Viata de dupa moarte - documentar

danat spune:

Marius....pfff...wow...m-ai lasat muta (ceea ce nu se intampla prea des, recunosc )
Trebuie sa recitesc inca o data tot ce ai scris si ceilalti, la acest subiect ca sa il inteleaga si neuronul meu ...si eu ma aflu intr-o perioada (de vreo cativa ani, deja) de intersectare cu chestiunile despre care pomeniti si imi tot pun intrebari despre ce simt. Insa, trebuie sa recunosc, ma simt mai bine cand vad ca nu sunt singura care gandeste si simte asa...








Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby
_

www.youtube.com/watch?v=S4s16pzRYqU" target="_blank">
If you wanna make the world a better place,
take a look at yourself and make a Change

adi2003 spune:

Curios e faptul ca eu nu ma tem de moarte, ci de momentul trecerii de la viata spre moarte, de acea clipa. N-as vrea sa fie nici lunga, nici dureroasa.
Citesc cu interes comentariile la acest subiect, am vazut si documentarul. Sunt convinsa ca ceea ce facem azi (bine sau rau) va avea un ecou in viitor. In asta cred.

Ayla21 spune:

Doare pt ca ne dorim sa fim cu persoana draga, care a murit. Doare dorinta, doare dorul, dor sentimentele care raman, cum bine a explicat LadyJ , pt ca atata timp cat eu traiesc, ramane iubirea pt ea. Chiar daca ea nu mai este.
Nu am ce aduce in comentariu, nou, pt ca voi ati dezbatut atat de frumos, inca mi-am pierdut pe drum cuvintele.
Vreau doar sa spun ca va citesc, si ca si eu caut... caut ceva in care sa cred, ca exista dupa moarte. Pt ca o explicatie m-ar consola uneori.
As fi subiectiva, si de aceea va citesc doar. E cea mai frumoasa pleodoarie despre viata dupa moarte din care este voit extrasa religia.

_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!

adi2003 spune:

Mai adaug ceva la subiect.
Ati avut vreodata sentimentul cand intalniti o persoana noua sa vi sa para ca o stiti de o viata sau ca undeva - candva ati mai intalnit-o? Si nu vorbesc aici de aspectul fizic.
Pentru ca mie mi s-a intamplat, cred ca exista ceva dincolo de aceasta viata, cred ca undeva, sufletele s-au mai intalnit si aici nu vorbesc nici de timpul masurat si nici de aceasta dimensiune.
Pare absurd si totusi ceva imi spune ca acest lucru e posibil. Ipostaza in care doua suflete se reintalnesc poate fi cu totul diferita, insa exista acea legatura indescifrabila intre ele care te face sa simti si sa crezi ca ai regasit o "fiinta" demult cunoscuta.

marius spune:

"....ramane iubirea pt ea chiar daca ea nu mai este."

Daca as spune ca te iubeste vei plange. Probabil deja o faci. Aprinde o lumanare. Nu mai plange. Cei ce nu sunt cu noi nu sunt tristi. Ai rabdare cu tine.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Ayla21 spune:

Nu dispare miracolul. Miracolul in sine. Care nu inseamna materie. Dar care inseamna ceea ce a facut prin prezenta sa, ce a lasat in urma sa. Nu asta e miracolul?

_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!

adi2003 spune:

Si tocmai pentru ca exista miracole dincolo de materie, putem crede ca aceasta viata e doar una din calatoriile sufletului.

Ayla21 spune:

Marius, multumesc!
Azi ar fi implinit 5 luni.
Am spus "extras voit religia" pt ca asta e problema mea.
Religia si credinta sunt diferite. Credinta este ceva in care credem, dar religia inseamna in plus invataturi, dogme, ritualuri. Care ne dau obiectul credintei. Dar poate fi subiectiv. Subiectiv de cei care traseaza acest docme intr-o anumita religie. Sa spun ca atunci cand eu am avut dorinta de a citi si cauta, cineva mi-a spus "nu crede pt ca iti spun eu, crede pt ca scrie aici" (Biblia). Asa am citit, asa am inteles, si asa cred. Si acest ceva ma tine prinsa.
As vrea sa cred, si nu pot mai mult de atat. Ma simt limitata. Nu am dovezi. Dar vreau, vreau, am dorinta, am motivatie. Si nu pot.
De aceea... plang. Pt ca nimic din ce fac nu are sens, decat ca vreau. E ca un joc.
Spune-mi ca gresesc, ajuta-ma sa cred. Nu tacea daca eu spun ca nu cred, nu te dezarma!

_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!

marius spune:

Dar nu trebuie sa crezi, nu astfel. Acest a crede cum exprimi tu, tine de partea materiala. Nu vei gasi raspunsuri prin dovezi. Dovedeste-mi ca-ti iubesti copilul. De ce stiu asta fara a mi-o dovedi? Nu ai sa poti niciodata sa dovedesti, nu asa cum percepi tu. Nu este aici raspunsul.
Religia si credinta nu sunt diferite. Noi suntem diferiti. Religia nu se impune. Religia este o perceptie a spiritualului. Sunt multe exprimari ale spiritualului. Si iubirea ta fata de copii este o forma de religie personala. Obiectul religiei nu sunt dogmele si nici ritualurile.
O problema dupa mine este ca inca e prea crud totul. Prea tanar. Nu ai linistea necesara si nu e vina ta. Doar timpul te va ajuta sa ajungi pe un drum. Oricum vei ajunge. Eu nu-ti spun sa crezi in Biblie. Eu iti spun sa crezi in tine. Dar inca nu crezi in tine. Asa cum scrii te simti prinsa intr-o cursa. Te rog sa citesti fara sa te grabesti am mai scris mai scriu odata. Nu te grabi, citeste cu voce tare:
Cei ce au plecat nu sunt tristi.

Imagineaza-ti ceea ce spui. Incet. Nu te grabi. Linisteste-te, usor, usor si spune cu voce tare: cei ce au plecat nu sunt tristi. Du-te mai departe, si oridecate ori nu ai liniste opreste-te, respira adanc si gandeste-te ca pur si simplu cei care au plecat nu sunt tristi. Intelegi? Nu te grabi. Doar respira, stai....


Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

ladyJ spune:

Marius, este fantastic sa poti trai cu ´´linistea´´ de care vorbesti tu. Sa nu mai spun ca, raspunsul tau cu privire la ´´TATA´´ este cel mai profund din cate mi-a fost dat sa citesc.

Si stii ce? Cred ca daca copiii tai ar sti cum gandesti, in momentul in care tu vei deveni o stea ei vor simti liniste si impacare. Teama li s-ar risipi, macar putin. Dorul va ramane si va fi un dor...duios nu dureros. Gata, ma opresc sa vorbesc direct de persoana ta in problema..asta delicata ca nu-mi place, imi suna ciudat.


Cred ca moartea nu doare, asta apropos de ceea ce spune Adi2003. Daca ar durea, s-ar zbate toti sa ramana aici, la propriu. Dar nu se zbat. Cei care se zbat suntem noi ceilalti, care ramanem.
Stra-bunica mea, fie-i tarana usoara, inainte de a muri a cerut un pahar cu lapte. Nu o mai durea nimic, era senina si linistita.
A baut laptele si..a adormit. Linistita.


Ayla, Marius are dreptate. Cei care pleaca nu sunt tristi. Tu esti trista, ceea care ai ramas.Esti trista pentru ca nu intelegi. Si e inutil sa te intrebi ´´de ce´´. Nimeni nu stie de ce.
Nici nu stiu ce sa-ti spun, orice as spune ar fi de prisos. Lacrimile te usureaza, plangi.