori isi da cu palma in cap... nu-si da tare si dupa cate am observat uneori rade si se distreaza; mie nu mi se pare amuzant, dar daca stau si ma gandesc si eu, cand fac vreo tampenie imi dau usor peste frunte... poate ca a vazut gestul asta la mine, fara ca eu sa-mi dau seama...
Dar oricum, cred ca subiectul autopedepsirii e interesant, poate sunt copii in caeasta situatie si ar fi interesant ce ar trebui sa faca parintii cand se intalnesc cu astfel de situatii... uneori, ca parinte, te simti depasit, poate nu intodeauna stii cum sa faci fata situatiei. In fine, ar fi interesant sa vedem cand sunt depasite granitele frustrarii sau neputintei de a se exprima si incepem sa avem de a face cu un copil care se considera vinovat si crede ca merita sa fie pedepsit...

Mihuta, nici eu pana acum n-am mai avut momente de tandrete cu alti copilasi... si chiar nu m-am gandit nici o clipa ca baietelul meu s-ar simti gelos, mai ales ca pe el il pup toata ziua, ne "dragalim", sta mult in brate... credeam ca e satul si ca nu va baga de seama si mai ales nu m-am gandit ca va avea sentimentul de gelozie.
Ah, si sa-mi povestesti si mie experienta Sophiei cu dentistul...

Stefania, ma bucur ca va regasiti si voi in povestea noastra... sunt sigura ca raspunsurile fetelor va vor ajuta si pe voi... lui Stefi mica.

Linda, da, sunt de acord cu tine, ma gandesc ca intr-adevar nu ar trebui ignorat cand face astfel de gesturi... si nici nu-l ignor, n-as putea. ar insemna sa amani, nu sa rezolvi

Fetelor, mai scrieti, imi place ce mi-ati scris pana acum...






Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Scuzati-ma, am mai mancat litere, din graba, sper sa intelegeti ce vreau sa zic....

Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hakimela spune:

Si eu am aceeasi problema cu al meu, la un an. Cum nu ii convine ceva, cum se tavaleste sau se da cu capul de ce apuca. E groaznic! Singurul lucru care functioneaza e sa il iau in brate si sa vorbesc cu el, desi inca vreo 3 minute continua sa mi se zbata in brate si sa ma impinga de parca ar vrea sa fie dat jos. Daca il pun jos, continua cu tavalitul si datul cu capul...
Am citit ce ati scris si in special sfaturile LindeiZ, dar ma intreb daca aplicarea lor constanta duc la rarirea crizelor de genul asta. Oare dupa 18 luni, cand va incepe sa se exprime cat de cat, va renunta? Vad ca sunt mamici care au aceeasi problema si cu pruncii de 2 ani...
Efectiv e greu de suportat sa iti vezi copilul mereu cu un ditamai cucuiul in frunte! Mama mea spune ca am noroc ca nu traiesc in Canada sau in SUA, ca de mult venea protectia copilului acasa sa ma intrebe de ce e copilul mereu vanat in frunte...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Hakimela

Si eu am aceeasi problema cu al meu, la un an. Cum nu ii convine ceva, cum se tavaleste sau se da cu capul de ce apuca. E groaznic! Singurul lucru care functioneaza e sa il iau in brate si sa vorbesc cu el, desi inca vreo 3 minute continua sa mi se zbata in brate si sa ma impinga de parca ar vrea sa fie dat jos. Daca il pun jos, continua cu tavalitul si datul cu capul...
Am citit ce ati scris si in special sfaturile LindeiZ, dar ma intreb daca aplicarea lor constanta duc la rarirea crizelor de genul asta. Oare dupa 18 luni, cand va incepe sa se exprime cat de cat, va renunta? Vad ca sunt mamici care au aceeasi problema si cu pruncii de 2 ani...
Efectiv e greu de suportat sa iti vezi copilul mereu cu un ditamai cucuiul in frunte! Mama mea spune ca am noroc ca nu traiesc in Canada sau in SUA, ca de mult venea protectia copilului acasa sa ma intrebe de ce e copilul mereu vanat in frunte...

Hakimela, ei sunt mici si se lovesc mereu... culmea este ca in general se lovesc destul de mult la cap: in frunte, la fata... fiu-meu are acum vreo doua vanatai, una in frunte si alta langa ochi. Chiar si daca ai fi stat in vreo tara unde exista cu adevarat protectia copilului si legi drastice in acest sens, tot nu cred ca te-ar fi luat la intrebari: cei care-si abuzeaza copiii nu lasa urme la vedere ci acolo unde nu se vad, ascunse sub haine...


Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza


www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an

Mergi la inceput