Copilului meu ii place sa stea in spital.

Anul trecut am adoptat o fetita de 4 ani. E o minune de copil, dar ma lupt cu o problema care ma ingrijoreaza: ii place sa stea in spital, sa fie bolnava, sa o chinuie cu branule si perfuzii.

Cum mi-am dat seama de asta? Pai am stat de 2 ori in spital, unde nu s-a plans deloc, de nimic; mi-a zis ca-i mai bine in spital decat la gradinita (aici e o alta problema!!!); e incantata de orice alta branula bagata in manutza (i-au tot schimbat-o pentru ca se infunda); nu plange (asta si pentru a-mi demonstra mie cat e de puternica si curajoasa), daca hotaram sa facem tratamentul ambulatoriu merge pe strada foarte mandra aratand tuturor cum are ea mana bandajata si ieri, pentru ca nu vroia sa manance, am rugat-o sa ia macar 2 guri ca sa nu ajungem iar in spital (cu o zi inainte iesisem), iar reactia ei m-a lasat cu gura cascata: cand a auzit de spital s-a luminat toata la fatza.

Poate nu am fost eu destul de clara, iar exemplele mele nu au fost destul de elocvente, dar fiecare cunoaste reactiile copilului sau. E de ajuns o privire ca sa stiu ca se bucura, sau ca e trista, sau ca vrea ceva. Iar cand intram pe poarta spitalului sau la medicul de familie...e nerabdatoare sa ajunga, ii sticlesc ochii, e...e..bucuroasa.

M-am tot gandit ca poate in felul asta se simte ea mai importanta. Dar, nu e un copil neglijat!!! In afara de noi, parintii ei, tot restul familiei, bunici, unchi matusi, ...toti, dar absolut toti o indragesc si o rasfata pe rand, zi de zi.

A tot stat prin spitale in anisorii ei de viata poate ca asa se explica (sau nu!) unele din reactiile ei.

Mergem la un logoped/psiholog, dar care e in concediou acum si pana atunci dati-va, va rog cu parerea, imi fac griji inutil???





"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

szivarvany spune:

Anca, eu i-as cumpara seturi din`alea de jucarie cu diverse obiecte ce imita ustensilele de doc. Poate ii vor placea, astfel ea ar deveni doctorita si papusile pacientii.

Si mi-e imi placea sa fiu bandajata si ma simteam foarte importanta asa in copilarie. Cand am avut mana in ghips, la 5 ani` juma, nu vroiam sa-mi dea jos ghipsul Si nu din lipsa de afectiune, pur si simplu imi placea sa ma tot intrebe lumea ce am patit

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

ina_nz spune:

Daca spitalul si "atmosfera de spital" e tot ce a cunoscut ea pana la varsta de 4 ani atunci poate ca simte ca se intoarce "acasa".
Faptul ca ea e coplesita de atata atentie acuma s-ar putea sa o sperie putin.
Bafta multa

marius spune:

Cat timp a petrecut in spital din cei 4 ani care ii are acum? Si pe ce interval de varsta? Am si eu senzatia ca pentru ea este o reactie absolut normala....dar se poate remedia in timp. Deja incepe sa licareasca doua cuvinte MULTA RABDARE.
Oricum sa nu o coplesiti iar opinia mea este ca a merge in natura unde sa aiba activitati cat mai diverse - parcuri, concedii la mare/munte, vor contribui treptat treptat la diminuarea acestei obisnuinte. Cred ca si eu m-as simti la fel si daca stai sa te gandesti ce senzatie ai cand ajungi acasa dupa ce o vreme ai fost plecata? Rabdare... va trebui rabdare si extrem de multa afectiune. Aceasta este parerea mea.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Alexia27 spune:

Anca, tu stii mai bine ca mine ce presupune un centru de plasament, ce carente de afectiune au copiii de acolo. Acum fetita ta primeste din plin iubire, atentie, afectiune, dar primii 4 ani din viata ei (si cei mai importanti) nu a avut parte de asa ceva. Probabil ca spitalul era singurul loc unde simtea si ea ca era bagata in seama, importanta, ca cineva se preocupa de ea si in memoria ei afectiva a ramas ideea asta de spital= bine
Va trece. Multa rabdare si muuulta iubire


I'm alive and I'm here forever

Michael Jackson

mihatp spune:

draga de ea!
e mediul familiar. ce-o fi in sufletelul ei!
sunt convinsa ca-i dati toata atentia si iubirea de care are nevoie, doar ca era obisnuita ca acestea sa vina din partea personalului medical. probabil ca in spital primea mult mai multa atentie decat in centru.
va trece, cu cat are mai multe experiente noi, placute, cu atat va trece mai repede.
ma gandesc ca va ramane cu o sensibilitate (in sens pozitiv) pentru spital ce ar putea fi "exploatata", in dezvoltarea unei cariere
si fara frica majoritatii (si eu intru in majoritate) de spital

admir ce faci
o sa fie bine

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008

www.TickerFactory.com/weight-loss/wtM1xDP/] br / [img] br / " target="_blank">Miha scade

crig72 spune:

Anca si fetita mea a stat foarte mult prin spitale.de curand a fost internata si ce crezi ca mi-a spus..mami a fost foarte frumos la spital..nu a fost speriata nici de injectie, nici de branula .totul a fost ok pentru ea ..eu insa eram aproape lesinata.
sanatate si numai bine!

anya spune:

Poate nici macar faptul ca stau mult prin spitale (saracutii) nu e factorul principal. Baietelul meu (aproape 4 anin) n-a stat in spital nici-o zi (exceptand 2 cand s-a nascut). Acum vre-o 2 luni a cazut si am observat ca a inceput sa-si fereasca o manuta. M-am dus cu el la spital si in urma radiografiei s-a contatat....ca n-avea nimic. Totusi i-a fost pusa o atela ghipsata 10 zile. Trec 10 zile, ii scoate medicul atela, inca vre-o zi isi mai fereste el mana ...pana uita. Toate bune, dar dupa 1 saptamana iar cade (nu pateste nimic). Ii spun: ai grija si tu te mai arunca asa ca iar iti "cartai" mana! Stiti ce-mi zice? Ba vreau s-o cartai ca atunci nu mai pot sa mananc si imi dai in gura!

El tanjea sa se bebeluseasca, sa-i mai dau in gura, sa-l protejez excesiv, sa fie centrul atentiei - probabil ca si la gradinita l-au bagat mai mult in seama...asa ca a dedus ca-i prieste.

Anca, eu zic ca minunea ta simte nevoia de a fi permanent in centrul atentiei, o atentie speciala - ca atunci cand e copilul bolnav, nu atentia obisnuita, de zi cu zi. Daca mergeti oricum la psiholog, cand se intoarce din concediu, povesteste-i tot si vezi ce sfat iti da (eventual sa ne zici si noua). Pana atunci ia-ti o vacanta (cat de scurta) si faceti ceva impreuna, fa-o sa se simta centrul atentiei. Nu vei putea sa o faci sa uite brusc trecutul, dar zi de zi, cate un pic, amintirile se vor sterge. Incearca sa faci tot posibilul sa nu mai ajungeti in spital, sa nu mai ajungeti la branule si injectii, cat despre problema cu gradinita, si aici va trebui sa vezi daca n-ar fi mai bine sa schimbi ceva, dar asta e alt subiect.

Sanatate multa, si

kay spune:

eee, si fiica-mea e fan spitale o apuca veselia cand vede spitalul din G...in Romanica nu prea are bucurii la spitale, dar nici nu se arata nemultumita. dar ea e "spitalizata" de mica, de cand s=a nascut. cand ne mutau dintr-un spital in altul pt investigatii si reuseam sa terminam si sa ajungem inapoi de unde am plecat, ajunsesem sa zic : "am ajuns acasa, ce bineee!!!". cand era mai mica si ii luau sange, radea. nu plangea, nu nimic. daca o imobilizau, atunci incepea sa planga. in rest era ok, coopera, n-aveam probleme. asta e cu copilul spitalizat mult timp.

pe de alta parte, eu sunt MARE fan spitale. o sa ziceti ca sunt nebuna, dar ma fascineaza lumea medicala. cand eram mica imi rupeam tooot timpul cate ceva. ba degete, ba picioare, ba gatul (de 2 ori chiar ), ba o mana... si ma durea, nu ma durea, mie-mi placea ca ajungeam la spital . acum imi dau seama ca probabil era nevoia de atentie care ma facea atat de vesela cand ajungeam la spital. stiam ca or sa se intereseze de mine toti si ca o sa ma rasfete. hai ca incep sa cred ca am probleme...


Anca, parerea mea este urmatoarea :

un copil care in primii 4 ani de viata a stat destul de mult in spitale. in spital cand te baga lumea in seama? cand esti bolnav. cand ti se infunda branla vin asistentele sa iti puna alta. deci esti in centrul atentiei. cand te simti rau vine medicul sa te consulte. deci esti in centrul atentiei. cand esti sanatos si esti ok nu vine nimeni la tine ca n-au de ce. asa ca fetita ta a asociat boala cu atentia. parerea mea.

************************************************************************************

MIHAITA VREA SA NU MAI FIE DIFERIT !


oana de SOSONICA (6.06.2007)


asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an


S


www.alexandruconovaru.ro , www.helpsonia.com

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."

angipangi spune:

si mie imi placea in spital chiar daca imi faceau injectii.
Dar ,nu mai mergeam la scoala ,aveam copii de dimineata pana seara
tot timpul ma durea cate ceva numai sa ajung acolo

Bee spune:

Probabil in primii ei 4 ani de viata, mersul la spital era ca o iesire din rutina obisnuita. Spitalul o fi fost locul unde i se dadea si ei atentie, unde era ingrijita si unde era o persoana importanta. ACum se vor schimba lucrurile si pentru ea, dar are nevoie de timp si tu de rabdare!

Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007)
http://www.dropshots.com/dochia