Sarcina dupa extrauterina

ingeras26a spune:

si la a doua intrebare, nu, nu se orienteaza, sau cel putin nu in cazul meu; si cu stimulare si fara stimulare, ovulez in marea majoritate a lunilor (cu monitorizare, deci stiu ce vorbesc) pe partea unde nu am trompa.

Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!

ingeras26a spune:

asta mi se pare cel mai tare! va multumesc, va multumesc!

sa ne ajute Dumnezeu sa reusim!

Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!

ingeras26a spune:

Ruzu, da, este adevarat, am mai ramas insarcinata o data dupa SEU, cu stimulare, caci nu ovulam decat pe partea unde nu mai am trompa (evident, legile lui murphy )
Dupa asta am facut FIV, totul a mers struna, adica am obtinut din 9 foliculi, 9 ovocite, toate s-au fertilizat, le-am lasat la blastocist si au rezultat 6 blasto, pus 2, nu s-a prins niciunul; am incercat si cu cei congelati, dar din pacate nu au supravietuit.
Dupa episodul acesta, mi-am facut toate analizele de genetica si mi-am descoperit mutatia MTHFR...faptul ca am reusit sa tin sarcina cu Maya a fost o adevarata minune, tratamentul lui T fiind tocmai cel care se da pt MTHFR. Asa ca, inca o data, toata stima si respectul, eu am copil datorita lui, sunt in viatza datorita lui...
Pup si bafta multa! eu inca sunt plina de speranta, nu stiu de unde, dar azi sunt pozitiva (ovulez )

Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!

Pepita_ spune:

Da...nici eu insami nu am inteles prea bine povestea spusa de ea, asa ca...ati inteles bine. Nu jubilati inca in privinta integritatii si permeabilitatii trompei in cauza. La vremea respectiva i s-a spus ca e sarcina extrauterina pe care (cu un noroc chior) a eliminat-o singur organismul ei. Ok, am acceptat varianta asta, nu aveam nici cea mai mica idee despre extrauterine si nici nu intentionam sa am. Am incurajat-o si asta a fost. Azi insa, s-a dus la control. A zis ca i-a vazut sacul embrionar unde trebuia, nimerise uterul (noi, restul amaratelor, cred ca ar trebui sa ne luam un gps mic pt. orientarea embrionasilor). Nimerise, dar de unde a concluzionat dr. ca a nimerit tot pe traseul anterior, nu am cum sa stiu. Nu am cunostinte medicale si nu stiu daca un medic poate spune: da, s-a dus pe stanga sau pe dreapta. O s-o intreb mai multe, ok, dar sper sa nu fie o pista falsa. Mie mi s-a spus din start: taiem, n-are sens s-o tii, nu va mai fi niciodata ce trebuie sa fie! E alegerea ta. Poate la ea, cine stie?!....fiind prima eliminata fara citostaticul ala, poate a ramas viabila. E o varianta, totusi. Dar la noi, majoritatea, cand embrionul s-a intepenit acolo si acolo a ramas, nu stiu daca mai e o varianta.

aerlilian spune:

Ingeras , m-ai facut sa zambesc amar...Acel procent de 1% nu ma incurajeaza absolut deloc...Si m-am ingrozit la faza cu ovulatia...Sper sa nu fie universal valabil...Chiar ai avut ghinion cu carul...In ceea ce ma priveste, statisticile mele spun ca ovulez mai des cu dreapta (cea ramasa!).Incerc sa ma incurajez,ce sa fac...
Pepita, daca ai inteles corect cazul prietenei tale,eu nu pot decat sa mai spun a nu stiu cata oara ca organismul uman este o mare enigma si mai ales ca niciun organism nu seamana cu celalalt.Asa cum bine ai spus,la noi,marea majoritate,cand s-a intepenit acolo,acolo a ramas,ba mai mult,la multe dintre noi a facut si ravagii plesnind si inundandu-ne abdomenele de sange...

ruzu30 spune:

Buna,vape toate.....
Chiar nu stiu ce sa mai cred,mie dr.care m-a operat,mi-a spus clar(este dr.in varsta cu experienta)ca mi-a pastrat trompa pe care am avut sarcina tocmai ca sa pot sa fac copii,trompa mea stanga este incert permeabila.Insa,dr.care mi-a facut inseminarile,mi-a facut si histeroscopie si a zis ca trompa dreapta(cea cu extrauterina)este sigur permeabila si ca ar parea mai buna,dar el nu crede ca mai este functionala.Acum stau si ma gandesc,cred ca am riscat f. mult eu cu inseminarile,puteam sa fac iar extrauterina pe oricare din trompe.....
In fine,ce nu facem noi sa fie bine...
Nu as vrea sa inchidem acest subiect,as vrea sa vb incontinuare despre ce putem face sa avem si noi un bebel,ce tratamente,ce analize am putea sa facem ca sa fie bine...
Ingeras,acum ce faci ,iei tratament sa ramai gravi,incerci natural?doamne ajuta sa reusesti si ma bucur ca esti pozitiva.....
Toate vom reusi

Pepita_ spune:

Mmmm...nici dr. mea nu este lipsita de experienta.
Aerlilian are dreptate: organismul uman reprezinta o enigma.
Mi s-a explicat simplu, pe limba mea, faptul ca trompa e ca o vinisoara foarte delicata, care inauntru are cili si mucoasa si ce mai are ea...Odata intervenit, sub orice natura, inauntrul ei, risca sa-si piarda functiile: ea, chiar permeabila fiind, nu mai poate impinge spre uter, nu mai permite alunecarea. Acel lichid de contrast de la HSG pare cea mai neinvaziva metoda.
Ca sa-si intareasca spusele, pe masa de operatie fiind, a avut ideea de a-mi arata trompa. Mi-a venit instantaneu sa vomit, au mai injectat ceva in perfuzie si m-am calmat. Era subtirica si pe centru era embrionul (incerc sa nu-l numesc copil), care era deja marisor. O sa spuneti poate, ca prietenele mele, ca a fost insensibila. Ea doar a vrut sa-mi inlature orice dubiu in privinta diagnosticului. Apoi mi-a spus ca era plina de protuberante. Am rugat-o, lesinata cum eram, sa verifice permeabilitatea celeilalte. La final mi-a spus: da, e permeabila (irelevant, totusi, dar exista o speranta), da, ovarele sunt ok, uterul e ok. Ai un fibrom, dar l-am lasat in pace - daca nu-ti face probleme, e ok, poti sta cu el.
Si uite asa, dintr-o data, eu, care la 33 de ani vedeam viata in roz si ma simteam tanara, frumoasa si imuna la boli, eu, care visam sa zbor cu parasuta si sa fac cine stie ce alte nebunii, eu, cu un sot iubitor cu care am atatea alte realizari, mai putin un copil, dar nici pe el nu-l asteptam asa cu ardoare (ne obisnuisem amandoi asa), eu, deci, am imbatranit brusc cu 10 ani. Eram incompleta, incapabila sa inteleg de ce eu, plus un fibrom la activ, despre care nu stiam nici ce naiba inseamna, dar de bine oricum nu era!
Fericirea acelor zile in care am crezut ca sunt insarcinata, lasatul de fumat si graba de a ma ingrasa fara nicio remuscare, dragostea si lacrimile din ochii lui....mi le luasera intr-o secunda...Si am ramas doar cu un fibrom! ...ce-o fi si ala ..
Va pup, scuze daca v-am deprimat si mai tare...

aerlilian spune:

Pepita ,draga mea, esti atat de "literara", incat m-ai emotionat foarte tare...Vezi tu, probabil ca asta a vrut Dumnezeu sa intelegi... ca ai toata dragostea sotului tau, ca te poti baza oricand pe el, dar ca pentru a avea un copil trebuie sa fii pregatita si sa ti-l doresti foarte tare.Si eu,la randul meu, incerc sa vad partea buna a lucrurilor din toata nenorocirea traita:ca am descoperit abia dupa 11 ani de casnicie ce om minunat am langa mine si ca lacrimile din ochii lui atunci cand eram transportata catre sala de operatie,au fost cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care mi-o putea face...Mi-a spus atunci prin acea privire inlacrimata,cat nu mi-ar fi putut spune prin mii de cuvinte...
Cat despre gestul facut de dr. ta in timpul operatiei,mi se pare de un cinism fara margini...In primul rand nu stiu ce fel de anestezie ti-a facut de erai lucida si ai putut vedea ce ti-a aratat, dar in situatia in care erai,sa-ti faca acest lucru,mi se pare incalificabil...Trauma este oricum enorma,pt ce a trebuit sa-ti faca asta?Probabil imaginea respectiva te va urmari tot restul vietii tale...Cat despre fibrom...Cu toata modestia pe care incerci sa o afisezi, se simte in fiecare cuvant pe care il scrii ca esti o femeie desteapta si in niciun caz ignoranta!Deci refuz sa cred ca nu ai dat "google-lul" peste cap in cauarea notiunii de FIBROM.Macar cu asta sunt de acord cu dr. ta: atata timp cat e mic si nu te supara, da-i pace si nu te stresa din cauza lui...
O sa fie bine, vei vedea!

ingeras26a spune:

Pepita, cred ca prin asta am trecut toate care ne-am dorit din tot sufletul acea sarcina nu renunta!

Ingeras, mami de Maya
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!

Pepita_ spune:

Ma gandesc ca poate e util cuiva daca povestesc partea post-operatorie (pentru fetele operate care stau cu laptopul in brate in salon, cu mesajul: nu sunteti singure si nici singurele! va fi bine pana la urma...):
Dupa operatie m-au dus la terapie intensiva. Am inceput sa tremur violent, ca o prima reactie. Imi clantaneau dintii la propriu, era sa sparg bunatate de coroane. Erau vreo 30gr. in salon. Au pus sticle cu apa calda pe mine, langa mine, si o maaaare greutate pe abdomen. Am adormit. Cand m-am trezit, ma durea operatia si-mi era cald. Am scapat de balast si pilote, dar nenorocirea atunci incepea: a fost cea mai lunga noapte posibila pentru ca mi-a fost foarte rau. Am vomat in cateva randuri un lichid galben. Nu aveam voie sa ridic capul, drept care il miscam obsesiv stanga-dreapta, de ma enervasem pe mine pana la urma! Vis-a-vis, o doamna cu a treia SEU la activ, 2 copii acasa, alte 2 sarcini pierdute, 3 embrioni ramasi la gheata si un Papanicolau suspect, suferea de foame. Am intrebat-o daca o doare. "m-am obisnuit". Am intrebat-o daca-i e rau. "nu ". Am vorbit cu ea (o pup daca ajunge pe aici) si apoi ne rugam de asistente sa ne faca ceva de somn. Ne-a facut: doamna a adormit, eu am vomat. A doua zi am plecat in salon, cu tot cu drena si sonda. Mi s-a spus sa merg cat pot de mult daca vreau sa ma refac repede. Asa ca, dupa eforuri seculare, m-am ridicat si am plecat 2 pasi, in pozitia "L". La baie am constatat ca abdomenul meu era umflat. Nu venisem asa. Mi s-a spus ca dupa primul scaun pot manca normal. Doua zile insa, n-am putut manca. Dupa scaunul cu pricina, eliminarea din organism a anesteziei dadatoare de stari de greata, sotul meu s-a conformat si mi-a adus mancare din categoria celor mai indigeste: cartofi, prajituri etc., pe motiv ca "am voie", iar el simtea nevoia sa ma rasfete. In scurt timp puteam fi confundata cu o gravida in 6-7 luni. Uff, am scris iar un roman.
Ca o concluzie: fetelor, NU faceti ca mine!! Eram balonata si aproape de ocluzie intestinala, am speriat si doctorita. Balonarea e cea care m-a durut teribil, nu operatia. Am luat multe-multe medicamente de digestie si s-a rezolvat. Dupa o saptamana de la operatie eram aproape ca inainte: nu ma mai durea, ma puteam da jos din pat singura si fara grimase, taietura se vedea doar ca o liniuta roz (pe care o urasc, fie vorba intre noi :)..)
Asa ca, odata durerea fizica trecuta, parca e mai simplu sa revii - daca nu de unde ai plecat, macar cu o experienta neplacuta (ok, cosmar!) la activ. E greu sa trecem peste asa ceva singure, asa ca inconjurati-va de cei dragi in orice moment. Sau, uite, scrieti aici. Se gasesc fete dragute care trec prin stari similare si au un cuvant bun de zis. Va pup!