pavor nocturn

stiu ca am mai citit aici un subiect dianasta..da nu mai gasesc...
stie cineva unde e?
Mamici care v-ati luptat cu asta...spuneti-mi cate ceva..ati ajuns la dr?a trecut de la sine?
avem 4 ani jumate..si se intampla cam o data pe sapt..de cateva luni bune...

Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]

www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]

Alexa Ioana spune:

eu aveam pavor nocturn cand am fost mica.
bine ca a fost diagnosticat corect... (eu am fost suspectata de epilepsie, mi'au dat tratament... ma rog, a fost mai nasol... da' se si intampla acu' "j'de mii de ani" )
la mine a fost cauzat de o lipsa mare de calciu si magneziu...
eu zic ca ar fi bine sa mergeti la medic... adica... eu as merge imediat...

edit. acum am recitit... voi nu ati fost defel la doctor ? de unde stii ca'i pavor nocturn ?

lorellay spune:

of...nu e confirmat de un dr...da asta banuiesc din carti si net....

Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]

www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]

Alexa Ioana spune:

mergeti la un medic... cu cat scapa mai repede de episoadele astea, cu atat mai bine ... (imi amintesc ce rau era... si cat de speriata era mama...)
multa sanatate puiutului tau !

lorellay spune:

la ce fel de medic sa mereg?psiholog?psihiatru?neurolog?

Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]

www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]

Alexa Ioana spune:

posibil neuro, da' nu's sigura...
oricum, trebuie inceput de la pediatru/medic de familie, pentru bilet de trimitere, si va directioneaza el mai departe
eu as ruga medicul de familie sa ceara si un set de analize, ca ma gandesc ca poate l'ar ajuta pe medicul specialist cand mergeti la el...

ayleen spune:

Eu am fost diagnosticata la 3 ani cu pavor nocturn. Faceam crize in fiecare noapte aproape, timp de cativa ani. Pe la 7 ani deja stiam sa ma controlez. Nu mai dadeam din maini, nu mai plangeam, nu mai urlam cat ma tinea gura. Aveam niste stari, pe care acum le-as compara cu atacurile de panica: frica ingrozitoare, neliniste, perceptie disproportionata a lucrurilor (mi se parea ca am mainile foarte mari si grele). Luam diazepam, care nu ajuta cu nimic de fapt. Oricum ma trezeam si plangeam sfasietor timp de doua pana la cinci ore, noapte de noapte. Nu ma linistea nimic, ma simteam neinteleasa, nu puteam sa explic parintilor ca nu mi-e frica de bau bau sau de carcei, sau de catelusul din tablou. Mi-era frica de VIATA! Simteam ca lumea e prea mare pentru mine, ca eu sunt mica si lipsita de aparare. Ma gandeam ca trebuie sa matur toate strazile din cartier, care sunt, o , Doamne, atat de multe! Deliram, probabil.
Imi venea sa scutur mainile, aveam o descarcare nervoasa oribila, imi venea sa imi musc mainile, dar imi era rusine. Mi le bagam sub mine, la spate, si ma cufundam intr-un fel de vertij ingrozitor, in care parca imi crestea capul. Aveam senzatia de cadere in gol si nu puteam sa inchid ochii, ca ameteam si inima imi batea nebuneste. Imi sfaramam maselele in gura si strangeam pumnii cat puteam.
In cele din urma tata a reusit sa ma pacaleasca ca, daca ma dau cu spirt pe maini, pot sa desfac pumnisorii si sa las degetele desfacute, relaxate, ca nu se intampla nimic. Ma dadea cu spirt pe maini. Cand el era acasa era bine, insa el lipsea foarte des, iar prezenta disperata si extenuata a mamei nu ma linistea. Adesea plangea ea isteric cand ma vedea asa. O lasau nervii si era mai neajutorata chiar decat mine. O percepeam ca pe o fetita speriata, care trebuie sa aiba grija de un copil. Si ma cuprindea disperarea, ca nu ma pot baza pe ea, sa imi inlature starea aceea rea. Aveam nevoie de o mama sigura pe ea, care sa imi abordeze boala cu calm si intelegere.
Am inceput sa lupt singura cu starile de rau. Ma ridicam din pat si ma duceam in baie, unde imi frangeam mainile,le scuturam prin aer, le tineam in apa, si ma uita in oglinda, pana reuseam sa ma linistesc. Imi dadeam cu apa pe fata, ca sa ma trezesc. NUMAI IN STARE DE TREZIE COMPLETA ma linisteam. Pe la 14 ani inca mai aveam uneori pavor, dar ma luptam singura cu raul. Dimineata ii anuntam pe parinti ca "azi noapte iar mi-a fost rau". Si atat. Au trecut complet. Am 32 de ani, un echilibru foarte bun, foarte buna rezistenta psihica. Am dat examene cu brio (tone de examene in conditii de concurenta), vorbesc in public fara nici un fel de trac, conduc fara probleme. Nu am atacuri de panica, reactionez foarte corect in situatii de stres. Nu sunt nervoasa, nu ridic vocea. Am fost o profesoara foarte echilibrata, degajata si orientata, desi eram foarte tanara. Acum am un serviciu cu multa responsabilitate si nu am clacat niciodata.
Starile baietelului tau vor trece cu timpul. Iti recomand sa il trezesti complet, sa ii pui muzica frumoasa, sa aplici tehnici placebo (sa il pacalesti ca ai o crema magica, cu care sa ii dai pe manute si pe frunte). Sa fiti cat puteti de calmi si siguri pe voi, sa il tineti aproape de corp, in brate, in special tatal. Nu il bruscati niciodata, indiferent ce prostioare face. La culcare pastrati o lumina de veghe. Nu strigati la el si incercati, cat puteti, sa fiti extrem de delicati cu el. Imi pare rau ca treceti prin asta, dar sa stii ca pavorul va trece de la sine.

ionica spune:

ayleen, cate de puternica poti sa fii,ai reusit sa treci singura aproape printr-o asa experinenta

Sophia 2ani 06.09.06
26.03.09 Sarah
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy

lorellay spune:

of..doamne...la codrin nu e chiar asa de rau.adica dureaza cateva minute.si nu in fiecare noapte.a fost mama mea la psihiatru si i-a povestit si a confirmat pavorul.da cica nu e cazul te tratament.
de ex. saptamana asta a facut doar luni noaptea.atat.
stiu ce ma sfatuiesti sa fac in momentele alea, si facem amandoi..dar e groaznic de greu, o inteleg pe ma ata....ca si mie imivine sa urlu langa el...
incercam sa-l dam la inot , ca ii place, pentru a avea o activitate..sa vedem daca se raresc crizele astea considerabil....

Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]

www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]

Deus spune:

acuma , citesc ce scrieti voi si ma gandesc ca si noi am trecut prin asa ceva...nu stiu cat de grav, dar se trezea de cateva ori pe saptamana, plangea, era tare suparat, cosmaruri...doar cu multa dragoste si cu cuvinte calme am trecut de faza asta. Cine stie poate ca acuma in jurul varstei de 3-5 ani se lovesc de realitate si ii copleseste?

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Alexa Ioana spune:

test
edit: ma tot chinui sa postez, si nu reusesc...
incercasem sa dau un citat din ayleen...

ayleen, doamne Dumnezeule... nu'mi vine sa cred ... mi s'a facut rau cand am citit postul tau ... exact, EXACT asa simteam si eu...
doar ca nu am reusit niciodata sa explic in cuvinte...
senzatie de mult, mare... prin clasa a 8'a am avut ultimul "episod", intr'o noapte, la ceva neamuri din teleorman... fusese un drum foarte lung (din cluj), eram ingrozitor de obosita...
pe fond de oboseala am mai avut cate un inceput de "criza"... si acum mi se intampla cand am de facut un tasc ... repetitiv, care implica ideea de "mult"... nu stiu cum sa explic... (la un moment dat la fostul job a trebuit sa pregatesc vreo 200 de felicitari de craciun, de exemplu)... atunci am un moment de panica (mai ales daca sunt foarte obosita), dar care apoi trece...
doamne, senzatia de cadere in gol, sau ca trebuie sa fug, ca se prabusesc peretii pe mine, si nu imi pot desclesta picioarele...

lorellay, scuze te rog de offtopic, dar pur si simplu m'a coplesit ce a scris ayleen...

va pup si va doresc multa sanatate !