Mame singure prin alegere personala

ruxij spune:

AB, asa e, adoptia e f. problematica.
Deci singurul impediment ar fi lipsa "voita" a unui tata. Deci ca nu este "idealul". Acum cate dintre noi chiar suntem asa 100% sigure ca ii oferim copilului "idealul"? Eu una stiu sigur ca nu. Stiu doar ca fac tot ce pot sa ii ofer ce pot. Asa si ea, ii ofera acelui copil tot ce poate ea. Viata in primul rand si mie mi se pare mare lucru, copilul va sti ca e dorit si ca a venit pe lume pt ca mama l-a dorit f.f. mult. Apoi sunt convinsa ca i-ar oferi mult mai multa stabilitate decat multe familii sau mame singure "by chance"(care au probleme, neintentionate, dar reale), o educatie buna si multa dragoste. Nu poate sa ii ofere un tata. Nu e "voit". Nu are de unde. Si poate gaseste si un tata cu timpul, de ce nu? Da, am citit ca s-au facut studiile comparative intre diferite grupuri, inclusiv astfel de copii. Se pare ca factorii care duc la probleme emotionale si sociale la copii sunt, intr-o ordine aleatoare: saracia, nivelul scazut de educatie al mamei, instabilitatea (mutat des, diferiti barbati aparuti in viata copiilor, schimbari dese in general). Nu's diferente intre acesti copii si cei din familii "normale", fara probleme. O sa caut din nou linkul, am citit zilele trecute undeva.

ruxij spune:

Asta nu o inteleg. Suna de parca copilul deja exista si tu ii iei in mod voit tatal. Deci copilul nu exista, alternativa ar fi ca acel copil sa nu se nasca. Pentru mine importanta tatalui, care este reala si puternica, nu e totusi suficient de mare incat eu personal sa-mi fi dorit sa nu ma fi nascut dc. nu as fi avut tata, dar as fi avut mama, rude si o casa stabilia si senina. Pana la urma treaba cu mama si tata inseamna in mare masura existenta stabilitatii.

sinzi_ana spune:

Mai, eu sunt constienta ca sunt femei care se intampla sa aduca pe lume copii si sa ramana singure apoi...sa faca un copil intamplator...

Dar totusi...e o diferenta mare de tot:
1. Decizi tu, cu premeditare si in completa cunostinta de cauza si luciditate ca vrei sa aduci un copil pe lume caruia nu ii poti oferi un tata.
2. Porti un copil in pantece din intamplare (asta inseamna ca undeva acolo in sufletul tau, speri sau ai sperat ca vei avea o relatie, ca copilul pe care il porti in pantece va avea un tata). Nu vine barza cu eprubeta...

Si acum sa recunoastem, majoritatea cazurilor in care faci sex, ramai insarcinata si pastrezi copilul, este urmarea unui act de dragoste intre un barbat si o femeie...
Ca dragostea dispare la un moment dat nu e important...
Ideea este ca in momentul conceperii copilului, atat tu cat si partenerul o faci constient si cu responsabilitate fata de el.

Mie chiar mi se pare ca e o diferenta enorma...


ABurel, moral este ca unui copil sa ii se ofere un tata din start...
E clar ca niste sperma nu va fi niciodata tatic...

Este decizia fiecaruia daca vrea sa adopte sau nu...
Dar eu consider ca o femeie singura care nu a avut copii dar vrea cu orice pret sa poarte unul provenit la "plic" in pantece, speriata ca ii se "duce vremea" si nu a reusit sa gaseasca un tata pentru copilul ei ne-conceput inca, si cauta sa "insele natura"...nu isi doreste neaparat maternitate...ci este o pur dorinta egosita de a isi creea cu orice pret o oarecare satisfactie si implinire in acel copil pe umerii careia ii asterne o povara.
La fel as crede despre aceiasi femeie care "pacaleste" un barbat in acelasi scop.
E pur si simplu diferenta de premeditare...
Cele care alerg donatori...premediteaza plamadirea unui copil care nu va avea tata...dar pur si simplu nu va avea tata si nu a avut niciodata...este venit cu barza
E o mare diferenta fata de intamplare


Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

sinzi_ana spune:

Eu te pot contrazice...
Chiar nu ai de unde sa stii cum ar fi fost viata ta fara tata...cu toate restul celor descrise de tine...Nu poti presupune , cu mintea de acum, formata intr-o familie cu 2 parinti, cum ai fi evoluat fara unul din ei...
Eu, stiu...si pot spune cu mana pe inima: nu as fi dorit sa ma nasc daca din start as fi stiut ca nu voi avea un parinte...(ma refer la lipsa parintelui totala la varste fragede...)

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

ruxij spune:

Ma rog, eu pun emfaza si pe alti factori, nu mi se pare lipsa tatalui asa o mare nenorocire, capitala, mai bine sa nu se nasca copilul decat sa nu aiba tata. Dar dc. tu asa crezi, ca nu ti-ai fi dorit sa te nasti dc. nu aveai tata, atunci ramanem fiecare la parerea initiala :)

De fapt am deschis subiectul si ca sa vad cata lume ar judeca-o si in felul asta sa ma gandesc dc sa o sfatuiesc sa spuna sau sa nu spuna celor din jur cum a fost conceput copilul. Vad ca totusi majoritatea de aici ar sustine-o.

AB spune:

Sanzi evident fiecare cu ale lui.. eu cred ca cel mai important este ca un copil sa fie dorit, sa fie iubit. Nu in sensul de a umple un gol a singuratii in unul sau in doi ci in sensul asteptarii unei minuni care va avea constiinta ei proprie, dorintele si visele ei.

Chestia ca e nascut din iubire e un ideal ... hmmm un campus vestic este edificator. Cate fete/femei raman insarcinate in ceata narcotica sau alcoolica a lor sau doar a partenerilor sau in urma unei relatii abuzive. Fata de "te-am facut dar nu stiu cu cine ca nu-mi amintesc" si barza eprubeta e chiar asa ca-n Degetica sau Fat -frumos din Lacrima... zauu in povesti tatal e sublimat adesea... Oare de ce?

Relatia cu tatal e minunata, dar decat una aiurea mai bine nici una. Asta cu pacalitul nu-mi pare ok, dar eprubeta e fair game, mai ales daca i-o spui dintotdeauna copilului. Eu nu-mi doresc copii pentru ca-mi iubesc barbatul. Mai curand se aplica daca nu l-as iubi nu as vrea copii cu el.


In plus maternitatea este un dar si o dorinta extrem de puternica de la o anumita varsta incolo. Ce babysitter de lux eram de pe 27 incolo pentru prietenele cu copii.

AB spune:

pune intrebarea similara si la asteptand o minune si la credinte asa ca sa ai tot spectrul

Adela P spune:

Eu am o cunostinta care are un baietel, e mama singura, copilul e facut cu un prieten de familie( inseminare artificiala), exact situatia pe care o descria Ilse, ea a ales sa faca copilul pe la 40 de ani cand deja abandonase ideea de a mai gasi pe cineva (ea spune ca nici nu vrea vreodata sa se casatoreasca), are o situatie foarte buna, e medic veterinar, are clinica ei, copilul il cunoaste pe tata ca si prieten de familie, tipul respectiv are familia lui, nevasta, copii.
Pe absolut nimeni nu am auzit s-o judece in vreun fel pentru decizia ei de avea un copil singura fiind, din contra.

Faza cu donator anonim pe mine una nu m-ar tenta absolut deloc, e partea genetica despre care nu sti absolut nimic, family health history, plus stiu eu de cate ori n-o mai fi donat respectivul...or mai fi alti frati, surori...si Doamne fereste ajung sa se intalneasca mai incolo sub alte circumstante si nimeni nu stie vreodata.

Partea cu adoptia e total diferita insa. Tzuni, .

Edit, ca uitasem sa pun un "nu" intr-un loc esential. :)

sinzi_ana spune:

Ruxij, eu nu o judec ca vrea un copil...sau ca a decis sa aiba unul singura fiind...
Doar sunt circumspecta si nu imi place ideea de a iti satisface nevoia de maternitate nomatterwhat...
Pentru ca atunci cand iti planifici un copil...te gandesti in primul rand la acel copil...si nu la ceasul tau care ticaie...
Si nici nu as privi ciudat un copil provenit dintr-o astfel de relatie, sau pe ea...ca a adoptat eprubeta...
Odata lucrul facut......e facut si incheiat...mergi mai departe...
Si inca un lucru care tu il spui si mie mi se pare gresit:
"mai bine sa nu se nasca", NU!!! Corect este "mai bine sa nu fie conceput" (daca e deja conceput, nu iti poti dori sa nu se nasca)


AB, fata din cauza, nu a ramas insarcinata dintr-o intamplare...ci vrea sa ramana insarcinata de una singura...este o mare diferenta!!!!
(spui ca nici tu nu ai vrea sa ai un copil cu cineva pe care nu iubesti...deci pana la urma vorbim aceiasi limba......nu poti iubi ceva ce nu cunosti)
Nici eu nu as face un copil doar pentru ca imi iubesc sotul...ma astept sa ma iubeasca si el, si sa ne dorim amandoi sa fim parinti. Daca insa nu se poate asa, atunci imi pun pofta in cui, accept situatia si ii respect decizia , fie adopt ca parinte singur, fie caut pe altcineva pe care sa iubesc si probabil relatia va evolua in o dorinta reciproca de a avea copii, fie ma fac educatoare si ma impac cu ideea ca nu voi avea niciodata copilul meu...

Sunt perfect constienta ca in familii monoparentale cresc copii perfect fericiti si impliniti...dar insist...nu asta este problema...

Eu as sfatui-o pe prietena lui Ruxi, sa ii ofere unui copil o mama, nu sa ii ia dreptul propriului copil la un tata...


Edit sa adaug...ca pana la urma, desi nu as opta pentru solutia asta, e mai "uman" sa apelezi la sperma unui donator pe care il cunosti...macar, la urma urmelor, ii dai copilului o vaga sansa de a isi putea cunoaste tatal daca simte nevoia la un moment dat in viata...(sau daca are nevoie de un rinichi)

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">

Andrada spune:

Sinzi revizuieste putin mei. Ca de aici se intelege ca you hate the hell out of yourself si din cite stiu esti chiar fericita, famelie, barbat, bahamas, etc